Ce salarii au antrenorii echipelor de la EURO 2024. E de ordinul milioanelor de euro

12 Iul. 2024, 08:54
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
12 Iul. 2024, 08:54 // Actual //  bani.md

Cu trei zile înaintea finalei EURO 2024 dintre Spania și Anglia, publicația Marca a publicat o listă cu salariile pe care le câștigă selecționerii care au fost prezenți la turneul final din Germania, informează Digi Sport.

Topul salariilor selecționerilor de la EURO 2024:

  1. Gareth Southgate (Anglia) – 5,8 milioane de euro
  2. Julian Nagelsmann (Germania) – 4,8 milioane de euro
  3. Roberto Martinez (Portugalia) – 4 milioane de euro
  4. Didier Deschamps (Franța) – 3,8 milioane de euro
  5. Ronald Koeman (Olanda) – 3 milioane de euro
  6. Luciani Spaletti (Italia) – 3 milioane de euro
  7. Vinceno Montella (Turcia) – 1,8 milioane de euro
  8. Murat Yakin (Elveția) – 1,6 milioane de euro
  9. Ralf Rangnick (Austria) – 1,5 milioane de euro
  10. Domenico Tedesco (Belgia) – 1,5 milioane de euro
  11. Zlatko Dalic (Croația) – 1,5 milioane de euro
  12. Dragan Stojkovic (Serbia) – 1,4 milioane de euro
  13. Luis de la Fuente (Spania) – 1,25 milioane de euro
  14. Serghei Rebrov (Ucraina) – 1,25 milioane de euro
  15. Kasper Hjulmand (Danemarca) – 1,15 milioane de euro
  16. Sylvinho (Albania) – 750.000 de euro
  17. Michael Probierz (Polonia) – 560.000 de euro
  18. Steve Clark (Scoția) – 550.000 de euro
  19. Francesco Calzona (Slovacia) – 540.000 de euro
  20. Marco Rossi (Ungaria) – 300.000 de euro
  21. Matja Kek (Slovenia) – 300.000 de euro
  22. Ivan Hasek (Cehia) – 250.000 de euro
  23. Edi Iordănescu (România) – 240.000 de euro
  24. Willy Sagnol (Georgia) – 200.000 de euro

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Realitatea Live

01 Feb. 2026, 12:44
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
01 Feb. 2026, 12:44 // Actual //  Ursu Victor

Irbit Motorcycle Plant (IMZ), singurul producător rus de motociclete grele cu ataș, a decis să mute producția în China, pe fondul unui declin de durată provocat de sancțiuni, probleme logistice și pierderea piețelor-cheie după declanșarea războiului la scară largă din Ucraina. Informația este relatată de publicația 7×7.

Potrivit sursei, încă din 2022 uzina transferase parțial asamblarea din regiunea Sverdlovsk în Kazahstan, încercând să ocolească sancțiunile occidentale și să mențină accesul la componente importate, care reprezentau peste 70% din motocicletele „Ural”. Măsura nu a fost însă suficientă pentru a opri pierderile.

Lovitura decisivă a venit în 2025, când administrația președintelui SUA Donald Trump a majorat la 25% taxele vamale pentru importurile din Kazahstan, făcând nerentabil exportul motocicletelor „Ural” pe piața americană — una dintre cele mai importante pentru companie.

În aceste condiții, conducerea IMZ a semnat un acord cu compania chineză Yingang. În 2026 a fost prezentat noul model Ural Neo 500, complet proiectat și produs în China. Motocicleta păstrează atașul emblematic al mărcii, dar diferă radical de modelele clasice „Ural” ca design și dotări. Lansarea pe piață este programată pentru mai–iunie 2026, la un preț estimat de 15.000 de dolari, față de aproximativ 20.000 de dolari pentru fostul model-fanion Ural Gear Up.

Relocarea producției a devenit inevitabilă după o serie de eșecuri. Sancțiunile din 2022 au întrerupt livrările unor componente esențiale — frâne Brembo, anvelope Heidenau, bujii NGK și rulmenți SKF. În paralel, „contra-sancțiunile” introduse de Vladimir Putin în 2022, inclusiv interdicția exportului unor produse precum motocicletele, precum și creșterea de patru ori a costurilor logistice, au afectat grav vânzările.

Până la război, 40% din vânzările IMZ mergeau către SUA, 30% către Europa și 25% către Asia. Mutarea temporară în Kazahstan a permis reluarea parțială a exporturilor, dar nu a rezolvat problemele structurale. Până în 2024, secția din Irbit ajunsese la doar doi asamblori, iar în 2025 a trecut exclusiv la producția de piese și servicii de garanție. Producția din Kazahstan, care ajunsese la 300 de motociclete pe lună, a fost subminată de noile tarife americane.

În 2016, uzina declara public că se mândrește cu rezistența față de „chinezificarea generală”. Astăzi, constată 7×7, IMZ este nevoită să urmeze același drum parcurs deja de numeroși producători auto ruși după 2022.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!