Republica Moldova exportă tot mai mult ulei de floarea-soarelui, dar continuă să cumpere din străinătate același produs la prețuri mai mari. În perioada iulie–octombrie 2026, țara a exportat 32,8 mii de tone de ulei, la un preț mediu de 22,3 lei kilogramul, în timp ce importurile au ajuns la 5,6 mii de tone, pentru care s-au plătit în medie 27,4 lei kilogramul. Diferența de peste 20% scoate în evidență o problemă structurală a industriei alimentare: Moldova vinde preponderent ulei nerafinat, în vrac, și cumpără ulei rafinat, gata pentru consum, arată o analiză a economistului Iurie Rija.
Potrivit economistului, importurile de ulei de floarea-soarelui au crescut cu 26% față de aceeași perioadă a anului trecut și au atins cel mai mare volum pentru intervalul iulie–octombrie din ultimii cinci ani. Este al treilea sezon consecutiv de creștere a achizițiilor din exterior, în pofida faptului că Republica Moldova dispune de capacități proprii de procesare.
Principalul furnizor rămâne Ucraina, de unde au fost importate 4,6 mii de tone de ulei, echivalentul a 82% din total. România a livrat 591 de tone, sau 10,6%, iar Rusia – 397 de tone, reprezentând 7,1% din importuri.
În luna octombrie, importurile au urcat la 1,8 mii de tone, cel mai mare volum lunar înregistrat de la începutul anului. Prețul mediu de import a scăzut ușor, de la 27,37 lei kilogramul în septembrie la 26,77 lei în octombrie, însă pe ansamblul celor patru luni a fost cu 10% mai mare decât în perioada similară din 2025.
În paralel, exporturile de ulei moldovenesc au înregistrat o revenire. În primele patru luni ale sezonului agricol 2026/2027, livrările externe au crescut cu 77%, până la 32,8 mii de tone, iar valoarea acestora a ajuns la 732 de milioane de lei, cu 84% peste nivelul anului trecut.
Numai în octombrie, Moldova a exportat 19,8 mii de tone de ulei, cu 41% mai mult decât în aceeași lună din 2025 și cel mai mare volum lunar din martie 2024. Prețul mediu de export a urcat la 23,1 lei kilogramul.
Analiza economistului arată și o concentrare a exporturilor. Două companii controlează 94,5% din livrările externe: Danube Oil Company, cu 21,6 mii de tone, echivalentul a 65,9% din total, și Terrasem-Grup, cu 9,4 mii de tone, sau 28,6%.
Danube Oil Company operează o fabrică de procesare în Portul Internațional Liber Giurgiulești, unde utilizează atât răsărită achiziționată de la agricultorii moldoveni, cât și materie primă importată din Argentina în regim de perfecționare activă. Potrivit lui Rija, semințele aduse în acest regim sunt procesate în zona liberă, iar uleiul obținut este exportat integral, fără ca materia primă să intre pe piața internă.
România și Spania sunt principalele piețe de desfacere pentru uleiul moldovenesc, fiecare au absorbit aproape 40% din exporturi. România a cumpărat 13 mii de tone, iar Spania – 12,9 mii de tone. Pe locul trei se află Arabia Saudită, cu 6,3 mii de tone.
Iurie Rija atrage atenția că diferența dintre prețul uleiului exportat și cel importat reprezintă o oportunitate pentru industria locală. Dezvoltarea capacităților de rafinare și ambalare ar permite producerea în Republica Moldova a unei părți din uleiul destinat consumului intern, reducând dependența de importuri și păstrând o valoare adăugată mai mare în economie.
Totodată, economistul subliniază că perspectivele sectorului depind de disponibilitatea răsăritei moldovenești și de concurența dintre fabricile de procesare și exportatorii de semințe brute.
