Capitala Republicii Moldova, orașul Chișinău, împlinește astăzi 587 de ani de la prima atestare documentară.
Potrivit ”Calendarului Național”, Chișinăul a fost atestat ca așezare rurală la 17 iulie 1436 (Chișinăul lui Acbaș).
A doua mențiune documentară, în ordine cronologică, datează din 1466, în documentul de proprietate, eliberat de Ștefan cel Mare, prin care confirmă unchiului său Vlaicu Pârcălab de Cetatea Albă, o seliște, cu întreaga moșie și cu moară. La 25 aprilie 1576, moșia Chișinăului devine proprietate a lui Dragoș, apoi a lui Hodor, Crețu și Roșca (1608-1616), Chirița Dumitrachi (1640).
A fost posesiune a mănăstirilor din Iași „Sf. Vineri”, „Galata” (1640-1641) ș.a.
Pe timpul domniei lui Vasile Lupu, localitatea a fost cunoscută ca principal centru economic pe noul drum comercial moldovenesc Suceava-Iași-Tighina-Cetatea Albă (1650).Publicitate
Localitatea a fost menționată documentar ca târg în ținutul Lăpușna, iar locuitorii ei ca târgoveți (2 martie 1666). În 1677, „Cronica polonă” de Miron Costin inserează Chișinăul printre orașele din Țara de Jos a Moldovei. Cronicarul precizează că în ținutul Lăpușna se aflau orașul Lăpușna și orășelul Chișinău.
Prima atestare ca oraș datează din 1677.
Este menționat și de Dimitrie Cantemir în „Descriptio Moldaviae” (1714-1716). Chișinăul a fost devastat de turci și tătari în mai multe rânduri. În urma Războiului ruso-turc din 1812, când spațiul dintre Prut și Nistru este anexat la Imperiul Rus, centrul regiunii Basarabia este stabilit la Chișinău.
Treptat, Chișinăul se extinde teritorial spre actualul bulevard Ștefan cel Mare. În 1830-1836 este înălțată Catedrala „Nașterea Domnului”, cu monumentala Clopotniță în preajmă, și pusă baza unei grădini publice.
În 1856, Alexandru Bernardazzi a fost confirmat arhitect principal al orașului, datorită căruia Chișinăul se transformă într-un centru urban de tip european.
Devine centru al mișcării naționale din Basarabia (1917). Aici se constituie „Sfatul Ţării”, care la 27 martie 1918 proclamă Unirea Basarabiei cu România.
Orașul își recapătă aspectul românesc după proclamarea Unirii.
Aici sunt deschise mai multe școli, tipografii, biblioteci, teatre. Încep să funcționeze un șir de întreprinderi ale industriei alimentare: prima moară mecanizată, fabrica de pâine, fabrica de mezeluri, fabrica de cvas și limonadă, fabrica de bomboane, fabrici de încălțăminte, tricotaje, fabrica de blănuri, sunt organizate expoziții de mărfuri industriale și mașini agricole.
De asemenea, după 1918, Chișinăul a devenit un centru notabil de cultură. Instituțiile culturale ce activau la acea vreme – Casa Școalelor și a Culturii Poporului, întrețineau în județ 179 de cămine culturale, dintre care 130 aveau personalitate juridică.
Știați că?
În Chișinău există mai mult de 300 de monumente, busturi și plăci comemorative.
Cel mai vechi monument din Chișinău este bustul lui Pușkin, inaugurat în anul 1885.
Cel mai înalt monument este monumentul lui Serghei Lazo-7.5m.
În Chișinău este un monument dedicat evenimentului din Japonia, explozia bombei atomice- o piatră de pavaj a rețelei de tramvai din Hiroshima.
Cel mai mic monument este figura din bronz a Micului Prinț-11cm.
Proiect finanțat și implementat de Primăria municipiului Chișinău, prin intermediul Programului Buget Civil Chișinău, ediția 2023.