Ce salarii au antrenorii echipelor de la EURO 2024. E de ordinul milioanelor de euro

12 Iul. 2024, 08:54
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
12 Iul. 2024, 08:54 // Actual //  bani.md

Cu trei zile înaintea finalei EURO 2024 dintre Spania și Anglia, publicația Marca a publicat o listă cu salariile pe care le câștigă selecționerii care au fost prezenți la turneul final din Germania, informează Digi Sport.

Topul salariilor selecționerilor de la EURO 2024:

  1. Gareth Southgate (Anglia) – 5,8 milioane de euro
  2. Julian Nagelsmann (Germania) – 4,8 milioane de euro
  3. Roberto Martinez (Portugalia) – 4 milioane de euro
  4. Didier Deschamps (Franța) – 3,8 milioane de euro
  5. Ronald Koeman (Olanda) – 3 milioane de euro
  6. Luciani Spaletti (Italia) – 3 milioane de euro
  7. Vinceno Montella (Turcia) – 1,8 milioane de euro
  8. Murat Yakin (Elveția) – 1,6 milioane de euro
  9. Ralf Rangnick (Austria) – 1,5 milioane de euro
  10. Domenico Tedesco (Belgia) – 1,5 milioane de euro
  11. Zlatko Dalic (Croația) – 1,5 milioane de euro
  12. Dragan Stojkovic (Serbia) – 1,4 milioane de euro
  13. Luis de la Fuente (Spania) – 1,25 milioane de euro
  14. Serghei Rebrov (Ucraina) – 1,25 milioane de euro
  15. Kasper Hjulmand (Danemarca) – 1,15 milioane de euro
  16. Sylvinho (Albania) – 750.000 de euro
  17. Michael Probierz (Polonia) – 560.000 de euro
  18. Steve Clark (Scoția) – 550.000 de euro
  19. Francesco Calzona (Slovacia) – 540.000 de euro
  20. Marco Rossi (Ungaria) – 300.000 de euro
  21. Matja Kek (Slovenia) – 300.000 de euro
  22. Ivan Hasek (Cehia) – 250.000 de euro
  23. Edi Iordănescu (România) – 240.000 de euro
  24. Willy Sagnol (Georgia) – 200.000 de euro

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Realitatea Live

03 Ian. 2026, 11:41
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
03 Ian. 2026, 11:41 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Ministerul Finanțelor avertizează, în analiza riscurilor bugetar-fiscale, că Termoelectrica rămâne una dintre cele mai sensibile vulnerabilități ale statului, în pofida faptului că a raportat profit în 2024. Compania este cel mai mare producător de stat de energie termică și electrică din Republica Moldova și furnizează aproximativ 15% din energia electrică a țării și asigură încălzirea centralizată pentru circa 80% din populația municipiului Chișinău.

Termoelectrica a fost creată în 2015, prin fuziunea a trei întreprinderi municipale, moștenind datorii financiare semnificative și o infrastructură îmbătrânită. Compania operează trei centrale de cogenerare, vinde energia electrică către Energocom și livrează direct agent termic consumatorilor din capitală.

Potrivit documentului Ministerului Finanțelor, pentru perioada 2024–2028 a fost aplicat un test de stres care arată că, deși unele modernizări au îmbunătățit eficiența, provocările structurale rămân majore, în special necesarul ridicat de investiții și riscurile asociate ciclului de viață al activelor. Un element cheie semnalat este faptul că ratele de lichiditate „par sănătoase”, însă această imagine este în mare parte artificială.

Ministerul explică faptul că indicatorii de lichiditate sunt îmbunătățiți prin reclasificarea arieratelor vechi, în special a celor 1,3 miliarde de lei datorate către Moldovagaz”, ca datorii pe termen lung. Această mutare reduce datoriile curente și „cosmetizează” indicatorii financiari, fără a rezolva problema de fond.

Testele de stres mai arată o expunere ridicată la riscul valutar. Majoritatea împrumuturilor actuale și viitoare sunt denominate în valută, iar o simplă depreciere a leului ar putea majora pierderile companiei cu circa 90 de milioane de lei. Într-un scenariu combinat – șoc de PIB, curs de schimb și rată a dobânzii – pierderile ar putea crește cu încă 120 de milioane de lei, ceea ce ar genera o presiune fiscală semnificativă.

În paralel, Termoelectrica se confruntă cu scăderea cererii de încălzire urbană, determinată de tendințele demografice din Chișinău și de eficientizarea energetică a clădirilor noi. În același timp, infrastructura învechită reduce fiabilitatea operațională, limitând capacitatea companiei de a-și crește veniturile într-un mod sustenabil.

Ministerul Finanțelor identifică patru riscuri majore pentru buget: dependență bugetară implicită: rolul critic al companiei în sezonul rece o transformă într-un risc fiscal „de facto”, orice avarie majoră putând genera necesitatea unui sprijin bugetar imediat, criza infrastructurii amânată: deși este planificată construcția unei noi centrale de 55 MW cu finanțare de la Banca Mondială, proiectul nu este așteptat înainte de 2027, lăsând o perioadă de expunere critică, politica tarifară cvasi-fiscală: tarifele reglementate de ANRE pot fi întârziate sau limitate din motive sociale și politice, generând costuri nerecuperate care se transformă în pasive ascunse și structură de capital împovărată: datoriile moștenite limitează capacitatea de finanțare și pot amâna modernizarea infrastructurii critice.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!