Deputații PAS nu vor îmbulzeală la alegeri! Se tem de concurență. Postica: am propus reducerea pragului, dar nu vor

Deputații nu suportă concurența? Comisia Electorală Centrală a propus Parlamentului Republicii Moldova reducerea pragului electoral pentru candidații independenți de la 2% la 1%, însă propunerea nu a fost susținută de deputați. Vicepreședintele CEC, Pavel Postica, spune că reducerea pragului pentru candidații independenți a fost agreată cu partenerii internaționali ai Republicii Moldova, însă nu s-a bucurat de succes în Legislativ.

Vicepreședintele CEC spune că instituția electorală le-a propus deputaților să fie redus pragul electoral pentru candidații independenți, însă în proiectul Codului Electoral aprobat în prima lectură de deputați, pragul a rămas același.

„Critici cu referire la pragul electoral au existat din partea partenerilor internaționali doar când a fost vorba de pragul electoral pentru candidații independenți. De aceea, noi am propus micșorarea pragului electoral de la 2% la 1%, doar că deputații au revenit la același prag de 2%. Noi nu am intervenit pe subiectul pragului electoral pentru partide și blocuri, chiar dacă am avut propuneri exprese din partea partidelor extraparlamentare, doar din considerentul că nu au fost astfel de propuneri din partea partenerilor internaționali și asta este o decizie de oportunitate politică, este prerogativa exclusivă a Parlamentului Republicii Moldova”, a spus Pavel Postica în cadrul emisiunii „Rezoomat cu Ileana Pîrgaru” de la RliveTV.

Vicepreședintele CEC spune că anterior, propunerea de a reduce pragul electoral pentru partide la 4% a fost agreată de Comisia de la Veneția.

„Am avut o situație când propunerea de a reduce pragul electoral pentru partide până la 4%, propunere care nu a avut susținere în Parlament, a fost salutată de Comisia de la Veneția. În rest, nu am avut situații când partenerii internaționali să vină să ne dicteze care este pragul rezonabil pentru Republica Moldova. Sugestia mea pentru partidele extraparlamentare este să insiste pe reducerea acestui prag”, a mai spus vicepreședintele CEC.

Potrivit legii, în prezent, pragul electoral pentru partide este de 5%, pentru blocurile electorale de 7%, iar pentru candidații independenți de 2%.

#cod #postica #alegeri

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.