Cine a pus mâna pe porumbul Moldovei! Două companii controlează aproape jumătate din exporturi

15 Sept. 2026, 09:40
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
15 Sept. 2026, 09:40 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Exporturile de porumb ale Republicii Moldova au rămas la un nivel modest în lunile iulie–august 2026, perioadă care, în mod tradițional, nu este una activă pentru comerțul cu această cultură. Potrivit unei analize realizate de economistul Iurie Rija, în cele două luni au fost exportate 24.944 de tone de porumb, cu 24% mai mult decât în perioada similară a anului trecut, când volumul s-a ridicat la 20.044 de tone.

În același timp, prețul mediu de export a continuat tendința ascendentă din ultimii ani și a ajuns la 4,34 lei pentru un kilogram, cel mai ridicat nivel înregistrat din 2023 încoace.

Economistul precizează că volumele exportate în iulie și august reprezintă, în mare parte, ultimele stocuri ale sezonului agricol 2025/2026. În total, în perioada octombrie 2025 – august 2026, Republica Moldova a exportat aproximativ 375.000 de tone de porumb.

Cei mai mari doi exportatori în lunile iulie–august au fost „OROM-IMEXPO” SRL, cu 6.208 tone, echivalentul a circa 25% din total, și „RUSAGRO-PRIM” SRL, cu 5.154 de tone, sau 21%. Împreună, cele două companii au asigurat peste 45% din întregul volum exportat în această perioadă.

În clasamentul exportatorilor urmează „ANVAR-COM” SRL, cu 4.080 de tone, „AVVATERRA-SM” SRL, cu 3.514 tone, și „ANCOM-AGRO” SRL, cu 3.126 de tone.

Libanul a fost principala destinație pentru porumbul moldovenesc în lunile iulie–august 2026. Pe această piață au ajuns 12.519 tone, adică peste jumătate din totalul exporturilor din perioada analizată. Prețul mediu pentru livrările către Liban a fost de 4,44 lei/kg.

Pe locul al doilea s-a situat Ucraina, cu 4.172 de tone, reprezentând aproximativ 17% din total. Potrivit lui Iurie Rija, aceste livrări nu înseamnă însă că porumbul a fost destinat consumului pe piața ucraineană.

„În realitate, porumbul moldovenesc ajunge în Ucraina prin portul Reni, de unde este reexpediat mai departe, pe cale fluvială sau maritimă, către alte destinații”, explică economistul.

Mai mult, exporturile către Ucraina au avut loc exclusiv în prima săptămână a lunii iulie, într-o perioadă în care ruta logistică prin Reni încă funcționa. Ulterior, acest traseu a fost afectat de blocajele logistice semnalate în regiune.

Alte destinații importante pentru porumbul moldovenesc au fost Turcia, cu 3.729 de tone, și Grecia, cu 3.126 de tone.

Datele arată că, deși volumul exporturilor din iulie–august a fost mai mare decât anul trecut, ritmul rămâne unul redus, specific finalului de sezon, în timp ce prețul mediu de export continuă să urce.

29 Oct. 2026, 13:39
 // Categoria: Actual // Autor:  MD Bani
29 Oct. 2026, 13:39 // Actual //  MD Bani

Politica fiscală şi vamală pentru anul 2027, aflată pe rolul Parlamentului, readuce în prim-plan o întrebare fundamentală privind principiile formării preţurilor de piaţă şi conformitatea legislaţiei naţionale cu standardele Uniunii Europene. În centrul atenţiei se află formula fiscală aplicată industriei tutunului, mai exact – menţinerea şi înăsprirea aşa-numitului „coeficient al preţului de referinţă” (preţul minim la raft), care pentru anul 2027 este propus la nivelul de 1,57.

Teoria europeană versus practica moldovenească

Din punct de vedere juridic, utilizarea unui coeficient administrativ pentru a scumpi artificial produsele la raft contravine direct Directivei Europene 2011/64/UE. Articolul 15 al acestui document garantează un principiu sacru al economiei de piaţă europene: producătorii şi importatorii au dreptul exclusiv de a-şi stabili singuri preţurile de vânzare cu amănuntul.

Mai mult, jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) este definitivă în acest sens. În cauzele istorice intentate de Comisia Europeană împotriva Franţei, Austriei şi Irlandei, instanţa de la Luxemburg a decis că fixarea administrativă de către stat a unor preţuri minime este ilegală. Motivul este simplu: un astfel de mecanism distruge concurenţa loială şi penalizează companiile eficiente, capabile să îşi optimizeze costurile de producţie.

În UE, protejarea intereselor fiscale ale statului şi a obiectivelor de sănătate publică se face exclusiv prin instrumentul accizei minime totale (o sumă monetară fixă, garantată bugetului). În schimb, în Republica Moldova, statul continuă să intervină direct în mecanismul comercial de formare a preţurilor la raft.

Anatomia distorsiunii: Calculul matematic pentru anul 2027

Pentru a înţelege cum funcţionează acest blocaj fiscal, trebuie să analizăm cifrele exacte stabilite pentru anul 2027. Conform proiectului, acciza minimă la ţigări va fi de 1.915 lei pentru 1.000 de bucăţi, ceea ce înseamnă o povară fiscală fixă de 38,30 lei pentru fiecare pachet.

Aplicând coeficientul de 1,57 propus de Ministerul Finanţelor, obţinem preţul minim obligatoriu la raft (preţul de referinţă):

38,30lei x 1,57=60,13 lei (rotunjit comercial la 61,00lei)

Analiza economică a acestei structuri scoate la iveală o discriminare profundă a producătorului autohton în beneficiul importatorilor:

Element de calcul (anul 2027)

Pachet de producţie locală (Low/Medium)

Pachet de producţie importată (Premium)

PREŢ FINAL LA RAFT

61,00 lei (Prag minim artificial)

85,00 lei (Preţul liber al importatorului)

TVA (20%)

10,17 lei

14,17 lei

Acciză specifică (Fixă)

38,30 lei (Se aplică direct taxa minimă)

28,55 lei

Acciză ad valorem (13% din preţ)

0,00 lei (Absorbită de taxa minimă)

11,05 lei (13% din 85 lei)

TOTAL ACCIZĂ LA BUGET

38,30 lei

39,60 lei (28,55 + 11,05)

TOTAL TAXE LA BUGET (TVA + Acciză)

48,47 lei

53,77 lei

Venit rămas (Cost Producţie + Marjă)

12,53 lei (Include 9,00 lei „marjă moartă”)

31,23 lei (Supra-profitul importatorului)

Preţ comercial real (Fără coeficient)

52,00 lei (Preţul corect de piaţă)

85,00 lei

 

Consecinţele economice ale paradoxului fiscal

1.     Anularea avantajelor legitime de cost ale producătorului local.
Datorită absenţei logisticii transfrontaliere şi a optimizării costurilor interne, producătorul autohton ar putea vinde în anul 2027 un pachet de ţigări cu 52,00 lei. La acest nivel, el ar acoperi integral costurile, ar avea o rentabilitate stabilă şi – cel mai important – ar achita statului în totalitate acciza majorată de 38,30 lei şi TVA.
Cu toate acestea, legea îl obligă să ridice preţul la 61,00 lei. Statul nu primeşte niciun ban în plus la acciză din această scumpire administrativă de 9 lei. Aceşti bani se transformă într-o „marjă moartă” impusă de sus, care anulează principalul avantaj concurențial al brandurilor locale.

2.     „Covorul roşu” pentru supra-profiturile din segmentul Premium.
În timp ce baza pieţei este sugrumată artificial de pragul de 61 de lei, segmentul Premium din import (ţigările de 85 de lei şi mai scumpe) operează într-o siguranţă comercială deplină. Pentru importatori, bariera de 61 de lei este invizibilă economic. Drept urmare, după achitarea tuturor taxelor (inclusiv a componentei ad valorem de 11,05 lei), importatorul păstrează o marjă brută masivă de 31,23 lei pentru fiecare pachet – de aproape trei ori mai mare decât cea a fabricilor locale.

3.     Efectul de subvenţionare mascată şi riscurile pentru balanţa de plăţi.
Ridicând artificial pragul minim al pieţei la 61 de lei, statul reduce drastic diferenţa de preţ dintre produsul local şi cel Premium de import. Consumatorul moldovean, pus în faţa unei scumpiri forţate a ţigărilor de tip economic, primeşte un stimul comercial fals: să mai adauge o diferenţă mică de bani pentru a trece la un brand internaţional de lux. Supra-venitul astfel extras de importatori (peste 31 de lei per pachet) nu este reinvestit în Republica Moldova, ci este externalizat legal din ţară.

Lecţiile uitate ale anului 2019 şi piaţa neagră

Acest experiment fiscal ridică semne mari de întrebare privind predictibilitatea legislativă. Merită amintit faptul că în anul 2019, Guvernul condus de Ion Chicu a eliminat integral mecanismul preţurilor minime. La acea vreme, Ministerul Finanţelor a argumentat oficial că preţurile minime distorsionează mediul concurenţial și reprezintă o ingerinţă nejustificată a statului în afaceri. De ce în 2027, declarând o integrare europeană accelerată, autorităţile revin la metode pe care tot ele le-au respins în cadrul armonizării cu directivele UE?

Cel mai mare risc al acestei politici se află la suprafaţă – extinderea accelerată a pieței ilegale. Scumpirea forţată la 61 de lei, complet ruptă de puterea reală de cumpărare a consumatorilor, nu va reduce fumatul. Ea va redirecţiona instantaneu consumatorii către piaţa neagră, unde produsele de tutun se vând fără taxe, fără timbre fiscale şi fără control de calitate. În consecinţă, reţelele legale vor pierde din vânzări, producţia locală se va contracta, iar bugetul va rata inclusiv încasările din TVA.

Concluzii

Pentru ca Politica Fiscală 2027 să fie cu adevărat aliniată vectorului european, Parlamentul şi comisia de profil trebuie să renunţe la barierele administrative artificiale. Trecerea la modelul european curat – protejarea bugetului exclusiv prin administrarea poverii fiscale minime totale (acciză + TVA) – va permite statului să încaseze garantat cei 48,47 lei din fiecare pachet, păstrând totodată echitate fiscală și mediul concurențial al industriei.

În același timp, estimările noastre indică faptul că, prin actuala formulă de calcul al accizelor, în special prin raportul disproporționat dintre componenta fixă și cea ad valorem, bugetul de stat ar putea rata încasări suplimentare de cel puțin 500 de milioane de lei anual. Acest aspect necesită însă o analiză economică aprofundată, pe care o vom aborda separat.

Analiza bani.md