Istratii a vrut electrice fără taxe, dar Guvernul a decis altfel

Vicepreședintele Comisiei economie, buget și finanțe, Dorian Istratii, spune că ar fi preferat păstrarea facilităților fiscale pentru automobilele electrice, însă consideră că introducerea unei accize este o variantă mai puțin împovărătoare decât aplicarea TVA.

Potrivit deputatului, el rămâne un susținător al promovării vehiculelor electrice și ar fi optat pentru menținerea cotei zero. Totuși, Istratii afirmă că a înțeles argumentele Guvernului privind necesitatea ca toate categoriile să contribuie la bugetul de stat și apropierea sistemului fiscal de practicile aplicate în Uniunea Europeană.

„Eu sunt promotor și cred că trebuia păstrată cota zero, să le promovăm mai departe, dar am înțeles argumentele colegilor din Guvern că toată lumea trebuie să contribuie la buget și inclusiv că va trebui să aplicăm TVA, pentru că în UE se aplică TVA, inclusiv în România”, a declarat Dorian Istratii.

Vicepreședintele Comisiei economie susține însă că aplicarea TVA ar fi fost mult mai costisitoare pentru cumpărătorii de automobile electrice decât acciza propusă.

Potrivit calculelor prezentate de acesta, pentru un automobil electric cu masa de până la două tone, acciza ar constitui aproximativ 30 de mii de lei, în timp ce aplicarea TVA ar fi putut genera un cost de circa 60 de mii de lei.

„Aplicarea TVA, discutând cu colegii, ar fi mai scumpă pentru electrice. De exemplu, sub două tone, acciza este de 30 de mii de lei, dar TVA ar fi costat 60 de mii de lei, mult mai mult”, a explicat Istratii.

În aceste condiții, deputatul consideră că introducerea accizei reprezintă o soluție mai echilibrată, deoarece povara fiscală nu ar fi la fel de mare și ar păstra interesul cetățenilor pentru achiziția automobilelor electrice.

„Măsura de acciză este mai bună și nu este atât de substanțială și creează dorința cetățenilor de a-și achiziționa un vehicul electric”, a punctat vicepreședintele Comisiei economie.

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Europa se confruntă cu o nouă presiune pe piața carburanților, iar motorina a ajuns în centrul crizei. Marja dintre prețul angro al motorinei și cel al țițeiului a trecut pentru prima dată de 100 de dolari pe baril, ajungând la aproximativ 104 dolari în sudul Europei.

Pe piața internațională ar lipsi în prezent între 1,3 și 1,4 milioane de barili de motorină pe zi, adică aproximativ 15–20% din volumele tranzacționate în mod normal. Restricțiile asupra exporturilor rusești, scăderea stocurilor și problemele de aprovizionare din Asia pun și mai multă presiune pe piața europeană.

Situația este atât de tensionată încât Europa caută motorină la mii de kilometri distanță. Aproximativ 90.000 de tone de motorină sunt transportate din Coreea de Sud spre nord-vestul Europei, pe o rută de peste 12.000 de mile, adică aproximativ 19.000 de kilometri. Europa a importat, de asemenea, motorină din Mexic în august, pentru prima dată în ultimii șapte ani.

În India, rafinăriile încearcă să acopere o parte din deficit și funcționează la 105–108% din capacitatea nominală. Producătorii indieni pun accent pe motorină, inclusiv în detrimentul combustibilului pentru aviație, pe fondul cererii ridicate și al deficitului mondial de distilate.

Presiunea vine și dinspre petrol. Țițeiul a trecut din nou de 100 de dolari pe baril, după escaladarea conflictului dintre Statele Unite și Iran. WTI a depășit 102 dolari, iar Brent a ajuns la peste 107 dolari pe baril.

În același timp, Europa intră în toamnă cu depozitele de gaze umplute în proporție de aproximativ 67%. La 8 septembrie, nivelul era de 67,3%, cu circa 12,8 miliarde de metri cubi mai puțin decât în aceeași perioadă a anului trecut.

Mai multe state europene au început deja să intervină pentru a limita efectul scumpirilor. Italia a prelungit reducerea fiscală pentru motorină, cu un efect de aproximativ 17 eurocenți pe litru, în timp ce Germania limitează majorările de preț la benzinării la o singură dată pe zi. Bulgaria oferă compensații consumatorilor vulnerabili, iar Turcia folosește un mecanism fiscal prin care încearcă să amortizeze automat creșterile de preț.

Problema este că reducerile de taxe și compensațiile pot tempera prețul plătit de consumatori, dar nu pot rezolva lipsa fizică de motorină. Iar efectele nu se opresc la stațiile de alimentare: motorina este esențială pentru transport, agricultură, logistică, construcții și industrie, astfel că scumpirea ei poate ajunge în prețurile alimentelor și ale altor bunuri și servicii.