Republica Moldova a pierdut în primă instanță un proces deschis în justiția românească, prin care încearcă să scape de o datorie istorică de zeci de milioane de dolari, rămasă neachitată, pentru importuri de energie electrică de la România efectuate acum un sfert de secol, în anii 1999-2000, relevă documente analizate de Profit.ro.
Marea problemă este că respectiva creanță se află de ani buni în posesia unor creditori privați, după ce le-a fost vândută pe bucăți de către o companie a statului român, ajunsă ulterior în faliment. Astfel că simpla voința politică a actualului Guvern de la București, în condițiile geopolitice de acum, de a renunța la urmărirea datoriei, așa cum prevede un act normativ din anul 2000, nu este suficientă pentru stingerea debitului, fiind nevoie și de compensarea financiară a posesorilor din momentul de față ai creanței, cel puțin pentru banii plătiți pe ea, plus dobânzi.
În rezumat, istoria datoriei, prezentată anterior în detaliu de Profit.ro, cu un an în urmă, începe în noiembrie 1998, când separatiștii de la Tiraspol au oprit livrările centralei de la Cuciurgan către restul Republicii Moldova, după ce Chișinăul a refuzat dublarea prețului de vânzare solicitată de Transnistria, iar Ucraina și-a redus la rândul ei drastic exporturile curent electric în Basarabia.
În aceste condiții, Guvernul Republicii Moldova a cerut ajutor de urgență din partea României, iar în ianuarie 1999 a fost încheiat un contract de export de energie între CONEL din România și Moldtranselectro din Republica Moldova, fostele companii energetice de stat integrate din cele două țări, de dinaintea de divizarea lor pe tipuri de operațiuni (producție pe categorii de combustibil, transport, distribuție, furnizare etc). Contractul a fost prelungit succesiv prin acte adiționale până la 31 decembrie 2000.
După expirarea contractului, în anul 2000, datoriile neplătite ale Moldtranselectro față de CONEL erau indicate la circa 32 milioane dolari. Între timp, tot în anul 2000, CONEL a fost împărțită în 4 companii (Hidroelectrica, Termoelectrica, Electrica și Transelectrica), iar creanța asupra Moldtranselectro a ajuns în posesia Termoelectrica.
În același an, Guvernul Isărescu a emis o ordonanță de urgență, aflată în vigoare, ce stipulează că creanța de 32 milioane dolari a Termoelectrica asupra Moldtranselectro va fi preluată de către statul român, prin Ministerul Industriei și Resurselor (actualmente al Energiei), și ulterior stinsă în condiții stabilite prin acord încheiat între România și Republica Moldova.
În iunie 2023, Chișinăul a transmis public că, în cadrul unei reuniuni bilaterale a grupului de lucru în domeniu, conducerile ministerelor Energiei din Republica Moldova și România au convenit să soluționeze chestiunea datoriei istorice. „Am convenit să închidem capitolul datoriilor pentru un contract de livrare a energiei electrice din România în Republica Moldova din anii 1999-2000, datorii care au fost stinse, dar anumite procese tehnice de radiere din registrele contabile nu au fost finalizate”, a declarat atunci ministrul Energiei, Victor Parlicov.
Moldtranselectro a pierdut procesul din România în decembrie 2023, iar cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor de la București, pentru stingerea datoriei istorice în condițiile ordonanței din 2000, i-a fost respinsă ca neavând de fapt legătură juridică cu solicitarea principală, cea de anulare a hotărârii arbitrale din 2004.
În instanță, Moldtranselectro a mai încercat să invoce faptul că nu a aflat de existența OUG-ului românesc ″salvator″ din anul 2000 decât în toamna lui 2022, dintr-o scrisoare primită atunci de la Ministerul român al Energiei, pe care a depus-o la dosar și în care se vorbește despre ″confirmarea îndeplinirii în fapt a OUG nr. 79/16.06.2000″. Argumentul putea evita termenul de prescriere a solicitării de anulare a hotărârii arbitrale din 2004. Instanța nu i-a acceptat însă argumentul.
