Tehnologia de congelare care permite păstrarea fructelor și formelor o perioadă îndelungată. Este utilizată în Ucraina

Volumul exportului de fructe de padure congelate din Ucraina este în creștere. Utilizarea unei tehnologii de congelare rapidă individuală permite păstrarea fructelor și a formelor acestora pentru o perioadă îndelungată, ceea ce permite producătorilor să crească perioada de vânzare a afinelor, zmeurii etc, scrie East-Fruit.

Pentru a avea succes în acest domeniu, fermierii trebuie să investească în echipamente de înghețare. Andrey Maruschak, directorul Van Dyck Technologies, a vorbit despre avantajele acestei metode de stocare și despre cum să alegeți echipamente bune.

Care sunt beneficiile înghețării afinelor și a altor fructe de pădure?

Tehnologia înghețării prin șoc a fructelor a fost inventată cu mult timp în urmă, deși în Ucraina a apărut relativ recent. Avantajul său constă în faptul că produsul își păstrează forma după decongelare. După ce l-ați depozitat timp de 10-20 de luni la o temperatură scăzută (-18 sau -20 grade), se păstrează forma fructelor proaspete.

Faptul este că, în timpul înghețării IQF, se formează gheață în interiorul produsului într-o perioadă foarte scurtă de timp, dar din moment ce viteza de înghețare este suficient de mare, nu se formează cristale mari de gheață. Dacă este înghețat în condiții normale (12 – 18 ore), atunci se formează cristale mari în interiorul celulelor, care distrug membranele celulare. În acest caz, după dezghețare, produsul „plutește” – nu își păstrează forma și are un aspect neprezentabil.

În plus, înghețarea prin șoc este o modalitate de a păstra aproape toți nutrienții pentru o lungă perioadă de timp.

Ce echipament este mai bine să folosiți pentru înghețarea prin șoc a fructelor?

Pentru aceasta se folosesc tuneluri de înghețare a șocurilor, care sunt fabricate de multe companii europene. Fiecare are propriile sale avantaje și dezavantaje. Am lucrat cu mulți furnizori de echipamente și știm foarte bine care sunt caracteristicile echipamentelor acestei sau acelei companii, la ce trebuie să fiți atenți atunci când selectați echipamente. Deci, tehnica unui producător este mai potrivită pentru a lucra cu un tip de produs, iar a doua companie – cu altul.

Concentrându-ne asupra produselor pe care intenționează să le înghețe clientul, oferim sfaturi cu privire la echipamentul producătorului care va fi cel mai bun pentru el.

Întrucât nu suntem doar un furnizor de echipamente frigorifice, ci o companie de tehnologie, abordăm problema ținând cont de nevoile clientului însuși și nu doar oferindu-i o soluție standard pe care va trebui să o facă cu el însuși. Îl îndrumăm pe client de la început (concentrându-ne pe tipul de produs) până la a decide ce tip de echipament este cel mai potrivit pentru el, explicând de ce este așa, cum să lucreze corect cu acest echipament. Adică, pe lângă selecția de echipamente și servicii, compania oferă suport tehnologic.

#congelare prin soc #fructe #tehnologie #Ucraina

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Atacurile asupra infrastructurii portuare ucrainene readuc în prim-plan rutele terestre alternative pentru exportul cerealelor. Economistul Iurie Rija constată că fluxurile se redistribuie spre două coridoare importante prin Republica Moldova către portul Constanța și prin Polonia către porturile de la Marea Baltică. Deși mai costisitoare și utilizate mult sub capacitatea lor teoretică, aceste trasee funcționează drept supape logistice atunci când exporturile prin Marea Neagră sunt puse sub presiune.

Potrivit analizei economistului, în perioada 17 august – 5 septembrie 2026, pe ruta feroviară Volcinețk – Bălți – Ungheni au circulat aproximativ 500 de vagoane pentru transportul cerealelor, încărcate cu grâu, orz și rapiță și având ca destinație finală portul românesc Constanța.

Ritmul a fost de aproximativ 15-20 de vagoane pe zi, iar garniturile au circulat predominant noaptea. Rija consideră că acest lucru poate indica o gestionare a traficului menită să reducă aglomerarea liniilor în timpul zilei și să eficientizeze trecerea prin punctele de frontieră.

Vagoanele utilizate sunt în mare parte de tip sovietic, modelele 11-739 și 19-752, cu o capacitate nominală de circa 70 de tone. În practică, acestea sunt încărcate cu aproximativ 68-70 de tone de cereale fiecare.

La ritmul actual, fluxul ar echivala cu aproximativ 35.000 de tone pe lună. Volumul este redus în raport cu capacitatea teoretică de 500.000-800.000 de tone lunar atribuită întregului coridor moldovenesc, însă economistul atrage atenția că datele analizate se referă doar la ruta Volcinețk – Bălți – Ungheni.

Un alt indicator urmărit de Rija este întoarcerea vagoanelor goale. La 4 septembrie, pentru luna în curs fuseseră returnate 50 de vagoane, echivalentul unui ritm de aproximativ 12-13 unități pe zi. Potrivit economistului, apropierea dintre ritmul de retur și cel al vagoanelor încărcate sugerează că traseul funcționează relativ echilibrat, fără acumulări importante de material rulant.

În paralel, Ucraina își intensifică din nou transporturile feroviare spre Polonia și porturile Gdańsk, Gdynia, Szczecin și Świnoujście. Reactivarea coridorului baltic vine, potrivit analizei, pe fondul atacurilor rusești repetate asupra infrastructurii portuare din zona Odesei.

Datele Ukrzaliznytsia citate de Rija indică o creștere a fluxului de la aproximativ 14 vagoane pe zi în urmă cu o lună la circa 50 în prezent. Aceasta ar însemna aproximativ 3.200 de tone de cereale transportate zilnic prin cele patru puncte feroviare de trecere a frontierei dintre Ucraina și Polonia.

În primele șapte luni ale anului 2026, prin această frontieră ar fi trecut aproximativ 525.000 de tone de cereale, mult sub volumele de până la 500.000 de tone lunar înregistrate în perioada 2022-2023. Potrivit calculelor prezentate de economist, ar exista astfel o rezervă teoretică de capacitate de aproximativ 425.000 de tone pe lună.

Principalul dezavantaj al rutei poloneze rămâne însă prețul. Rija estimează costurile logistice la 90-110 euro pentru o tonă, față de aproximativ 25-30 de dolari pe tonă în cazul transportului maritim direct prin porturile din regiunea Odesa. Diferența explică de ce traseul prin Polonia funcționează mai degrabă ca o rută de rezervă decât ca o alternativă permanentă la Marea Neagră.

Economistul mai arată că autoritățile ucrainene insistă că cerealele transportate prin Polonia se află în tranzit, având drept destinații finale piețe terțe precum Algeria, Indonezia sau Coreea de Sud. Precizarea este importantă în contextul tensiunilor anterioare dintre Ucraina și agricultorii polonezi privind impactul cerealelor ucrainene asupra pieței locale.

În opinia lui Iurie Rija, situația confirmă mecanismul logistic dezvoltat de Ucraina în timpul războiului: atunci când infrastructura portuară de la Marea Neagră devine vulnerabilă, o parte a fluxurilor este redirecționată către coridoarele terestre – prin Polonia către Marea Baltică și prin Republica Moldova către Dunăre și Constanța.

Astfel, chiar dacă volumele transportate pe aceste trasee sunt deocamdată mult sub capacitățile maxime și costurile sunt mai ridicate, menținerea lor operațională îi oferă Ucrainei alternative pentru exporturile agricole în cazul perturbării rutelor maritime.