China profită de scăderea preţurilor pentru a cumpăra cantităţi mari de cereale din străinătate

China a cumpărat peste 20 de nave încărcate cu cereale furajere de pe piaţa internaţională în ultimele două săptămâni, cel mai mare importator mondial profitând de scăderea cotaţiilor la cel mai redus nivel din ultimii trei ani, transmite Bloomberg.

Potrivit unor surse din apropierea tranzacţiilor, China a cumpărat cantităţi mari de porumb, sorg şi orz din partea mai multor furnizori, inclusiv Ucraina şi SUA. Ar fi vorba de achiziţii de peste 1,2 milioane de tone de cereale, având în vedere că o navă transportă în medie 60.000 de tone de cereale.

Acest val de achiziţii vine într-un moment în care preţurile cresc în China dar cotaţiile de referinţă la porumb la bursa de la Chicago au atins cel mai scăzut nivel de după 2020, afectate de livrările mari din partea unor importanţi exportatori, precum Brazilia şi SUA. Această adâncire a decalajului dintre preţurile de pe piaţa locală şi cele de la nivel internaţional au făcut achiziţiile din străinătate şi mai atractive.

Sursele au dezvăluit că printre achiziţiile Chinei se numără cel puţin 10 nave încărcate cu porumb din Ucraina, care urmează a fi livrate începând din martie şi până în luna mai, cel puţin cinci nave cu sorg din SUA şi şase nave încărcate cu orz cu livrarea în aceiaşi perioadă.

Preţurile la cereale pe piaţa din China au crescut pe măsură ce autorităţile de la Beijing au decis să urgenteze procesul de acumulare de cereale pentru rezerva de stat, în ideea de a susţine piaţa până la plantarea noii recolte. Achiziţiile statului au contracarat cererea modestă de cereale furajere din partea sectorului creşterii animalelor, unde crescătorii de porci au înregistrat pierderi.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#achziție #Cereale #china

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Ministerul Finanțelor avertizează, în analiza riscurilor bugetar-fiscale, că Termoelectrica rămâne una dintre cele mai sensibile vulnerabilități ale statului, în pofida faptului că a raportat profit în 2024. Compania este cel mai mare producător de stat de energie termică și electrică din Republica Moldova și furnizează aproximativ 15% din energia electrică a țării și asigură încălzirea centralizată pentru circa 80% din populația municipiului Chișinău.

Termoelectrica a fost creată în 2015, prin fuziunea a trei întreprinderi municipale, moștenind datorii financiare semnificative și o infrastructură îmbătrânită. Compania operează trei centrale de cogenerare, vinde energia electrică către Energocom și livrează direct agent termic consumatorilor din capitală.

Potrivit documentului Ministerului Finanțelor, pentru perioada 2024–2028 a fost aplicat un test de stres care arată că, deși unele modernizări au îmbunătățit eficiența, provocările structurale rămân majore, în special necesarul ridicat de investiții și riscurile asociate ciclului de viață al activelor. Un element cheie semnalat este faptul că ratele de lichiditate „par sănătoase”, însă această imagine este în mare parte artificială.

Ministerul explică faptul că indicatorii de lichiditate sunt îmbunătățiți prin reclasificarea arieratelor vechi, în special a celor 1,3 miliarde de lei datorate către Moldovagaz”, ca datorii pe termen lung. Această mutare reduce datoriile curente și „cosmetizează” indicatorii financiari, fără a rezolva problema de fond.

Testele de stres mai arată o expunere ridicată la riscul valutar. Majoritatea împrumuturilor actuale și viitoare sunt denominate în valută, iar o simplă depreciere a leului ar putea majora pierderile companiei cu circa 90 de milioane de lei. Într-un scenariu combinat – șoc de PIB, curs de schimb și rată a dobânzii – pierderile ar putea crește cu încă 120 de milioane de lei, ceea ce ar genera o presiune fiscală semnificativă.

În paralel, Termoelectrica se confruntă cu scăderea cererii de încălzire urbană, determinată de tendințele demografice din Chișinău și de eficientizarea energetică a clădirilor noi. În același timp, infrastructura învechită reduce fiabilitatea operațională, limitând capacitatea companiei de a-și crește veniturile într-un mod sustenabil.

Ministerul Finanțelor identifică patru riscuri majore pentru buget: dependență bugetară implicită: rolul critic al companiei în sezonul rece o transformă într-un risc fiscal „de facto”, orice avarie majoră putând genera necesitatea unui sprijin bugetar imediat, criza infrastructurii amânată: deși este planificată construcția unei noi centrale de 55 MW cu finanțare de la Banca Mondială, proiectul nu este așteptat înainte de 2027, lăsând o perioadă de expunere critică, politica tarifară cvasi-fiscală: tarifele reglementate de ANRE pot fi întârziate sau limitate din motive sociale și politice, generând costuri nerecuperate care se transformă în pasive ascunse și structură de capital împovărată: datoriile moștenite limitează capacitatea de finanțare și pot amâna modernizarea infrastructurii critice.