Amiralul de la Giurgiulești conduce exporturile de ulei, iar oligarhul Gușan controlează importurile din Transnistria

În octombrie 2024, Moldova a exportat 8,45 milioane de litri de ulei de floarea-soarelui și a importat doar 1,88 milioane de litri, ceea ce arată că exporturile au depășit importurile de 4,5 ori, confirmând statutul de exportator net al țării. Destinațiile principale ale exporturilor au fost România, Turcia și Bulgaria. Majoritatea producției exportate a fost realizată local, evidențiind potențialul industrial intern semnificativ, susține Iurie Rija de la director executiv al Asociației „Agrocereale”.

Șapte companii au exportat ulei de floarea soarelui în Moldova în octombrie 2024. 90% din totalul cantității exportate de 8,4 milioane litri au fost livrate pe piețele externe de TRANS BULK LOGISTICS SRL – 5,8 milioane de litri și FLOAREA SOARELUI SA – 2,1 milioane litri (companiile sunt controlate de milionarul Vaja Jhashi). Ambele companii sunt controlate de milionarul Vaja Jhashi. Iar lider la exportul de ulei ambalat este FLOAREA SOARELUI SA – 99% din volum.

Exporturi totale de ulei au fost 8,4 milioane litri de ulei brut (123,4 milioane lei) și 1,03 milioane litri de ulei ambalat (21,8 milioane lei). Prețurile medii au constituit 17,02 lei/litru pentru ulei brut și 21,93 lei/litru pentru cel ambalat. Principalele piețe de export: Luxemburg (61% din volumul total), Elveția (23%) și România.

În ceea ce privește importurile de ulei, acestea au provenit în principal din Ucraina (88% din volumul total), în cantități mici, și constau în ulei ambalat. Acest fapt subliniază nivelul ridicat de autosuficiență al Moldovei în producerea uleiului.

Importurile, deși modeste, au fost realizate de 17 companii, dintre care cele mai mari au fost: FLOAREA SOARELUI SA (31%), UNIFLOR AGRO SRL (17%) și SRL SHERIFF (14%) – (controlat de oligarhul Victor Gușan n.a). Uleiul importat este utilizat în principal pentru prelucrare sau amestec, fiind ulterior exportat.

Dezvoltarea capacităților de procesare a uleiului de floarea-soarelui și extinderea exporturilor de produse ambalate pe piețele cu prețuri mai mari reprezintă oportunități strategice pentru Moldova. Creșterea cererii pentru produse finite, în special cele ambalate, poate contribui la o valoare adăugată mai mare pentru exporturile moldovenești.

În 2023, piața globală a uleiului de floarea-soarelui a fost estimată la 41,43 miliarde de dolari, cu o rată anuală de creștere prognozată la 6% până în 2030. Principalii producători sunt Ucraina, Rusia și Argentina, care împreună asigură peste 60% din producția globală. Republica Moldova, deși mai mică, se evidențiază ca un jucător important în sectorul exportului.

#ulei #milionari #import

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Alexandr Slusari, membru al Consiliului Energocom, îl acuză pe fostul consilier municipal Ruslan Verbițchi că manipulează cifrele despre tarifele la gaze și creează artificial impresia că moldovenii ar fi jefuiți cu sute de milioane de euro prin facturi umflate.

Într-o reacție pentru BANI.MD, Slusari afirmă că Verbițchi „încurcă voit structura tarifului” și atribuie greșit componentele care formează prețul final plătit de consumatori.

„28% nu este transport, ci distribuție. Oricine poate verifica acest lucru pe site-ul ANRE. Acești bani nu sunt plătiți de Energocom, ci direct de consumatori către companiile din grupul Moldovagaz. Serviciile de transport reprezintă doar 4,84%”, spune Slusari.

Potrivit acestuia, cifra de 320 de milioane de euro invocată de Verbițchi reprezintă strict costul de achiziție a gazelor de către stat și nu include nicio altă componentă obligatorie: distribuția, transportul, rezervarea capacităților, taxele ANRE și TVA.

Slusari explică mecanismul real al formării tarifului: la un preț de achiziție de 410 euro pentru mia de metri cubi, un metru cub costă aproximativ 8 lei. La acest preț se adaugă, în medie, încă circa 5 lei pentru distribuție, logistică și TVA, ceea ce duce tariful corect într-o zonă de 14,7–15 lei pe metru cub.

„Acesta este tariful pe care ANRE ar fi trebuit să îl aprobe deja. Dar ei trag de timp din cauza devierilor financiare ale Moldovagaz, despre care nu se știe nici când au apărut, nici de ce nu au fost acoperite la timp prin ajustarea tarifelor”, afirmă Slusari.

În opinia sa, adevărata problemă nu este la Energocom, ci la Moldovagaz și la modul în care ANRE a gestionat situația.

„Toată opoziția antieuropeană a tăcut. Nimeni nu protestează la ANRE, deși acolo se ține tariful artificial ridicat pentru a acoperi pierderile Moldovagaz. Tac pentru că știu cine e vinovatul și nu se poate de atacat Moldovagaz”, susține Slusari.

El mai acuză că Moldovagaz ar fi cumpărat gaz „foarte scump, posibil cu rea intenție”, iar într-un an electoral tarifele nu au fost ajustate la timp, ceea ce a generat actualele deviații financiare.

Reacția vine după ce Ruslan Verbițchi a susținut că statul a cumpărat pentru anul 2026 circa 782 de milioane de metri cubi de gaze la un preț mediu de 410 euro mia de metri cubi, pentru aproximativ 320 de milioane de euro, în timp ce populația ar urma să achite prin tarife circa 667 de milioane de euro, ceea ce ar însemna un „supraplus” de peste 300 de milioane de euro.

Slusari califică aceste calcule drept „beleberdă” și avertizează că manipularea cifrelor riscă să deturneze atenția publică de la adevărata problemă: pierderile istorice ale Moldovagaz și protecția de care aceasta ar beneficia din partea regulatorului.