Apocalipsa gazieră în Republica Moldova! Cea mai grea iarnă. Anunțul lui Sturza care îngrozește țara

Fostul premier și actualul om de afaceri Ion Sturza se arată indignat într-o postare pe Facebook că aflându-se la Chișinău, orașul este iluminat ca pomul de Crăciun. Ambuteiajele te fac să practici tracking-ul în plin oraș. Oamenii poate simt ceva, au auzit ceva că se întâmplă în lume, dar trăiesc cu speranța că pe noi ne va ocoli și va fi… cald la iarnă.

Potrivit fostului premieri, evident, și autoritățile se străduiesc din răsputeri să convingă populations că tăt va fi ghine! Mai facem o tură prin Europa după pomeni și vă vom da gratis. Lemne, în primul rând. Multe și rotunde.

„De ce să nu o spunem cinstit: da, nu vom îngheța, da, vor fi curent și gaze, dar vor fi cantități limitate și la un preț foarte mare? Ca să ajungă la toți și să trecem iarna mai mult sau mai puțin bine, inclusiv financiar, va trebui să economisim. Să ne restrângem spațiul, să căptușim bine ferestrele, să închidem ușa la scară, să stingem lumina și apa după noi în baie. Să ne spălăm cu apă călduță, dacă nu rece, și să o facem cât mai rapid. Să închidem restaurantele, cafenelele, sălile de concert la ora 20. Să limităm iluminatul stradal dacă nu total, păi măcar unul din trei. Să lucrăm și să învățăm (of, tare nu-mi place!) de la distanță. Să… ne uităm ce fac europenii, care au resurse infinit mai multe. Ei nu visează la gaz ieftin cu miros de sânge de la agresor, ei economisesc, strâng cureaua pentru dreptul la viitor, caută (și, credeți-mă, cu succes) alternative”, spune Sturza.

Omul de afaceri se întreabă retoric: „Noi ce facem? O trimitem pe Maia Sandu la Putin după gaz. Dar de ce nu direct la Rostov?”

„De ce mă leg de „băieței” și „fetițe”? Păi, cei care au astăzi până în 40 de ani au prins o perioadă lungă de prosperitate, când totul creștea – bunăstarea, salariile, circulația liberă. Perioadă care va fi întreruptă acum de o brutală criză. Cum și în ce formă vom supraviețui, depinde de fiecare din noi. Crizele sunt un fenomen aproape natural, deși Doamne ferește să fie declanșate ca acum de un război. Trebuie să ne învățăm să le depășim cu demnitate și capacitate de a-i ajuta pe cei mai slabi ca noi”, a precizat Sturza.

Omul de afaceri așteaptă de la autorități un mesaj de mobilizare, fie și pe Lemne.md.

#Sturza #gaz #criză

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Atunci când consumatorii comandă sushi sau rulouri cu somon într-un restaurant japonez, rareori își imaginează că acest ingredient „tradițional” este, de fapt, rezultatul uneia dintre cele mai eficiente campanii de marketing alimentar din istorie, inițiată de Norvegia în anii ’80.

În a doua jumătate a anilor 1970 și începutul anilor 1980, Norvegia a extins rapid creșterea industrială a somonului atlantic în fermele din apele reci ale Mării Norvegiei. Pe fondul saturării piețelor interne și europene, autoritățile și industria au început să caute o piață externă mare, solvabilă și cu o cultură dezvoltată a consumului de pește. Japonia s-a dovedit a fi ținta ideală.

Paradoxal însă, la acel moment, somonul era considerat în Japonia impropriu pentru consum crud, fiind asociat cu paraziți. Bucătăria japoneză tradițională folosea pentru sushi și sashimi pești precum tonul, yellowtail sau dorada, în timp ce somonul era doar gătit sau sărat. Diferența esențială consta în faptul că somonul de crescătorie norvegian nu conținea paraziți, precum Anisakis simplex, frecvent întâlniți la somonul sălbatic din Pacific.

În același timp, Japonia se confrunta cu un deficit de ton, ceea ce ducea la creșterea prețurilor, în special pentru carnea grasă ōtoro, extrem de apreciată. Somonul norvegian, sigur pentru consum crud și atractiv vizual, a devenit astfel o alternativă strategică.

Pe acest fundal a fost lansat Project Japan, o inițiativă comună a Norges sjømatråd (Consiliul Norvegian pentru Exportul de Pește) și a Ministerului Pescuitului din Norvegia. În 1985, o delegație oficială condusă de ministrul pescuitului, Thor Listau, a ajuns în Japonia pentru a promova somonul norvegian.

Strategia nu a vizat consumatorul final, ci bucătarii din restaurantele japoneze. Au fost organizate degustări închise, demonstrații culinare, recepții la ambasada Norvegiei din Tokyo și prezentări privind siguranța alimentară a somonului de crescătorie. Mesajul-cheie nu a fost schimbarea tradiției, ci soluționarea problemei deficitului de ton.

Rezultatele au apărut treptat. Primele livrări se ridicau la doar 2–3 tone pe an, însă după aproape un deceniu de efort susținut, importurile au explodat. La începutul anilor 2000, Japonia importa peste 45.000 de tone de somon norvegian anual, iar în prezent aproximativ 84% din somonul proaspăt consumat în Japonia provine din Norvegia.

Cel mai important efect a fost însă global: odată cu răspândirea bucătăriei japoneze în lume, somonul crud a devenit parte a „canonului” sushi-ului. Restaurantele din SUA, Europa sau Rusia au replicat modelul japonez, folosind în majoritate somon norvegian. Astăzi, sushi cu somon este perceput drept „clasic japonez”, deși produsul are origine europeană.

Project Japan este studiat în prezent ca un exemplu de succes de diplomație gastronomică și inginerie culturală, realizat fără conflict cu tradiția și bazat pe răbdare și planificare pe termen lung — trăsături definitorii ale modelului norvegian de politică economică și export.