Cum se poate face un acord de pace între Putin și Zelesnki: Diferendul teritorial, două soluții pentru Rusia și Ucraina

18 Mart. 2023, 05:18
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
18 Mart. 2023, 05:18 // Actual //  bani.md

Războiul brutal al Rusiei lui Putin în Ucraina continuă fără încetare. Balansul acțiunilor militare alternează cu interesul pentru negocierile de pace, dar nu se întrezărește încă un sfârșit clar. Cu toate astea, există posibilitatea începerii unor negocieri de pace și încheierii unui acord între cele două țări aflate în conflict.

Diplomatul american Patrick Pickering, fost ambasador al SUA la ONU explică cum se poate face un acord de pace între Putin și Zelenski, care sunt etapele și ce soluții ar putea exista, într-o analiză din Foreign Affairs.

Toate părțile implicate în conflict au spus clar că consideră că este prea devreme pentru diplomație. Dar, la un moment dat, va veni momentul negocierilor și este esențial ca Statele Unite să planifice cu atenție ziua respectivă.

Nerespectarea acestui lucru va condamna Washingtonul la o abordare grăbită și prost gândită pentru a pune capăt războiului – o greșeală pe care Statele Unite au făcut-o în fiecare conflict grav în care s-au implicat din 1945. Niciun război nu se termină fără consecințe politice.

Încheierea unui război are loc în trei faze: pregătiri anterioare, negocieri premergătoare și negocierile în sine. Prima fază implică soluționarea diferențelor interne de opinie și deschiderea comunicării între părți: fiecare parte își rezolvă propriile dezacorduri și revizuiește pozițiile și atitudinile celorlalte părți pentru a determina prioritățile și strategia.

A doua fază implică stabilirea bazelor negocierilor oficiale, inclusiv prin stabilirea locului și când vor avea loc și cu cine va participa. Iar a treia implică discuțiile directe pe care majoritatea oamenilor le asociază cu diplomația.

Fiecare fază a păcii implică alegeri. Niciun proces nu este un șablon pentru alții. Deciziile duc la bifurcări în drum, care deschid unele posibilități și le închid pe altele. Circumstanțele politice, influența și realitățile militare în schimbare, toate influențează pregătirile.

Cea mai dificilă parte o reprezintă negocierile directe la masă

Președintele rus Vladimir Putin și președintele ucrainean Volodimir Zelenski rămân profund angajați în câștigarea războiului. Au început să apară mici deschideri pentru negocieri, mai ales datorită perspectivelor militare în scădere ale Rusiei.
Acestea pot fi deschideri reale care reflectă o mai mare disponibilitate de a vorbi, sau pot fi unele false create de doi adversari care încă încearcă să se depășească unul pe celălalt. Cele două părți cooperează în prezent în domenii foarte limitate: transportul cerealelor, schimbul de prizonieri și alinierea informală (și poate întâmplător) a acțiunilor lor pentru a evita catastrofa la centralele nucleare.

Dar cel puțin deocamdată, obiectivele fiecărei părți încă depășesc cu mult ceea ce cealaltă pare gata să recunoască: pentru Rusia, controlul întregii Ucraine, iar pentru Ucraina, întoarcerea întregului său teritoriu.

Rezolvarea diferențelor interne poate fi lentă și dificilă, dar începerea acestui proces poate semnala că negocierile pot deveni posibile chiar și atunci când diferențele dintre părți par insurmontabile. În acest moment, Statele Unite se află în stadiile incipiente ale pregătirii. Nu este încă clar când vor fi posibile progrese către următoarea fază de pace — pre-negocieri.
Pe măsură ce Washingtonul și celelalte părți relevante stabilesc poziții mai unificate, pre-negocierile menite să aducă Rusia și Ucraina în discuții directe pot primi mai multă atenție. Sarcina va fi de a convinge ambele părți că diplomația le poate sprijini și chiar promova interesele.
Odată ce părțile convin asupra unui proces pentru negocieri directe, atunci începe partea grea. Confidențialitatea este de obicei recomandabilă pentru discuțiile față în față, dar este dificil de realizat.
Ads
Două soluții posibile pentru diferendul teritorial dintre Rusia și Ucraina
Pacea dintre Rusia și Ucraina ar trebui, desigur, să fie scopul principal al unor astfel de discuții. Cele mai provocatoare dintre toate – și, ca rezultat, probabil să fie rezolvate ultimul – vor fi problemele teritoriale.

Acestea vor fi influențate de realitățile militare și de alte surse de pârghie. Niciuna dintre părți nu a făcut suficient progres pe câmpul de luptă pentru a-și îndeplini toate revendicările teritoriale: toată Ucraina pentru Moscova și granițele Ucrainei de la independența din 1991 pentru Kiev.

Cea mai sigură și corectă modalitate de a soluționa disputele teritoriale este să întrebi oamenii din regiune ce vor. Referendumul nu este întotdeauna perfect. Dar tratate cu grijă de către Națiunile Unite, acestea pot fi cea mai bună abordare pentru facilitarea autodeterminării.

O primă opțiune ar fi să pună toate zonele ocupate ale Ucrainei sub o tutelă ONU și să solicite ambelor armate să se retragă pentru o perioadă de trei până la cinci ani, după care cetățenii ucraineni ar vota separat în Donbas și Crimeea dacă vor să facă parte din Rusia, parte a Ucrainei sau o regiune autonomă a oricărei țări.

O altă soluție ar fi acceptarea temporară a granițelor Ucrainei din 23 februarie 2022 ca o linie de control care separă forțele militare și granițele din 1991 ca graniță oficială între Rusia și Ucraina, până când ar putea avea loc un referendum condus de ONU pentru a determina statutul a tot ceea ce este între acele două granițe. Atât Donbasul, cât și Crimeea ar organiza apoi referendumuri populare pentru a stabili afilierea lor precisă cu Rusia sau Ucraina în termen de cinci până la șapte ani.

Rusia și Ucraina nu sunt încă pregătite pentru discuții directe. Dar cu grijă și confidențialitate, liderii Statelor Unite și alți terți importanți ar trebui să-și accelereze pregătirile anterioare și să înceapă negocierile prealabile.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

29 Aug. 2026, 11:36
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
29 Aug. 2026, 11:36 // Actual //  Ursu Victor

Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) riscă o nouă lovitură majoră. Venezuela, unul dintre statele fondatoare ale cartelului petrolier, analizează posibilitatea retragerii din organizație, într-un moment în care influența OPEC asupra pieței mondiale a petrolului este deja în scădere, relatează Bloomberg, citat de ProFinance.

O eventuală plecare a Venezuelei nu ar produce, cel puțin pe termen scurt, un șoc major asupra livrărilor mondiale de petrol. Producția țării a fost puternic afectată în ultimii ani de sancțiuni și de criza economică, iar Caracasul nu este constrâns în prezent de aceleași reduceri de producție și cote precum alți membri.

Impactul politic și simbolic ar putea fi însă considerabil. Venezuela s-a numărat printre cele cinci state care au fondat OPEC în 1960, iar diplomația petrolieră a ministrului venezuelean Juan Pablo Pérez Alfonzo a avut un rol important în constituirea organizației.

Posibila retragere vine după ce Emiratele Arabe Unite au anunțat la sfârșitul lunii aprilie că părăsesc OPEC, pe fondul nemulțumirilor legate de restricțiile de producție. Irakul și-a manifestat, la rândul său, nemulțumirea și a avertizat în iunie că ar putea lua în calcul retragerea dacă organizația nu îi majorează limita de producție.

În ultimul deceniu, patru state au părăsit deja OPEC, printre acestea numărându-se Angola, care s-a retras în 2024.

Analiștii avertizează că fragmentarea organizației ar putea intensifica lupta pentru clienți și cote de piață între producători. Într-un scenariu extrem, concurența ar putea degenera într-un nou război al prețurilor, similar celui declanșat la începutul pandemiei din 2020. Chiar și fără un asemenea conflict, slăbirea mecanismelor OPEC ar putea face prețul petrolului mai volatil.

Ali Al Riyami, fost director pentru marketingul petrolului în Oman, susține că în joc sunt integritatea și credibilitatea OPEC. La rândul său, Hamad Hussain, economist pentru climă și mărfuri la Capital Economics, consideră că situația reprezintă încă un indiciu al diminuării puterii organizației pe piața petrolieră.

OPEC se confruntă, în paralel, cu o concurență tot mai puternică din afara organizației. Producătorii americani de petrol de șist și state precum Brazilia și Guyana și-au consolidat pozițiile, în timp ce influența Rusiei a fost afectată de sancțiunile asociate războiului din Ucraina.

Conflictul din Iran a complicat suplimentar situația, determinând Arabia Saudită și alte state din Golf să reducă producția. În acest context, SUA și China au devenit actori și mai importanți pe piața petrolieră mondială.

Pe termen lung, miza Venezuelei este însă uriașă. Țara dispune de unele dintre cele mai mari rezerve petroliere ale lumii, care ar putea fi dezvoltate în următoarele decenii inclusiv cu participarea companiilor americane. Caracasul se află, totodată, sub o puternică influență economică și politică a Statelor Unite.

Presiunile asupra OPEC ar putea crește și mai mult dacă piața mondială va ajunge la supraproducție. Prognozele unor experți, inclusiv ale Agenției Internaționale pentru Energie, indică riscul unui excedent de petrol în 2027 în cazul revenirii complete a livrărilor din Golful Persic.

Într-un asemenea scenariu, dacă OPEC+, din care face parte și Rusia, va încerca să restabilească echilibrul prin noi reduceri ale producției, Arabia Saudită ar putea fi nevoită să suporte cea mai mare parte a efortului.

Henning Gloystein, director pentru energie și resurse la Eurasia Group, apreciază că reducerea numărului membrilor și diminuarea ponderii OPEC slăbesc capacitatea organizației de a influența piața mondială, într-un moment în care Statele Unite capătă o greutate tot mai mare în ofertă, iar China în determinarea cererii.