Scumpirile se țin lanț, dar consumul de benzină crește. Cât au importat petroliștii

Chiar dacă prețurile la carburanți cresc de la o zi la alta asta nu-i împiedică pe șoferi să meargă cu automobilele. În prima jumătate de an importurile de carburanți s-au majorat cu 1%, până la 385,3 mii tone, potrivit datelor ANRE.

Importurile de benzină s-au majorat cu 12,6%, la 81,6 mii tone, în timp ce importurile de motorină s-au redus cu 2%, la 275 mii tone. Majorarea importurilor la motorină are loc în al doilea semestru când agricultorii încep recoltarea. Importurile de gaze lichefiate au scăzut cu 0,6%, la 28,5 mii tone.

22 de companii au licență de import și comerț angro cu benzină și motorină, iar pentru import și comerț angro de gaze lichefiate – 12 companii. La sfârșitul lunii iunie 2021, existau 195 de deținători de licențe pentru comercializarea produselor petroliere pe piață. Pe teritoriul Republicii Moldova sunt 713 stații PECO. Aproape 70% aparțin la 6 companii: Lukoil Moldova (pondere – 17% din total), Petrom Moldova – 13%, Rompetrol Moldova – 11%, Tirex Petrol – 11 %, Datario – 10% (denumire comercială Vento) și Bemol – 5%.

În ceea ce privește țara de import, România reprezintă principalul furnizor de produse petroliere deținând din totalul importat o cotă de 98,77% la benzină și 83,06% la motorină. Această tendință se explică prin prezența pe piața autohtonă a companiilor petroliere care dețin rafinării proprii în statul vecin și distanța mică, care permite importul pe cale rutieră la costuri relativ mici. Din celelalte țări furnizoare de produse petroliere principale pot fi menționate Federația Rusă cu 13,65 %, Bulgaria cu 3,07 % și Belarus cu 0,22 % la motorină.

#import #motorina #benzina #carburanti

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Uniunea Europeană pregătește o posibilă înăsprire semnificativă a sancțiunilor împotriva comerțului cu petrol al Rusia, luând în calcul renunțarea la actualul plafon de preț și introducerea unei interdicții generale privind serviciile maritime pentru transportul țițeiului rusesc.

Potrivit unor surse citate de Bloomberg, noua abordare ar însemna că firmele europene nu ar mai putea oferi asigurări, transport maritim sau alte servicii logistice pentru cargourile de petrol rusesc, indiferent de prețul la care este vândut. Măsura ar elimina una dintre cele mai exploatate portițe din regimul actual de sancțiuni.

Plafonul de preț a fost conceput pentru a permite continuarea exporturilor de petrol rusesc, dar la prețuri reduse, astfel încât veniturile Kremlinului să fie limitate. În practică însă, mecanismul s-a dovedit dificil de monitorizat și ușor de ocolit, deoarece aplicarea sa depinde de documente, declarații și lanțuri comerciale greu de verificat, notează Oil Price.

O interdicție totală a serviciilor ar fi o măsură mai dură și mai greu de evitat, reprezentând o escaladare clară a presiunii economice. Oficialii europeni consideră că o astfel de decizie ar simplifica aplicarea sancțiunilor și ar spori eficiența acestora, într-un moment în care veniturile Rusiei din petrol și gaze au scăzut la cel mai redus nivel din ultimii cinci ani, pe fondul prețurilor slabe și al extinderii sancțiunilor.

Discuțiile vin în contextul în care UE urma deja să reducă din nou plafonul de preț pentru petrolul rusesc, de la 1 februarie, la 44,10 dolari pe baril. Totuși, oficialii europeni sunt tot mai conștienți că simpla scădere a pragului nu reduce semnificativ veniturile Moscovei atâta timp cât petrolul continuă să fie comercializat prin rute ocolitoare.

Măsurile recente ale UE, care vizează produsele rafinate obținute din țiței rusesc, au determinat rafinării din Turcia și India să își reducă achizițiile, în timp ce China a preluat o parte din volumele redirecționate, în special prin rafinării mai mici, care cumpără la discounturi mari. Acest lucru a diminuat veniturile Rusiei, însă nu a oprit fluxul de petrol.

O eventuală interdicție a serviciilor maritime ar împinge și mai mult petrolul rusesc spre aceste canale comerciale cu discounturi mari și costuri logistice ridicate și ar face mai dificilă reintroducerea indirectă a țițeiului pe piața europeană prin amestec, relabelare sau rute ocolitoare.

Adoptarea unei astfel de măsuri necesită însă unanimitatea statelor membre, iar unele guverne își exprimă rezervele, temându-se de posibile perturbări ale pieței sau de reacții de retorsiune. În același timp, datele arată că importurile europene de țiței au scăzut anul trecut cu aproape 9%, în timp ce importurile de gaz natural lichefiat au crescut semnificativ, la prețuri mai ridicate.