Importurile preferențiale de zahăr din statele cu care Republica Moldova are acorduri de liber schimb ce permit în prezent intrarea mărfii fără taxe vamale și fără limite cantitative, precum Serbia, Belarus și Federația Rusă, ar putea fi limitate la 3 000 de tone pe an. Măsura este prevăzută în proiectul Regulamentului cu privire la mecanismul de administrare a importului preferențial de zahăr, lansat pentru consultări publice și are scopul de a proteja piața internă și producătorii locali de importurile masive la prețuri mai mici decât costurile de producție din Republica Moldova.
Potrivit proiectului, după epuizarea contingentului anual, importurile vor putea continua, însă vor fi taxate conform regimului vamal general. Cantitățile vor fi repartizate de Serviciul Vamal după principiul „primul venit – primul servit”, iar în cazul în care va apărea un deficit de zahăr pe piață, Guvernul va putea majora contingentul.
Autorii proiectului motivează intervenția prin creșterea puternică a importurilor în ultimii doi ani. Dacă în perioada 2019–2023 Republica Moldova importa anual între 5 600 și 14 200 de tone de zahăr, în 2024 volumul a urcat la aproximativ 35 000 de tone, de peste șase ori mai mult decât în 2023, iar nivelul s-a menținut și în 2025. Serbia a devenit principalul furnizor, cu 42–43% din totalul importurilor.
În nota informativă se arată că zahărul importat din Serbia a ajuns în Republica Moldova la 12,43–14,04 lei/kg, în timp ce costul de producție al zahărului autohton este estimat între 17,08 și 19,30 lei/kg. Potrivit calculelor autorităților, această diferență a provocat pierderi de aproximativ 301,5 milioane de lei producătorilor locali în perioada 2024–2025.
Sectorul zahărului din Republica Moldova include aproximativ 80 de cultivatori de sfeclă de zahăr, două fabrici de procesare și circa 3 500 de locuri de muncă. Țara produce aproximativ 100 000 de tone de zahăr anual, în timp ce consumul intern este estimat la 65.000–70.000 de tone, ceea ce înseamnă că, în condiții normale, producția locală poate acoperi necesarul pieței. La începutul anului 2026, stocurile de zahăr erau estimate la 90 000 de tone, suficiente pentru aproximativ 16,6 luni de consum, motiv pentru care autorii susțin că măsura urmărește gestionarea pieței și prevenirea dezechilibrelor, nu acoperirea unui deficit de produs.
Autorii subliniază că proiectul nu modifică contingentele preferențiale existente pentru importurile din Uniunea Europeană și nici cota de 3 000 de tone destinată procesatorilor industriali, introdusă la sfârșitul anului 2025.
