Castraveții și ouăle, mai scumpe în luna august! S-au majorat și prețurile la flori

În luna august 2021, comparativ cu luna august prețurile au înregistrat o creștere de 4,64%. Prețul a crescut atât la produsele alimentare (cu 4,64%), cât și la cele nealimentare (cu 4,83). De asemenea, avem majorări și la serviciile prestate populației cu 1,02%.

Prețurile au crescut și comparativ cu luna iulie a anului curent. S-a înregistrat o creștere de 0,33%.

Astfel, în luna august 2021, faţă de luna iulie 2021, au crescut preţurile la castraveți (43,6%), ouă de găină (9,7%), ciuperci proaspete (8,4%), citrice (7,1%), struguri (5,5%), maioneză, muştar, oţet și alte condimente (3,9%), crupe (3,1%), miere naturală de albine (2,1%), brânză de vaci, lapte integral (1,3%) și, respectiv, 1,2%, carne, preparate şi conserve din carne – cu 1,0% (în special: carne de porc – cu 1,8%, carne de pasăre – cu 1,6%, carne de vită – cu 1,0%).

Prețuri mai mici față de luna iulie, s-au înregistrat la pepeni verzi și galbeni – cu 44,9%, cartofi – cu 14,4%, fructe de livadă sâmburoase – cu 13,2%, legume – cu 5,7% (în special: tomate – cu 33,4%, legume rădăcinoase – cu 27,1%, usturoi – cu 9,0%, varză, ardei grași, vinete – cu 6,8%, ceapă uscată – cu 6,2%).

Majorări de prețuri sunt și mărfurile nealimentare, printre care flori – cu 13,7%, costume, vestoane, sacouri, rochii, jachete, veste pentru copii (de la 3 la 13 ani inclusiv) – cu 11,2%, pantofi pentru copii (până la 13 ani inclusiv) – cu 8,6%, calculatoare și alte echipamentele de procesare a informaţiei – cu 4,8%, cărbune de pământ – cu 4,3%, articole de papetărie şi desen – cu 3,7%, mobilă și echipamente de uz casnic – cu 3,6%, materiale pentru întreținerea și repararea locuinței – cu 3,1%, gaz lichefiat, ambalat în butelii – cu 3,0%, benzină – cu 0,5%.

Pentru serviciile prestate populaţiei, în luna august 2021 faţă de luna iulie 2021, au fost înregistrate creșteri de preț la serviciile de reabilitare în instituțiile balneo-sanatoriale – cu 28,7%, asigurările pentru transport – cu 9,6%, serviciile pentru întreţinerea şi repararea locuinţei – cu 8,0%, serviciile transportului feroviar de pasageri – cu 4,6%, serviciile de îngrijire personală – cu 3,4%, serviciile medicale – cu 1,5%, serviciile de alimentație publică – cu 1,4%.

#produse nealimentare #majorare #produse alimentare #preturi #crestere

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.