Ciment ieftin pentru Polonia, taxe de 94% pentru Moldova: Ucraina joacă dur pe piața europeană

Industria cimentului din Europa trage un semnal de alarmă: piața este sufocată de importurile ieftine din afara Uniunii Europene, în timp ce producția internă este afectată de costurile mari cu energia, taxele pe emisiile de carbon și reglementările de mediu stricte. Polonia, unul dintre cei mai mari producători de ciment din UE, cere înjumătățirea importurilor din Ucraina, pe fondul unei creșteri explozive a livrărilor din această țară – aproape 3.000% în ultimii cinci ani.

România se confruntă și ea cu o problemă similară: importurile de ciment au crescut de aproape cinci ori între 2015 și 2023, în timp ce producția internă a stagnat, potrivit datelor Eurostat. În Ungaria, importurile aproape s-au dublat, iar în Polonia, deși au crescut mai puțin decât în România, ele au devenit o amenințare serioasă pentru industria locală, care susține peste 28.000 de locuri de muncă.

Datele arată că 36% din importurile de ciment ale UE vin din Turcia, 19% din Algeria, 12,6% din Ucraina, 4,4% din Egipt și 4% din Maroc. Polonia, al treilea producător de ciment din UE, a lansat o ofensivă politică pentru a obține impunerea unor limite anuale la importurile din Ucraina, ca parte a acordului comercial cu această țară. „Trebuie să ne protejăm industria, altfel riscăm să pierdem o capacitate strategică esențială în contextul actual, marcat de reînarmare, infrastructură defensivă și proiecte de amploare”, a avertizat europarlamentarul Krzysztof Hetman.

Producătorii europeni acuză că sunt puși în dificultate de concurența neloială a cimentului din afara UE, care nu este supus taxelor pe emisiile de carbon sau altor restricții de mediu. În timp ce giganții industriali din Spania, Germania, Grecia și Slovacia domină exporturile de ciment în UE, România rămâne una dintre țările cele mai expuse la invazia cimentului ieftin din afara blocului comunitar – în special din Turcia.

Pe fondul apropierii turului doi al alegerilor prezidențiale din Polonia, industria cimentului își face tot mai auzită vocea, cerând măsuri urgente. Situația amintește de valul de proteste din 2023 al fermierilor polonezi, români și slovaci împotriva importurilor agricole ieftine din Ucraina.

În paralel, Ungaria a declarat un „război al cimentului” împotriva marilor producători străini, adoptând o legislație controversată care permite guvernului să reglementeze prețurile, producția și distribuția, ba chiar să limiteze exporturile. În timp ce Europa se luptă cu propriile reguli stricte, Ucraina a decis recent prelungirea cu cinci ani a tarifelor anti-dumping pentru importurile de ciment din Moldova și Belarus – până la 94%, respectiv 57%.

Industria europeană a cimentului cere acum acțiuni ferme pentru protejarea pieței interne, avertizând că, fără măsuri rapide, riscă să fie distrusă de un val de importuri ieftine care erodează competitivitatea și amenință locurile de muncă din sector.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#ciment #Europa #Moldova

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Modelul economic al regiunii din stânga Nistrului se confruntă cu dificultăți tot mai mari, iar situația bugetară indică probleme structurale serioase. Concluzia aparține expertului în politici economice de la IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță, prezentată în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță” din 6 martie 2026.

Potrivit economistului, între cele două maluri ale Nistru există diferențe majore în ceea ce privește structura bugetară, veniturile și cheltuielile publice. Pe malul drept al râului, bugetul public este format din mai multe componente – bugetul de stat, bugetele autorităților publice locale, bugetul asigurărilor sociale și cel al asigurărilor medicale. În schimb, în regiunea din stânga Nistrului există doar bugetul regional și bugetele locale, fără bugete separate pentru asigurări sociale sau medicale.

Un alt aspect semnalat de expert este lipsa de transparență privind executarea bugetului în regiune. Dacă pe malul drept datele privind veniturile și cheltuielile sunt publice, în stânga Nistrului aceste informații nu sunt făcute publice.

Pentru anul 2026, autoritățile autoproclamate din regiune au planificat venituri bugetare mai mici decât cele din 2024 și 2025, iar cheltuielile planificate sunt, de asemenea, în scădere. „Deficitul bugetar este foarte mare – aproape jumătate din bugetul regiunii este acoperit din deficit”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Potrivit economistului, modul în care este acoperit deficitul bugetar rămâne secretizat. El presupune însă că o parte importantă a acestuia ar putea proveni din diferențele legate de prețul gazelor naturale. În regiune, gazul este vândut la prețuri foarte mici – între 1,7 ruble pentru populație și până la 5 ruble pentru agenții economici, în timp ce costurile de transport și distribuție sunt de aproximativ 0,5 ruble.

Comparativ cu malul drept, deficitul bugetar al regiunii din stânga Nistrului raportat la PIB este de aproximativ trei ori mai mare. Dacă în Republica Moldova deficitul este acoperit în principal din împrumuturi, în regiunea transnistreană acesta provine din surse care nu sunt făcute publice.

Diferențe importante apar și în ceea ce privește veniturile bugetare pe cap de locuitor. În 2015, acestea erau de 15,3 mii lei pe malul drept și 12 mii lei pe malul stâng. În 2025, veniturile au ajuns la 51,6 mii lei în dreapta Nistrului și la 18,1 mii lei în stânga. Pentru 2026 sunt estimate aproximativ 57 mii lei pe cap de locuitor pe malul drept și doar 14,8 mii lei pe malul stâng. Astfel, veniturile bugetare pe cap de locuitor sunt în prezent de aproape patru ori mai mari în dreapta Nistrului.

În același timp, presiunea fiscală este semnificativ mai mică în regiunea transnistreană. Dacă în Republica Moldova veniturile bugetare reprezintă aproximativ 35% din PIB, în stânga Nistrului acestea sunt de circa 20%. De asemenea, regiunea nu aplică TVA, principala sursă de venit a bugetului Republicii Moldova.

Diferențe majore se observă și în nivelul cheltuielilor publice pe cap de locuitor. În 2015 acestea erau de 16,3 mii lei pe malul drept și de 22,5 mii lei pe malul stâng. În 2025, cheltuielile au ajuns la 59,2 mii lei pe malul drept, în timp ce în stânga Nistrului au fost de 25,5 mii lei. Pentru 2026 sunt estimate cheltuieli de 66,1 mii lei pe cap de locuitor în dreapta Nistrului și doar 24,8 mii lei în stânga.

„În ultimii zece ani, pe malul drept cheltuielile publice pe cap de locuitor au crescut de peste patru ori, în timp ce în stânga Nistrului au rămas practic la același nivel”, a subliniat expertul.

Veaceslav Ioniță mai afirmă că, în trecut, nivelul mai ridicat al cheltuielilor pe cap de locuitor în regiune era posibil deoarece deficitul bugetar era acoperit din surse externe sau neclare. În prezent însă, acest model nu mai funcționează. La o populație estimată la aproximativ 300 de mii de locuitori, regiunea cheltuie de circa trei ori mai puțin decât malul drept.

În ultimii doi ani, diferențele s-au accentuat. Dacă pe malul drept economia s-a stabilizat, inflația a revenit la niveluri normale, iar cheltuielile guvernamentale pe cap de locuitor au crescut cu aproximativ 12%, în stânga Nistrului acestea au scăzut cu circa 27%.

„Acești doi ani sunt cei mai dramatici pentru malul stâng al Nistrului”, a concluzionat Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului, singurul domeniu în care regiunea transnistreană a investit mai mult decât malul drept este infrastructura rutieră. În ultimii zece ani, malul drept a alocat aproximativ 0,9% din PIB pentru reparația drumurilor, în timp ce în stânga Nistrului acest indicator a fost de aproximativ 1,2%.

În concluzie, economistul susține că modelul economic al regiunii din stânga Nistrului nu mai funcționează în parametrii anteriori. Veniturile bugetare sunt în scădere, cheltuielile se reduc, iar o parte semnificativă a acestora continuă să fie acoperită din surse netransparente, ceea ce pune sub semnul întrebării sustenabilitatea financiară a regiunii.