Principalul subiect de discuție săptămâna trecută a fost propunerea Ministerului Finanțelor de majorare a accizelor la produsele din tutun, ocolind calendarul de accize stabilit anterior. În pofida argumentelor și propunerilor din partea asociațiilor industriale și a producătorilor locali, сabinetul de miniștri a aprobat proiectul de buget și politica fiscală pentru anul 2022, trimițând documentul în Parlament.

Situația este agravată de faptul că aceste amendamente prevăd cote noi de accize pentru un grup separat de produse din tutun – trabucuri și țigări de foi. Și anume: 41% din valoarea acestora, dar nu mai puțin de 959 lei (în a.2022) și 41%, dar nu mai puțin de 1103 lei (în a.2023). Acest lucru implică egalizarea accizelor pentru trabucuri și țigări de foi cu cele pentru țigări.

Autorii amendamentelor au același raționament: creșterea accizelor se bazează pe obligația țării de a armoniza legislația cu cea europeană. Cu toate acestea, experții din industrie explică: este exact invers. Legislația europeană prevede impozitarea diferențiată a diferitelor grupe de produse din tutun. Astfel, în conformitate cu Directiva 2011/64/UE, acciza minimă pentru țigări trebuie să fie de cel puțin 90 EUR pentru 1 000 de bucăți, în timp ce acciza pentru trabucuri și țigări de foi trebuie să fie de 5 % din prețul cu amănuntul sau de 12 EUR pentru 1 000 de bucăți și de 60 EUR pentru 1 kg de tutun tăiat fin pentru rularea țigărilor.

În Republica Moldova, însă, există o tendință de interpretare superficială a directivelor europene și de modificare a regulilor de joc deja stabilite. Nu este prima dată când se întâmplă acest lucru.

De exemplu, acciza pentru tutunul fin destinat rularii deja în 2019 a fost ajustată la nivelul european – 1,2 mii de lei pentru 1 kg (circa 60 de euro), cînd accizele la țigări vor fi ajustate la nivelul european mult mai târziu – până în 2025.

Potrivit operatorilor de pe piață, după ce acciza pentru tutunul tăiat fin a crescut brusc, acest tip de produs practic nu a fost importat. În consecință, bugetul a suportat pierderi esentiale. 

Acum apare o situație în care interpretarea greșită a reglementărilor europene îi afectează din nou pe producătorii autohtoni – cei a căror producția de trabucuri și țigări de foi  a început doar recent să crească. Și nu pentru că au ocupat o parte din cota de piata de la corporațiile internaționale. Dimpotrivă, apariția țigărilor de foi –  categorie nouă și la prețuri accesibile, a micsorat o parte din piața ilicită de țigări, asigurând creșterea veniturilor statului prin reducerea consumului de produse ilicite. Acest lucru este dovedit și de cercetările de piață, care demonstrează că piața ilicită a scăzut semnificativ pe parcursul anului curent.

Potrivit ultimelor modificări la иugetul pentru anul 2021, Ministerul Finanțelor confirmă și faptul că au crescut încasările la buget sub forma accizelor achitate de producătorii autohtoni.

Prin urmare, producatorii autohtoni văd în ceea ce propune proiectul de lege un lobby al intereselor unor participanți la piață în detrimentul altora.

În opinia producătorilor, modelul de impozitare aplicat în Moldova începând cu 2011 este avantajos pentru importatori, deoarece a contribuit întotdeauna la creșteri abrupte ale prețurilor pentru produsele din segmentul „low”.

Prețul țigărilor „premium” a scăzut, timp în care s-au scumpit cele alese de majoritate

După cum se știe, acciza pentru produse  din tutun constă din două componente – o parte fixă la 1 000 de bucăți și o parte ad-valorem, care prevede un anumit procent din prețul cu amănuntul. Creșterea continuă doar a componentei fixe duce la o creștere semnificativă a ponderii accizelor și a prețului total al produselor pozitionate in segmentul de preț „low”, în condițiile în care produsele din segmentul „premium” sunt impozitate mai ușor, generând astfel profituri suplimentare.

Începând cu 2016, creșterea anuală a cotelor accizelor s-a bazat doar pe creșterea componentei specifice, în timp ce componenta ad-valorem a crescut doar cu 1%.

 Această politică fiscală a fost precedată de un război al prețurilor inițiat de corporatiile internationale. Astfel, doar într-un singur an, prețul țigărilor “premium” de la cei trei mari jucatori a scăzut cu 8 lei. Ca urmare, producătorii autohtoni, care nu au putut concura cu prețul, au fost scoși de pe piață, iar statul a pierdut venituri bugetare semnificative.

Cu toate acestea, pasul următor a fost urmat de corporațiile internaționale, care au promovat în mod activ necesitatea introducerii mecanismului de prețuri minime de comercializare pentru produsele din tutun și aprobarea unui sistem de impozitare dorit (o parte specifică ridicată a accizei și o parte ad valorem redusă). 

O strategie similară a fost deja pusă în aplicare de jucătorii internaționali pe alte piețe, iar Ucraina și Moldova nu fac excepție.

Experții din industrie notează că, din cauza războaielor de preț ale corporațiilor internaționale, în 2017 a fost introdus conceptul de „preț minim de vânzare cu amănuntul”. Puțini au fost cei care s-au arătat îngrijorați de faptul că prețurile minime de vânzare cu amănuntul pentru produsele din tutun sunt interzise în UE, deoarece acestea împiedică dezvoltarea concurenței pe piață. Șase decizii ale Curții Europene de Justiție (împotriva Irlandei, Belgiei, Luxemburgului, Franței, Greciei, Italiei și Austriei) demonstrează acest lucru.

 Practic toate țările europene au o impozitare progresivă a produselor din tutun, adică cu cât pretul produsului este mai mare, cu atât mai multe accize sunt incluse în structura prețurilor. De exemplu, în Austria, cota ad-valorem este de 34%, în Belgia – 40%, în Bulgaria – 25%, în Germania – 21%, în Spania – 51%, în Franța – 55%.

În țara noastră este invers, deci săracii plătesc pentru cei bogați?

În această situație, singura șansa de supravietuire pentru producătorii autohtoni s-a dovedit a fi – tigarile de foi, a căror acciză a fost relativ stabilă în ultimii 10 ani.  Trei fabrici autohtoni de tutun au insușit tehnologia de producere grupei noi de produse,  lansându-si producția abia la sfârșitul anului 2019.

Prin urmare, datorită noului grup de produse, producătorii noștri au reușit să mențină producerea și să recâștige parțial pozițiile pierdute pe piață. În ciuda faptului că țigările de foi sunt încă un produs de nișă și nu depășesc 8% din cota de piață, această categorie deranjează în mod nejustificat concurenții străini. Ceea ce este destul de ciudat, deoarece, conform datelor vamale, volumul importurilor de țigări pentru anul 2020-2021 nu a scazut.

Toată lumea înțelege că produsele din tutun aparțin unei categorii speciale de produse, dar indiferent de diferențierea accizelor, consumatorul este cel care în final le suporta și le achita.

În același timp, câștigă numai importatorul: sarcina sa fiscală se limitează doar la plata accizei și TVA colectate, iar toate profiturile sunt scoase din țară. În timp ce producătorul autohton își lasă investițiile în Moldova, directionandu-le spre dezvoltarea întreprinderii și a factorului uman. Pentru prima dată, după mai mulți ani, producătorii autohtoni au reușit să reînvie producția locală și să crească investițiile în principalul lor activ. Dacă vor fi doborâți de sub picioare, este puțin probabil să se ridice din nou.

Potrivit producătorilor autohtoni, în lipsa unui sprijin adecvat din partea autorităților, producătorilor le va fi mai ușor să închidă întreprinderile și să contracteze producerea  în orice altă țară. Este mult mai sigur și mai previzibil (!) pentru ei să importe produse în Moldova fără a se preocupa de dezvoltarea întreprinderilor, de costurile de producție sub formă de salarii, de achiziționarea de materii prime, de modernizarea liniilor de producție, de logistică etc. În condițiile de joc impuse astăzi pe piața tutunului, este mai ușor să scoți dividendele din țară decât să le atragi ca investiții străine în industrie. De ce să investim într-o piață în care este promovat numai importul.

Acesta, însă, este un model defectuos, care inevitabil duce economia națională spre un colaps. Un model eficient și sigur al oricărui stat se bazează pe voința politică de a proteja interesele producătorilor săi.