Chiar dacă mulți cunosc despre vinăria și vinurile Castel Mimi, mai puțini cunosc cine sunt oamenii care stau în spatele acestei afaceri frumoase. Unul dintre ei este Iurie Trofim, cu toate că este jurist de profesie, în ultimele două decenii se ocupă mai mult de viticultură și vinificație, fiind unul dintre arhitecții afacerii Castel Mimi. Într-un interviu pentru Moldstreet, acesta a vorbit despre business, vin, relația cu ONVV și multe altele.

Iurie Trofim, unul dintre arhitecții afacerii Castel Mimi spune că aceasta este o afacere de familie unde sunt implicați și copiii de mult timp, pentru ca aceștia să poată continua această activitate. Iurie Trofim preferă să rămână în umbră, fără prea multă publicitate și aplauze, întrucât obține satisfacție maximă de la ceea ce face și fără a fi în vizorul tuturor.

„Aceasta e o afacere de familie. Am făcut o analiză a familiilor din țară și din afară, unde deseori se întâmplă că părinții sau rudele, care au început o afacere, nu mai au cui să o lase. Iar asta e o problemă mare, fiindcă nu poți într-o zi să transmiți afacerea cuiva și el să o dezvolte mai departe. Sunt multe subtilități și nuanțe care trebuie învățate. Ei acum sunt mai vizibili, dar eu demult am început să-mi implic copiii în afacere, ca ei să o poată prelua și să o ducă mai departe. Nu a fost simplu.”

De la domeniul juridic la vinificație 

Cu toate că a studiat domeniul juridic și a reușit să lanseze o afacere în acest domeniu, drumurile vieții l-au adus spre vinificație. La propunerea primarului din localitatea în care s-a născut, Bulboaca, a acceptat să devină administrator în procedura de faliment în 1998 la fabrica de vinuri din sat. La acea perioadă vinăria era într-o stare deplorabilă și cu datorii imense. Deși, anterior vindea până la 9 milioane de sticle pe lună și avea o importanță majoră, în 1998 erau doar 30 de tone de vin.

„M-am născut în Bulboaca. Vara lucram la fabrica de acolo, făceam lăzi din lemn. După, am lucrat ca hamal, până am intrat la universitate, la juridică. După universitate am avut compania mea, unde lucram. Dar după un timp, primarul din sat, cu care eram în relații foarte bune, m-a chemat în sat să vedem ce e cu fabrica de vinuri, că era în stare degradată. Și m-am întors în Bulboaca, în postura de administrator în procedura de faliment în 1998. Țin minte că erau doar 30 tone de vin și aproximativ 5 milioane de dolari datorie. Cândva vindea până la 9 milioane de sticle pe lună. În timpul Uniunii Sovietice mai avea 11 fabrici mai mici. Era un complex agro-industrial (APK) cu filiale în câteva raioane.”

Agrovin Bulboaca a fost un gigant agroindustrial și vindea până la 9 milioane de sticle de vin pe lună

Din spusele lui Iurie Trofim, în perioada Uniunii Sovietice, Agrovin Bulboaca era un gigant, ce nu putea fi comparat cu alte fabrici.

„Nu numai că era gigant, dar nu avea cu cine să se compare. În ”82 s-a făcut reconstrucția și, pentru prima dată, în rezervoarele fabricii a fost stocate 50.000 de tone de vin.”

Din păcate, fabrica de vinuri mai are de lucrat mult până va ajunge la nivelul producției de altă dată.

Bani pentru dezvoltarea Agrovin Bulboaca

Pentru a dezvolta afacerea, Iurie Trofim și familia sa a investit banii obținuți din alte afaceri pe care le aveau în țară și peste hotare, de asemenea, a apelat la credite. Din păcate nu au beneficiat de susținere din partea statului.

„În primul rând, noi avem o afacere aici. O parte ne-am creditat. Mulți bani am adus din afacerile pe care le avem în alte țări. Unicul ajutor de la stat a fost că nu au reușit să ne încurce, dar în rest n-am avut niciun fel de legături. Am evitat relația. Cum vă imaginați că m-ar fi putut ajuta statul? Da, există subvenții la vița-de-vie, dar acestea sunt mizere și nici nu vorbesc despre ele. N-am apelat la niciun fel de ajutor și sunt convins că, chiar dacă apelam, nu avea să fie.”

În contextul în care, o perioadă se vehicula că la afacerea a avut contribuție și Vlad Plahotniuc, Iurie Trofim afirmă că nici măcăr nu a vorbit vreodată.

„Eu pe Plahotniuc, viu, nu l-am văzut niciodată. Oamenii lui poate veneau la noi la piscină, dar eu n-am vorbit cu nimeni niciodată. Știți, după război toți sunt eroi. Nu cred că Plahotniuc era omul care ar fi ajutat pe cineva. Cred că la el era schema să ia, nu să dea. Mai mult decât atât, el a vrut să vină cu Baskov și Kirkorov (doi cântăreți din Rusia), cu elicopterul și noi nu l-am primit. Noi i-am spus că îl primim dacă va ateriza la parcare cu elicopterul și, în ultimul moment, a spus că vine să se aterizeze acolo unde e havuzul, iar noi i-am spus: „Fă-ți tu havuz și aterizează acolo unde vrei tu”.

Cu părere de rău nici nu ne dădeam seama că pe teritoriul țării avem un castel vinicol.

La început nimeni nu știa că clădirea este un castel vinicol. Imboldul de a restaura clădirea a fost vizita unor cumpărători din China.

„Nimeni nu și-a dat seama, în toți anii de când era fabrica, de acest lucru. Toți știau că este acolo o clădire ascunsă cu tencuială și alte construcții. Iar când noi l-am descoperit și am făcut curat prin împrejurimi, oamenii care lucrau acolo de 40 de ani s-au mirat: „I-a uitați-vă ce clădire frumoasă și înaltă!” Au mers pe acolo zeci de ani și nu știau că există. Și atunci, s-a început divizarea. Castel Mimi a fost divizat și am mai creat o întreprindere care se ocupă cu alcoolul, distilatele. Fiecare direcție să-și aibă echipa sa și să se ocupe cu echipa lui. Asta a fost ideea.”

Potrivit lui Iurie Trofim, 95% din toată piatra și materialele folosite pentru restaurare sunt autentice. După mai multe încercări și colaborări cu designeri moldoveni și ucraineni, au apelat la renumitul designer şi arhitect italian Arnaldo Tranti. Lucrul realizat de designer i-a impresionat, aceasta a reușit să combine modernul cu istoria.

„Ca să restaurezi un castel n-ai nevoie să te inspiri. Noi eram obligați să-l refacem exact. Deci, 95% din toată piatra și materialele lui sunt autentice. A fost o aripă unde au existat niște crăpături: poate acolo sunt 5%. Restaurarea asta și presupune. Am curățit ce-i vechi, am făcut piatra la loc. Încă e bine că fațada lui e făcută din „cotileți” (blocuri din piatră albă din calcar). Au fost șlefuiți și restaurați.”

Cu toate că serviciile prestate de Arnaldo Tranti sunt mai scumpe, proprietarul spune că este o experiență inedită.

„Prestația unui designer european diferă de cele oferite la noi sau în țările CSI, ca cerul și pământul. Atât cantitativ, cât și calitativ. La orice lucru se face, în primul rând, o analiză foarte detaliată a situației existente și a scopului la care vrem să ajungem. Eu așa ceva n-am întâlnit la noi. Poate costă mai mult, dar îți oferă un avantaj mult mai mare, decât cu cineva din zona noastră.”

După restaurare Castel Mimi a devenit o atracție turistică

Pe lângă vizitatorii autohtoni și cei cu venituri mai modeste, Castel MIMI este vizitat de multe vedete, legende și oameni cunoscuți din întreaga lume.

„În primul rând, noi de la prima idee de Castel Mimi, nu am pus accentul pe obținerea unui profit cât mai mare, dar pe calitatea produsului vinicol și turistic, iar aici intră și istoria, și restaurantul. Au fost invitați specialiști de talie mondială din Franța, care oferă stele Michelin. Persoana care a venit ne-a propus să primim stea, dar noi n-am mers pe ideea asta, deoarece și societatea trebuie să fie gata de așa ceva. Cine va veni la stea Michelin la Bulboaca?!”

Potrivit lui Iurie Trofim, vinăria are restricții la cantitatea vinului care se oferă unei persoane, motiv pentru care nu este posibil de cumpărat cantități mari, în special din cele de colecție.

„Noi avem un vin premiat și recunoscut, dar când vine cineva și vrea să cumpere cantități mari – nu. Astea sunt vinuri în cantități mici, iar noi permanent avem restricții la cantitatea vinului care se oferă unei persoane, fiindcă noi vrem să trimitem mesajul nostru. Cel mai mult am vândut 5 cutii din colecţia Reserve. Proprietarii de la Dacia Renault au insistat vreun an de zile să le vindem 100 de cutii de Merlot și 100 de Cabernet din rezervă, pentru colecția personală. Iar Noi n-am vrut să dăm atâta vin „într-o mână”. Au mai fost și oameni trimiși de președinți de țări să cumpere vinul deosebit. Am servit-o pe prințesa din Danemarca, căreia i-a plăcut foarte și bucătăria, și vinul.”

Starea actuală din sectorul vinicol din Moldova

Potrivit lui Iurie Trofim, sectorul vitivinicol din Republica Moldova se dezvoltă bine. Totuși, din spusele lui, țara noastră încă nu este cunoscută pentru vinuri de calitate înaltă, iată de ce, toate vinăriile din Moldova trebuie să treacă la etapa următoare ce are la bază un produs SUPER CALITATIV. De asemenea, dnul Iurie consideră că trebuie să ne concentrăm toate puterile în promovarea brandului de țară: Moldova – vinuri de calitate superioară.

„Dacă vom face asta, cred că vom avea un nou impuls, foarte puternic. Vinurile noastre sunt deosebite. Vița-de-vie se cultivă pe pământ foarte sărac, dar noi n-avem așa ceva. La noi este cernoziom, bogat, dar noi de altul nu avem. Și vinul are o nuanță deosebită și avem cu ce ieși în lume, dar nu suntem cunoscuți ca țară. În Bordeaux, oamenii ne spuneau: „Noi nu vindem vin. Noi vindem marketing. Dacă vreți să fiți în rând cu noi, despre voi trebuie să scrie cei mai influenți oameni din lume”. Pe noi ne confundă ori cu Malta, ori cu Maldive.”

Cele mai mari exporturi ale Castel MIMI. Unde ajung

Din spusele lui Iurie Trofim, cele mai multe vinuri produse de Castel Mimi ajung în China datorită faptului că aceștia sunt dispuși să ofere un preț bun pentru vin și apreciază calitatea, ei cumpără doar vin premium. De asemenea, a menționat că vinurile lor nu ajung în Rusia încă din 2006 din mai multe motive. Potrivit

„Noi în Rusia nu vindem nimic. Am încercat o dată să vindem o mașină de vin, să încercăm piața. La asta s-a oprit. Din 2006, în 15 ani noi am vândut o mașină de vin în Rusia și aceea doar cu gândul de a testa piața.”

„Rusia nu este încă gata pentru vinurile Castel Mimi.”

Din spusele lui Iurie Trofim, Rusia nu este o piață de desfacere potrivită pentru vinurile produse de Castel Mimi, ei nu apreaciază calitatea.

„Nu pentru că ne ridicăm în slăvi: din 2006 au rămas la concepția că în Moldova este vin foarte ieftin și foarte prost la calitate. Piața rusească nu este gata să primească de la noi așa prețuri.”

În schimba, consumatorii din China sunt dispuși să aleagă vinurile de cea mai înaltă calitate.

„Chinezii au venit în Moldova. Noi încercam să căutăm parteneri. Când au venit încoace, au mers pe principiul „produs cât mai ieftin și cât mai bun”. Noi n-am mers pe calea vinurilor ieftine. Am zis: „Castel Mimi face vinuri premium”. Azi China își cumpără doar vinuri scumpe de la noi. Atât de mult s-a schimbat piața în câțiva ani. Și noi, făcând accent pe vinuri scumpe, avem nume în China ca producători de vinuri premium. De asta și a mers bine afacerea. Da, au fost momente cu covidul când a căzut tare piața în China.”

O altă piață de desfacere este și piața europeană, unde exporturile sunt în creștere.

„Foarte bine merge și merge în creștere. Piața europeană și americană e de altă natură. Aici omul este educat să caute calitate. Dar foarte mult ajută istoria castelului Mimi. Deci, una din condițiile, unul din argumentele de restaurare a castelului a fost anume acesta. La ședința noastră de familie le-am explicat: ca să vinzi un produs, trebuie să cheltui bani. Fiecare firmă își are bugetul lui de promovare. Da, noi am avut și proiecte nereușite. Am cheltuit milioane de lei și nu a mers. Dar banii aceștia au trecut și am uitat de ei. Și ne-am zis: mai bine să punem bani în castel și acesta va fi marketing și promovare pe viață, în permanentă. Și mai ales că la noi, când vin mulți turiști și văd castelul, oricum le place și își mai cumpără și o sticlă de vin. Eu, în primul rând, sunt cu obrazul curat: la noi calitatea vinului e foarte bună. Și al doilea rând, sticla procurată la castel aduce plusvaloare. Și castelul lucrează foarte mult în direcția asta.”

Relația cu ONVV

Chiar dacă Cristina Frolov, fosta șefă a Oficiului Național al Viei și Vinului este fiica lui Iurie Trofim, el nu consideră că are o relație mai specială cu instituția. De asemenea, el nu a comentat demisia acesteia din funcție.

„Eu nu văd cu ce m-ar putea ajuta Oficiul Vinului. Mulți ani nici n-am știut de el. Am aflat doar pentru că lua cotizație de la noi. Dar în primul an, cel mai mare plătitor de cotizație a fost compania noastră.”

„În primul an de existență a ONVV am plătit vreo 2 milioane și 600 sau 800 de mii de lei. Numai de asta știam de existența oficiului. Participanții la proces, odată cu venirea Cristinei, au înviorat discuțiile și producătorii s-au implicat mai mult în activitatea oficiului. Eu consider că a crescut transparența activității.”