Cardinalii din umbra flotei misterioase care transportă petrolul rusesc în ciuda sancțiunilor Occidentului

03 Mart. 2023, 10:37
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
03 Mart. 2023, 10:37 // Actual //  bani.md

Persoanele din industrie estimează dimensiunea acestei flote „din umbră” la circa 600 de nave, adică aproximativ 10% din numărul global de petroliere mari. Iar cifrele continuă să crească.

Cine deţine şi operează multe dintre aceste nave rămâne însă o enigmă, arată o investigaţie a CNN, citată de romaniatv.ro.

Pe măsură ce comercializarea petrolului rusesc a devenit mai dificilă în ultimul an, mulţi transportatori occidentali şi-au retras serviciile. În schimb, au intrat în joc actori noi şi obscuri, în unele cazuri fiind implicate companii-fantomă din Dubai sau Hong Kong. Unii au cumpărat nave de la europeni, în timp ce alţii au exploatat nave vechi, care altfel ar fi putut ajunge la fier vechi, scrie CNN.

„Există o flotă care nu face afaceri cu Rusia şi  există o flotă care face aproape exclusiv afaceri cu Rusia”, a declarat Richard Matthews, şeful departamentului de cercetare de la EA Gibson, un broker naval internaţional. Doar câteva nave, a adăugat el, fac „câte un pic din ambele”.

În timp ce Europa se debarasa de energia rusească, cumpărătorii din Asia dădeau drumul la afaceri. China a sporit importurile de petrol rusesc la 1,9 milioane de barili pe zi în medie în 2022, cu 19% mai mult decât în 2021, potrivit Agenţiei Internaţionale pentru Energie. India a accelerat achiziţiile şi mai mult, înregistrând o creştere de 800%, până la o medie de 900.000 de barili pe zi.

Potrivit Kpler, o companie de date şi analiză, exporturile de petrol rusesc către China şi India au atins niveluri-record în ianuarie, după ce a intrat în vigoare interdicţia europeană privind petrolul rusesc transportat pe mare.  Exporturile către Turcia, un alt client de top, au continuat, de asemenea, în ritm accelerat. (Aici, interdicţia privind produsele petroliere rafinate nu a intrat în vigoare până în februarie – n.r.).

Ce sunt navele negre şi navele gri

Pentru a onora aceste comenzi este nevoie de nave. Multe şi care să facă voiaje lungi. Flota naţională a Rusiei nu are suficiente vase. Şi aici intervine „flota din umbră”.

Matthew Wright, analist senior pentru transport de marfă la Kpler, clasifică navele care transportă ţiţei rusesc în două categorii: „nave gri” şi „nave negre”.

Navele gri au fost vândute de la invazie – în principal de proprietari din Europa către firme din Orientul Mijlociu şi Asia care nu au fost active anterior pe piaţa petrolieră. Navele negre, pe de altă parte, sunt veteranele campaniilor desfăşurate deja de Iran şi Venezuela pentru a evita sancţiunile occidentale şi care au trecut recent la transportul ţiţeiului rusesc.

„Există adesea dovezi că acestea şi-au mascat activităţile prin oprirea transponderului AIS”, a declarat Wright despre navele „negre”, referindu-se la tehnologia care ajută la identificarea şi localizarea navelor.

Pe de altă parte, în timp ce ţările occidentale au interzis majoritatea importurilor de petrol rusesc, nu există nicio regulă care să împiedice navele occidentale să livreze către cumpărători precum China şi India sau să furnizeze servicii precum asigurările – atât timp cât sunt respectate plafoanele de preţ impuse de G7. Navele cu proprietari europeni au reprezentat 36% din comerţul cu ţiţei rusesc în ianuarie, potrivit Kpler.

Cum creşte „flota fantomă”

Unul dintre motive este că trimiterea petrolului rusesc spre destinaţii mai îndepărtate, către China sau India, este mai puţin eficientă decât expedierea acestuia către ţări apropiate, cum ar fi Finlanda. Rusia are acum nevoie de patru ori mai multă capacitate de transport maritim pentru ţiţeiul său decât avea înainte de invazie, potrivit EA Gibson. Ca urmare, se estimează că între 25 şi 35 de nave sunt vândute pe lună în flota fantomă, potrivit unui alt cadru superior de la o firmă de comerţ cu petrol.

Global Witness, o organizaţie nonprofit, estimează că un sfert din vânzările de petroliere înregistrate între sfârşitul lunii februarie 2022 şi ianuarie anul acesta au implicat cumpărători necunoscuţi, ceea ce reprezintă aproape dublu faţă de proporţia din anul precedent.

Iar cererea ar putea creşte în lunile următoare dacă China are nevoie de mai mult combustibil pentru a-şi alimenta redresarea economică.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

30 Sept. 2026, 17:07
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
30 Sept. 2026, 17:07 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Irakul a majorat puternic discounturile pentru petrolul livrat în luna octombrie, oferind reduceri de până la 37 de dolari pe baril față de cotațiile de referință regionale, potrivit informațiilor obținute de Bloomberg.

Compania petrolieră de stat SOMO a oferit țițeiul Basrah Medium cu un discount de 34,5 dolari pe baril, iar Basrah Heavy cu până la 37 de dolari sub prețul de referință aplicabil pieței de destinație. Documentele datate 29 septembrie vizează livrările programate între 1 și 31 octombrie.

Reducerile sunt semnificativ mai mari decât cele oferite pentru lunile anterioare. În august și septembrie, discounturile pentru petrolul irakian au fost, în general, sub 30 de dolari pe baril.

Pentru livrările către Asia, prețurile de referință sunt calculate în raport cu media cotațiilor Oman și Dubai. Pentru Europa este utilizat Brent, iar pentru livrările către America de Nord și de Sud Argus Sour Crude Index.

Potrivit Bloomberg, reducerea agresivă a prețurilor arată dificultățile cu care se confruntă Irakul în transportul petrolului pe fondul războiului din Orientul Mijlociu. Poziția geografică și dependența de rutele maritime din Golful Persic fac exporturile irakiene mai vulnerabile decât cele ale unor producători vecini.

Irakul nu dispune nici de o flotă proprie importantă de petroliere, ceea ce obligă Bagdadul să ofere discounturi mari pentru a atrage cumpărători și pentru a compensa riscurile și costurile suplimentare ale transportului.

Șeful SOMO, Ali Nizar, declara pe 20 septembrie că intensificarea concurenței dintre producătorii din Golf a determinat o parte dintre cumpărătorii tradiționali ai petrolului irakian să se orienteze spre alți furnizori care oferă condiții mai avantajoase.

Presiunea este amplificată și de creșterea puternică a costurilor de transport maritim. Lipsa superpetrolierelor disponibile a scumpit navlul la nivel global, iar unele tranzacții au devenit neprofitabile chiar și în condițiile unor reduceri importante la prețul petrolului.

Prin urmare, discounturile de până la 37 de dolari pe baril reprezintă o încercare a Irakului de a-și menține fluxurile de export într-un context în care riscurile geopolitice și costurile logistice au crescut semnificativ.