Avalanșă la importuri: Lintea adusă în Moldova surclasează exporturile cu 308%

Între 2020 și iunie 2024, din Republica Moldova au fost exportate 428 de tone de linte, în valoare totală de 9.502.203 lei. Exportul de linte a început să fie realizat de companiile moldovenești abia în acest an, iar în prima jumătate a anului 2024, au fost exportate 216 tone, adică jumătate din volumul exportat în întreaga perioadă analizată. În 2022, nu a fost înregistrat niciun export de linte.

„Trei țări au dominat exporturile de linte din Moldova, reprezentând peste 86% din volumul total, iar Olanda a fost principala destinație, cu 55% din exporturi. Aproximativ 90% (215 tone) din volumul exportat în prima jumătate a anului curent au fost livrate în Olanda. În această perioadă, doar 10 companii moldovenești au fost implicate în operațiuni de export de linte, dintre care PROGRAIN ORGANIC SRL a fost liderul, realizând 55% din totalul exporturilor”, potrivit lui Iurie Rija, directorul executiv al Asociației Exportatorilor și Importatorilor de Produse Agricole și Cerealiere „Agrocereale”..

Pe de altă parte, importul de linte în Moldova a fost constant și semnificativ mai mare decât exportul. În perioada analizată, Moldova a importat 1.744 de tone de linte, în valoare de 35.370.401 lei, cu un preț mediu de import de 43.405 lei pe tonă. Lintea a fost importată din 14 țări, cu Turcia, Ucraina și Kazahstan dominând piața, reprezentând împreună 88% din importuri.

În perioada analizată, 68 de companii străine au exportat linte în Moldova, cu 43 de companii moldovenești implicate în achizițiile externe. Zece dintre acestea au realizat 97% din importurile totale.

În concluzie, importurile de linte au depășit exporturile cu 1.317 tone, sau 308%. În termeni valorici, importurile au fost de 3,7 ori mai mari decât exporturile.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Ucraina intenționează să ceară modificarea proiectului de acord propus de Statele Unite privind resursele minerale, solicitând în special majorarea investițiilor americane, potrivit agenției Bloomberg, care citează surse apropiate negocierilor.

Oficialii de la Kiev se tem că actuala formă a acordului ar putea complica parcursul european al Ucrainei, întrucât documentul prevede drepturi exclusive pentru SUA în toate proiectele majore de infrastructură și în distribuția profitului generat de un fond comun de investiții. De asemenea, accesul extins la resurse strategice ar putea marginaliza Uniunea Europeană în relația economică cu Ucraina.

Un alt punct sensibil este posibilitatea ca înțelegerea să implice, direct sau indirect, obligația Ucrainei de a compensa sprijinul militar și economic oferit de SUA de la începutul invaziei ruse.

Pe 28 martie, oficialii ucraineni au avut o videoconferință cu partenerii americani, inclusiv cu juriști specializați, pentru a cere clarificări și a semnala potențialele conflicte dintre acord și obiectivele strategice ale Kievului.

Potrivit surselor Bloomberg, reprezentanții SUA nu au respins categoric îngrijorările Ucrainei, în special în ceea ce privește compatibilitatea acordului cu ambițiile de aderare la UE. Acest lucru sugerează că Washingtonul ar putea fi deschis la renegocierea anumitor clauze.

Discuțiile privind acordul au început la începutul lui 2025, iar semnarea era planificată pentru sfârșitul lunii februarie, în cadrul vizitei lui Volodimir Zelenski la Washington. Însă, în urma unei confruntări publice cu fostul președinte Donald Trump și actualul vicepreședinte J.D. Vance, Zelenski a părăsit prematur Casa Albă, amânând finalizarea acordului.

Ulterior, pe 19 martie, Trump și Zelenski au avut o primă convorbire telefonică de reconciliere, iar pe 24 martie Trump a anunțat că un acord este „aproape gata de semnare”.

Pe 27 martie, deputatul Radei Supreme, Yaroslav Jeleznîak, precum și publicațiile Bloomberg și Financial Times, au dezvăluit condițiile preliminare ale acordului. Documentul includea accesul SUA la resursele de petrol și gaze din întreaga țară, o durată nedeterminată a acordului, și stipula că modificările pot fi făcute doar cu acordul părții americane. Totodată, nu existau mențiuni despre garanții de securitate oferite de SUA Ucrainei, nici măcar „indirecte”, potrivit lui Jeleznîak.