„Banca bogaților” surprinde Europa cu o analiză privind ieftinirea gazelor cu 30% în această iarnă

Goldman Sachs, una dintre cele mai mari companii de holding bancar din lume, anticipează că preţurile gazelor naturale în Europa vor scădea cu aproximativ 30% în lunile următoare, transmite CNBC. Este o schimbare semnificativă a nivelurilor observate în luna august. La acea vreme, invazia neprovocată a Rusiei în Ucraina şi presiunile ulterioare asupra mixului energetic al Europei au împins preţurile la cifre istorice – peste 340 de euro pe megawat oră.

Facilitatea olandeză de transfer de titluri (TTF) este principalul indicator european pentru preţurile gazelor naturale. Acesta a fost tranzacţionată marţi la aproximativ 120 de euro pe megawat oră, însă Goldman Sachs se aşteaptă ca acest indicator să scadă la 85 de euro pe megawat oră în primul trimestru al anului 2023, potrivit unei note de cercetare publicată săptămâna trecută.

Scăderea recentă a preţurilor gazelor a derivat din mai mulţi factori: depozitele de gaze ale Europei sunt practic pline pentru acest sezon de iarnă; temperaturile din această toamnă au fost mai blânde decât erau aşteptările, întârziind astfel începutul unei perioade de utilizare intensă; şi există o ofertă excesivă de gaze naturale lichefiate (GNL).

Rapoartele recente au indicat că aproximativ 60 de nave aşteaptă să-şi descarce încărcătura de GNL în Europa. Unele dintre aceste transporturi au fost cumpărate în timpul verii şi sosesc acum, umpând spaţiile de stocare.

Într-adevăr, cele mai recente date compilate de grupul industrial Gas Infrastructure Europe arată că nivelurile de stocare în Europa se situează la 94%.

În ciuda acestei analize optimiste, preţurile gazelor naturale sunt de aşteptat să crească după primele trei luni ale anului 2023 din cauza mai multor factori.

”Dacă economia Chinei îşi va reveni anul viitor, importurile de GNL ale Chinei ar putea creşte, de asemenea, împreună cu Europa”, a spus el.

China a fost cel mai mare importator mondial de GNL în 2021, potrivit Administraţiei pentru Informaţii Energetice din SUA. Cu toate acestea, din cauza politicii sale stricte privind Covid-19, economia chineză a trebuit să se confrunte cu o serie de blocaje care au afectat creşterea. Orice schimbare a acestei abordări politice ar creşte cererea de GNL şi ar creşte preţurile şi pentru cumpărătorii europeni. În plus, stocarea de gaze a fost ajutată de livrările din Rusia, pe care UE a încercat să le elimine, a declarat Fatih Birol, directorul executiv al Agenţiei Internaţionale pentru Energie, pentru CNBC

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

În prezent relațiile dintre Statele Unite și Rusia sunt la cel mai scăzut nivel de după sfârșitul Războiului Rece.

Dar de-a lungul secolelor, legăturile au fost mai strânse, dovadă că acum 156 de ani, Rusia a vândut Americii cu suma de 7,2 milioane de dolari, Alaska, tranzacție care este considerată de experți cea mai mare greșeală din istorie a Moscovei.

Pe 30 martie 1867. Statele Unite și Rusia au ajuns la un acord privind achiziționarea teritoriului de nord al Alaskăi, care cuprindea aproape 600.000 de mile pătrate, potrivit TVP World.

În 1866, guvernul rus a analizat oferta Statelor Unite de a cumpăra pământul din Alaska. William H. Seward, secretarul de stat al SUA, a mediat acordul în numele Washingtonului, în timp ce ministrul rus Edouard de Stoeckl a condus negocierile în numele Moscovei.

Cele două națiuni au ajuns la un acord la 30 martie 1867, prin care Statele Unite trebuia să plătească Rusiei suma de 7,2 milioane de dolari pentru Alaska.

Tranzacția a fost intermediată de Edouard de Stoeckl, care a primit un cec de 7,2 milioane de dolari. Tratatul de cesiune, care a fost semnat de țarul Alexandru al II-lea și a încheiat oficial înțelegerea de cumpărare a Alaska din Rusia.

Președintele Statelor Unite de atunci Andrew Johnson a semnat tratatul pe 28 mai, iar Senatul american a validat acordul pe 9 aprilie, iar Alaska a fost transferată oficial la Statele Unite pe 18 octombrie 1867. Această achiziție a pus capăt prezenței Rusiei în America de Nord și a asigurat accesul SUA la marginea nordică a Pacificului.

Statele Unite au cumpărat aproape 600.000 de mile pătrate cu mai puțin de 2 cenți pe acru, deși mulți politicieni de la Washington s-au opus achiziției.

Abia după marea goană a aurului din Klondike, Alaska a fost văzută de toți americanii ca o adăugare demnă la teritoriul american. În plus, locația strategică a terenului achiziționat dădea drept SUA la revendicările teritoriale din Arctica.
Importanța strategică a Alaska a fost în cele din urmă recunoscută în cel de-Al Doilea Război Mondial. Alaska a devenit stat la 3 ianuarie 1959.