FOTO Familia care produce chips-uri din mere și prune uscate: Ne-am gândit să dăm fructelor proaspete o viață mai lungă

Familia Cibotaru din Republica Moldova au comercializat ani la rând fructe proaspete. Acum, ei au decis să vândă fructe uscate, întrucât aceste gustări sănătoase sunt la mare căutare în țările Uniunii Europene. Astfel, compania Nisvinex Grup a creat propriul brand și produce chips-uri din mere și prune uscate care vor fi exportate în țările UE.

În 2020, compania a accesat un împrumut în valoare de peste 1 milion de euro în cadrul liniei de creditare Livada Moldovei, program susținut de Uniunea Europeană prin intermediul Băncii Europene de Investiții. Finanțarea a fost necesară pentru dezvoltarea infrastructurii, prin construcția și echiparea unei hale pentru păstrarea și procesarea fructelor, cu o capacitate de 1.200 de tone. Aportul întreprinderii a constituit mai mult de 1 milion de euro, investiții care au constat din utilaje agricole, de procesare a producției horticole, precum și investiții în depozitul frigorific.

„Odată ce investițiile au fost abia făcute suntem încă în proces de estimare a evoluției cifrei de afaceri, despre un rezultat final vom putea vorbi peste doi sau trei ani. Deocamdată, putem spune că în urma investiției făcute în construcția primului depozit frigorific cifra de afaceri a crescut de două-trei ori”, menționează Luminița Cibotaru.

Acesta este al treilea depozit frigorific al companiei și permite păstrarea fructelor chiar și pentru o perioadă de jumătate de an.

„Strugurii i-am depozitat și majoritatea au mers la export, în România. Pentru noi, aceasta este o piață extraordinară. Ei când aud că produsul e din Moldova știu că e gustos și de calitate. Suntem foarte mulțumiți de posibilitățile pe care ni le oferă această piață”, spune Luminița Cibotaru.

Datorită investiției în depozit, au fost create noi locuri de muncă. 30 de oameni din satele din apropiere lucrează în două ture. Aici, fructele sunt spălate, decojite, tăiate și uscate. Compania a creat propriul brand și vinde acum chips-uri din mere roșii și verzi, prune uscate, dar și inele de mere în ciocolată.

„Tendința la nivel mondial sunt ambalajele mici. Oamenii preferă să cumpere 50-100 de grame, dar să știe că vor consuma tot. Tendința este să fie cât mai puțină risipă. De altfel, ne-am gândit să dăm fructelor proaspete o viață mai lungă. Le uscăm cu grijă, conservând vitaminele și mineralele pentru mai mult timp. Am început cu gândul de a oferi copiilor o gustare sănătoasă la școală și din dorința de a promova un stil de viață sănătos”.

În 2020, Nisvinex Grup a recoltat 750 de tone de mere, 600 de prune și 800 de tone de struguri. Aproape 30% din fructe au fost exportate.

#chips-uri #prune #fructe #mere #afacere #Antreprenor

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Piața cerealelor și oleaginoaselor din Republica Moldova se confruntă cu o presiune puternică asupra prețurilor, iar principala cauză nu este evoluția burselor internaționale, ci blocajele logistice de pe ruta Dunăre–Sulina–Reni. Potrivit unei analize realizate de Iurie Rija la 3 septembrie, prețurile achitate fermierilor moldoveni continuă să scadă, chiar dacă referințele de la Constanța și MATIF sunt în creștere.

Analiza arată că majorările externe sunt practic „înghițite” de costurile tot mai mari de transport. Spre exemplu, grâul furajer DAP Constanța s-a scumpit de la 209 euro/tonă pe 28 august la 216 euro/tonă pe 3 septembrie, însă în Republica Moldova prețurile au continuat să coboare. În nordul țării, grâul poate fi cumpărat chiar și cu aproximativ 2,70 lei/kg, dar traderii ezită să achiziționeze volume mari și, în unele cazuri, le solicită fermierilor să păstreze marfa cumpărată în propriile depozite încă o lună.

Situația este agravată de aglomerația de la Sulina și de nivelul scăzut al Dunării. Potrivit analizei, barjele care anterior puteau transporta circa 1.500 de tone încarcă acum doar aproximativ 500 de tone. În același timp, atacurile asupra infrastructurii și navelor din zona Reni sporesc riscurile pentru armatori și pun o presiune suplimentară pe costurile logistice.

Iurie Rija apreciază că problema logistică din sezonul 2026/2027 este chiar mai severă decât cea din 2022. Atunci, războiul a început în martie, când aproximativ două treimi din marfă fusese deja comercializată. Acum însă, blocajele au apărut chiar de la începutul unui sezon cu recoltă bogată, înainte ca exportul culturilor din grupa a doua să înceapă în volum.

Cea mai puternică presiune se vede la grâul furajer. În raioanele Drochia, Briceni și Edineț, prețul a coborât de la 2.600–2.700 lei/tonă la sfârșitul lunii iulie la 2.500–2.650 lei/tonă pe 3 septembrie. În zona Ștefan Vodă–Anenii Noi–Ialoveni–Hâncești, prețurile au scăzut de la 2.900–3.000 la 2.700–2.900 lei/tonă, iar în sud, la Comrat, Cantemir, Cimișlia și Leova, s-au redus până la 2.800–2.950 lei/tonă. La Giurgiulești, prețul a coborât de la 3.400 la 3.300 lei/tonă.

Situația este diferită în cazul grâului alimentar. Oferta de grâu cu proteină de 11,5% este mai redusă, iar morarii locali îl caută activ. Din acest motiv, prețul a crescut cu aproximativ 50–100 de lei pe tonă într-o săptămână. În nord, acesta ajunge la 2.900–3.100 lei/tonă, în centru la 3.100–3.200 lei, iar la Giurgiulești la circa 3.500 lei/tonă.

În schimb, rapița beneficiază de faptul că 70–80% din recoltă a fost deja cumpărată. Oferta mai redusă susține prețurile, care ajung la 9.800–9.900 lei/tonă în centrul țării și la 10.400–10.500 lei/tonă la Giurgiulești.

Și campania de achiziție a florii-soarelui a început deja, deși o parte din recoltă este încă pe câmp. La Giurgiulești sunt oferite 9.500–9.700 lei/tonă, la Bălți aproximativ 9.200 lei, iar în nord prețurile pornesc de la 8.800–8.900 lei/tonă. În apropierea Giurgiuleștiului acestea urcă până la 9.200–9.350 lei/tonă.

Concluzia analizei este că piața agricolă din Republica Moldova s-a împărțit practic în două: grâul furajer se ieftinește sub presiunea logisticii, în timp ce rapița și floarea-soarelui înregistrează creșteri în mai multe regiuni. Factorul decisiv rămâne însă infrastructura de export, afectată simultan de nivelul scăzut al Dunării, aglomerația de la Sulina și riscurile de securitate din zona Reni–Orlovca.