BLACKOUT la ușă? Guvernul admite revenirea la MGRES, dar energia este scumpă

Revenirea la centrala de la Cuciurgan pentru acoperirea deficitului de energie rămâne o opțiune tehnic posibilă, dar extrem de costisitoare, a declarat secretarul de stat al Ministerului Energiei, Carolina Novac, în cadrul ședinței Comisiei economie, buget și finanțe.

Oficialul a explicat că, în contextul scoaterii din funcțiune a liniei electrice de 400 kV Isaccea–Vulcănești, Republica Moldova a pierdut o capacitate importantă de import de energie electrică, estimată la circa 315 MW. În aceste condiții, livrările de energie achiziționate de pe piața OPCOM sau prin contracte bilaterale sunt afectate, deoarece necesită rezervarea prealabilă a capacității de transport, care în prezent nu mai este disponibilă.

„Energia electrică de avarie este la un preț destul de mare. Trebuie să fie foarte clar acest lucru”, a subliniat Carolina Novac, care a menționat că autoritățile analizează soluții alternative împreună cu operatorii de sistem.

Una dintre opțiunile discutate este realocarea capacității neutilizate de Ucraina, însă aceasta este limitată, în condițiile în care și sistemul ucrainean se confruntă cu propriile constrângeri. În prezent, au loc discuții tehnice între operatorii de transport pentru identificarea unor soluții temporare.

Referitor la scenariul revenirii la MGRES pentru energie de balansare, Novac a precizat că acesta implică costuri ridicate, deoarece ar presupune furnizarea de gaze naturale pentru producerea energiei electrice. Potrivit estimărilor, pentru funcționarea unui singur bloc ar fi necesar un consum de circa 1–1,5 milioane de metri cubi de gaz.

„Tehnic, problema poate fi soluționată, însă prețul de generare a energiei electrice va fi unul destul de mare”, a punctat oficialul.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#novac energie #MGRES

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Economistul Veaceslav Ioniță susține că autoritățile trebuie să vorbească deschis despre situația finanțelor publice și să recunoască faptul că Republica Moldova a trăit „pe datorie” în ultimii șapte ani.

În cadrul emisiunii „Contrasens” de la publicația Ziua, Ioniță a criticat mesajele potrivit cărora noile politici fiscale ar reduce povara fiscală pentru cetățeni, calificând astfel de afirmații drept „propagandă ieftină”.

„Oameni buni, nu confundați economia cu propaganda ieftină. Guvernul trebuia să iasă în fața societății și să spună lucrurilor pe nume”, a declarat economistul.

Potrivit acestuia, din anul 2020 și până în prezent, statul a cheltuit cu aproximativ 100 de miliarde de lei mai mult decât a încasat, acumulând datorii semnificative pentru a acoperi cheltuielile publice.

„Noi am trăit ultimii șapte ani pe datorie. Am cheltuit cu 100 de miliarde de lei mai mult decât am câștigat. Asta veșnic nu poate fi”, a afirmat Ioniță.

Economistul a atras atenția și asupra costului tot mai mare al datoriei publice. Potrivit acestuia, doar pentru plata dobânzilor statul alocă anual peste șase miliarde de lei, sumă care depășește de trei ori fondul rutier.

„Plătim numai dobânzi acum, peste șase miliarde de lei. Cel mai mult plătim băncilor din Republica Moldova, peste patru miliarde de lei”, a precizat el.

În acest context, Ioniță consideră că deficitul bugetar planificat pentru anul curent, de aproximativ 21 de miliarde de lei, nu mai poate fi susținut pe termen lung și trebuie redus.

Economistul susține că autoritățile ar trebui să înceapă prin eficientizarea cheltuielilor publice, inclusiv prin eliminarea risipei din întreprinderile de stat și prin îmbunătățirea procedurilor de achiziții publice.

„Am putea optimiza în jur de patru miliarde de lei la capitolul cheltuieli. Dar dacă acest lucru nu este suficient, atunci Guvernul trebuie să spună sincer că majorează povara fiscală pentru a crește veniturile bugetare”, a declarat Ioniță.

El a subliniat că problema nu este existența impozitelor, ci modul în care acestea sunt colectate și utilizate. El compară politica fiscală cu administrarea unui pom fructifer, unde statul trebuie să găsească cea mai eficientă metodă de a colecta resurse fără a afecta dezvoltarea economică.