Autoritățile se chinuie să atragă banii migranților în investiții, dar miliardele tot la achiziția de mâncare ajung

Banii trimişi din străinătate constituie o parte importantă a produsului intern brut (PIB) a majorităţii ţărilor slab dezvoltate printre care face parte şi Republica Moldova. Autoritățile se chinuie de ani buni să atragă banii migranților moldoveni în economia țării, dar succesele sunt mai mult pe hârtie.

Ţara în întregime, precum şi populaţia vulnerabilă a Moldovei în particular, depinde într-o măsură înaltă de remitenţe, cu 1,87 miliarde de dolari americani trimişi acasă în 2020, echivalentul a 15,7% din PIB. Astfel, Republica Moldova se situează în top-20 cele mai dependente de remitenţe state din lume. Or, 25% din veniturile totale ale gospodăriilor de la ţară revin remitenţelor.

Autoritățile încearcă de mai mult de un deceniu să atragă, în investiții, banii migranților moldoveni, dar fără succes. De exemplu, din anul 2010 de când a fost lansat programul PARE 1+1 moldovenii nu s-au înghesuit să-și investească bani în afaceri. Doar 1,72% din banii trimiși acasă (21,3 miliarde USD) din 2010 până în 2021 au fost investiți în businessuri.

Guvernul a extins, în ședința de astăzi, până la finele anului 2024 programul PARE 1+1. Pentru implementarea acestuia, Ministerul Economiei a prevăzut, pentru anii 2022-2024, mijloace financiare în sumă de 30 milioane lei anual.

Programul de Atragere a Remitențelor în Economie „PARE 1+1” este destinat lucrătorilor migranți sau rudelor de gradul întâi ale acestora, care investesc mijloace bănești obținute peste hotare în inițierea sau extinderea unei afaceri în Republica Moldova.

„Rolul remitenţelor în toată lumea, nu doar în Moldova, este de a finanţa consumul. Faptul că aceste remitenţe nu au contribuit în mod direct la creşterea investiţiilor, nu s-au transformat direct în investiţii, este o situaţie absolut normală pentru că factorii principali care au determinat emigrarea şi, respectiv, creşterea remitenţelor au fost de ordin social-economic, adică din cauza sărăciei, cei care au plecat nu au reuşit din surse interne să acopere acest consum. Respectiv, remitenţele în mod logic vin să compenseze această insuficienţă de venituri la nivel local”, constată economiștii.

#Investiții #bani #migranti

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Actuala formă de organizare a administrației publice locale din Republica Moldova este profund ineficientă și împovărătoare pentru buget, a declarat fostul președinte al Comisiei Electorale Centrale, Iurie Ciocan, în cadrul emisiunii „Contrasens” a publicației ZIUA.

Potrivit lui Ciocan, structura administrativă actuală generează costuri excesive, în condițiile în care foarte puține primării reușesc să se autofinanțeze. El a afirmat că, potrivit studiilor la care a avut acces și la care a participat, doar două primării din cele 898 existente, Chișinău și Bălți, își pot acoperi cheltuielile administrative din veniturile proprii.

„Nu vorbim despre investiții sau dezvoltare, ci strict despre cheltuieli administrative, facturi și salarii”, a subliniat fostul șef al CEC.

Ciocan a atras atenția și asupra fragmentării excesive a administrației locale, menționând că există numeroase localități unde primarii sunt aleși în turul doi cu aproximativ 100 de voturi, ceea ce, în opinia sa, indică probleme structurale serioase.

Fostul oficial a pus situația actuală pe seama unor tendințe de durată, precum dezindustrializarea de după independență, migrația masivă și îmbătrânirea populației. În multe localități rurale, a spus el, activitatea economică este minimă, locurile de muncă lipsesc, iar producția locală este redusă, cu excepția parțială a sectorului agrar.

În acest context, Ciocan consideră că statul trebuie să intervină pentru modernizarea administrației publice și pentru reorganizarea administrativ-teritorială, astfel încât serviciile publice să fie mai eficiente.

El a avertizat că, dacă după alegerile din 2027 nu vor fi operate schimbări, Republica Moldova riscă să fie nevoită să mențină „acest sistem monstru” încă patru ani, din cauza constrângerilor procedurale și a normelor internaționale.