Populația a salvat piața valutară! Aproape toată cererea companiilor a fost acoperită din banii oamenilor

Oferta de valută provenită de la persoanele fizice a fost pe plus în luna iunie 2026, ceea ce a permis acoperirea în proporție de aproape 97% a cererii nete de valută din partea agenților economici, arată datele publicate de Banca Națională a Moldovei (BNM).

Potrivit băncii centrale, gradul de acoperire a cererii nete de valută din partea companiilor prin oferta netă de valută de la populație a urcat la 96,9% în iunie, față de 91,1% în luna mai.

În termeni valorici, oferta netă de valută de la persoanele fizice a crescut cu 68,9 milioane de euro, sau 26% și a ajuns la 333,6 milioane de euro. În același timp, cererea netă de valută din partea agenților economici a avansat cu 53,7 milioane de euro (18,5%), până la 344,3 milioane de euro.

În primele șase luni ale anului, populația a vândut net valută în valoare de 1,62 miliarde de euro, cu 12% mai mult decât în aceeași perioadă din 2025. În paralel, companiile au cumpărat net 1,79 miliarde de euro, în creștere cu 5,1% față de anul trecut.

Pe parcursul lunii iunie, Banca Națională a Moldovei nu a intervenit pe piața valutară. Datele mai arată că leul moldovenesc s-a apreciat ușor în raport cu moneda unică europeană. Cursul mediu a evoluat de la 20,1620 lei pentru un euro în luna mai la 20,1367 lei pentru un euro în luna iunie.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#valută #bani #BNM

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.