Congresul SUA cere înăsprirea sancțiunilor împotriva sectorului petrolier din Rusia

20 Oct. 2024, 16:46
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
20 Oct. 2024, 16:46 // Actual //  Ursu Victor

O coaliție bipartinică din Congresul SUA a solicitat administrației președintelui Joe Biden să înăsprească sancțiunile împotriva sectorului de servicii petroliere din Rusia, relatează Financial Times (FT). Potrivit legiuitorilor, măsurile actuale nu sunt suficient de eficiente și permit companiei americane SLB (fostă Schlumberger) să sprijine complexul militar-industrial al Rusiei.

Congresmenii au cerut, de asemenea, Trezoreriei și Departamentului de Stat să explice cum a importat SLB echipamente în valoare de 17,5 milioane de dolari în Rusia în perioada august-decembrie anul trecut și dacă aceste tranzacții au încălcat sancțiunile.

„Această companie americană alimentează mașina de război a președintelui rus Vladimir Putin, finanțând invazia barbară din Ucraina. Vă îndemnăm să continuați să sprijiniți aliații noștri ucraineni, aplicând sancțiuni petroliere mai stricte pentru a limita eficient veniturile lui Putin”, se arată în scrisoarea adresată secretarului de stat Antony Blinken și secretarului Trezoreriei Janet Yellen. Peste 50 de membri ai Congresului au semnat această scrisoare.

Îngrijorările legislatorilor au apărut după o investigație realizată în august de FT, care a dezvăluit că SLB își extinde activitatea în Rusia, profitând de retragerea concurenților occidentali precum Baker Hughes, Halliburton și ABB, în ciuda sancțiunilor impuse pentru invazia Ucrainei.

La sfârșitul anului 2023, SLB deținea active nete în Rusia în valoare de 600 de milioane de dolari și a obținut un profit local de 1,6 miliarde de dolari, reprezentând 5% din veniturile sale totale de 33,1 miliarde de dolari.

 

14 Nov. 2026, 11:29
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
14 Nov. 2026, 11:29 // Actual //  Ursu Victor

Gigantul auto german Mercedes-Benz a decis să suspende toate investițiile suplimentare în fabricile sale din Germania și analizează posibilitatea închiderii unor unități de producție, pe fondul prăbușirii profitabilității, scăderii vânzărilor în China și conflictului cu sindicatele privind reducerea costurilor salariale. Decizia marchează o nouă etapă a crizei care lovește industria auto germană, unul dintre pilonii celei mai mari economii europene.

Directorul de producție al Mercedes-Benz, Michael Schiebe, a anunțat într-un interviu publicat pe 12 noiembrie în rețeaua internă a companiei că întregul consiliu de administrație a decis suspendarea investițiilor în unitățile germane. Potrivit acestuia, după luni de negocieri cu reprezentanții angajaților, nu se întrevede deocamdată nicio soluție pentru reducerea cheltuielilor.

„Cu actuala structură a costurilor nu putem investi în Germania”, a transmis conducerea companiei, subliniind că producția locală a devenit mult prea scumpă în comparație cu alte țări europene.

Directoarea de resurse umane, Britta Seeger, a avertizat că Mercedes-Benz este nevoit să examineze concret posibilitatea închiderii unor fabrici, deși conducerea și-ar dori să evite un asemenea scenariu.

„Cu toții vrem să evităm cu orice preț închiderea fabricilor. Din păcate, acum trebuie să analizăm această opțiune mult mai detaliat”, a declarat Seeger, citată de Reuters.

Miza principală a conflictului este programul de muncă. Conducerea Mercedes solicită majorarea săptămânii de lucru de la 35 la 40 de ore, fără creșterea salariilor. Practic, angajații ar urma să lucreze cu cinci ore mai mult săptămânal pentru aceeași remunerație, ceea ce ar reduce costul unei ore de muncă pentru companie.

Sindicatul IG Metall respinge categoric propunerea, considerând săptămâna de lucru de 35 de ore una dintre cele mai importante realizări obținute prin negocierile colective. Mai mult, sindicatul solicită o majorare salarială de 5%, într-un moment în care producătorul auto încearcă să reducă drastic cheltuielile.

Diferențele de cost sunt uriașe. Potrivit conducerii Mercedes-Benz, o oră de muncă în anumite fabrici germane poate costa de până la cinci ori mai mult decât în unitățile din Europa de Est. Compania consideră că această discrepanță afectează competitivitatea producției și deciziile privind amplasarea viitoarelor investiții.