Coridorul vertical - călătoria lungă a GNL-ului din Marea Egee până la poarta Rusiei, prin Ucraina și Moldova

Pe un traseu de peste 1.000 de kilometri, „GNL-ul grecesc”, adică cel sosit în Grecia din SUA, Qatar și alte țări producătoare, va pleca de la țărmul Mării Egee și va ajunge prin conducta IGB și interconexiunile sale, în Ucraina, cu scopul de a „sparge” dominația rusă, scrie Energy Mag, potrivit Rador Radio România.

O conductă mică greco-bulgară, intrată în funcțiune în 2022, cu o lungime de 182 km, a devenit prima verigă dintr-un lung lanț energetic care încearcă să prindă formă în sud-estul Europei, bineînțeles cu susținerea SUA.

A doua verigă o reprezintă tronsonul Bulgaria-România, urmând ca vineri, Ucraina și Moldova să intre definitiv în joc, cu scopul de a închide cea de-a treia verigă, astfel încât gazele naturale de origine occidentală să ajungă la un moment și în proximitatea Rusiei.

Cât de aproape de implementare este acest plan? Oricum, nu chiar atât de departe pe cât s-ar putea crede.

Rolul FSRU Alexandroupoli este esențial pentru acest proiect. Prima navă încărcată cu GNL va sosi sâmbătă, iar în primele zece zile din luna martie va începe operarea comercială a stației plutitoare de stocare și regazificare (FSRU). Cu o capacitate anuală de 5,5 miliarde de metri cubi, stația își propune să contribuie la independența energetică a Europei de Sud-Est față de Moscova.

Asupra acestei probleme se va concentra reuniunea miniștrilor energiei din Europa Centrală și de Sud-Est (Central and South Eastern Europe Energy Connectivity), care a început astăzi la Atena și se va încheia mâine cu semnarea de către operatorul elen de gaze DESFA a unui Memorandum de înțelegere pentru adăugarea Ucrainei și Moldovei la Coridorul Vertical.

Bazele pentru Coridorul Vertical au fost puse odată cu conducta IGB în urmă cu peste un deceniu. Au urmat numeroase discuții între țările din regiune, iar în septembrie, la Salonic, a avut loc o importantă întâlnire de lucru la inițiativa operatorilor sistemelor de gaze naturale din Grecia, Bulgaria, România, Ungaria și Slovacia. Au participat companiile Gastrade, ICGB, Bulgartransgaz, Transgaz, FGSZ și EUSTRAM. La acea întâlnire, reprezentanții companiilor au prezentat rezultatele testelor de piață neangajante pe care le-au efectuat. Cam în aceeași perioadă, Comisia Europeană a creat inițiativa Central and South Eastern Europe Εnergy Connectvity (CESEC). Acest proiect arată interesul crescut al Comisiei, precum și al SUA, față de interconexiunile pentru transportul gazelor naturale din regiunea Europei de Sud-Est.

În stadiul actual, totul se realizează doar prin conducta greco-bulgară. Exploatarea comercială a IGB-ului a început cu gazele naturale din Azerbaidjan, care „intră” în sistem pe la punctul de intersectare a IGB cu conducta TAP, la Komotini. Din acest an însă IGB va primi și GNL din SUA, Qatar și din alte surse prin terminalul de la Alexandroupoli.

În plus, pe axa Salonic-Skopje a fost lansată o altă conductă, pentru a transporta gaze către Macedonia de Nord și de acolo și mai la nord, spre Serbia și Kosovo.

Cum va ajunge însă tot acest GNL atât de departe pe teritoriul ucrainean? De ceva vreme a fost pusă în discuție ideea exploatării unei conducte dezafectate, Trans Balkan Pipeline, care alimenta odinioară și Grecia, dar care a încetat să mai funcționeze în 2020, când a fost înlocuită de Turkish Stream.

Întrebarea este dacă această infrastructură dezafectată, care începe în Ucraina, traversează Moldova și România pentru a ajunge în Bulgaria, unde se împarte în două secțiuni, una spre Grecia și alta către Turcia, este capabilă să joace un nou rol. Iar în cazul în care se va folosi cu curs invers, așa cum a propus operatorul ucrainean de gaze naturale (GTSOU) în noiembrie, întrebarea este dacă va reuși această infrastructura abandonată, în combinație cu conducta greco-bulgară IGB și ramificațiile sale, să trimită combustibil în Europa Centrală și de Est.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#gnl #gaz #Moldova #Rusia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Titlurile presei care susțin că Trump a cedat în fața presiunilor interne și externe sunt, în general, încă premature. Verdictul nu a fost încă dat, întrucât foarte multe vor depinde de rezultatul negocierilor purtate de Trump cu partenerii comerciali ai Americii în următoarele 90 de zile și mai departe, precum și de evoluția relațiilor dintre SUA și China, notează evz.ro.

Un factor-cheie care îl motivează pe președintele Donald Trump este nevoia de a emana putere și dorința de a o folosi. Inițiativa sa globală, amplă, privind tarifele, marchează o reconfigurare istorică a relațiilor comerciale ale SUA la nivel mondial. Cu toate acestea, este în esență un joc de putere geopolitică care îi vizează pe mulți, dar în special China, care de ani de zile își desfășoară propriul joc de putere. Unii ar spune chiar război neregulat – împotriva SUA, a Occidentului în general și a altora.

În timp ce China este stăpâna lanțurilor globale de producție și de aprovizionare, SUA sunt încă lider în domeniul financiar. Trăim în continuare într-o lume dominată și denominată în dolari, cel puțin pentru moment. Predominanța pe frontul tehnologic, în special IA și domeniile conexe, este încă disponibilă.

Țările terțe care nu sunt pe deplin aliate sau legate de SUA sau China, și care constituie majoritatea națiunilor din întreaga lume, se luptă din ce în ce mai mult în acest mediu concurențial.

Națiunile mai mici și mai vulnerabile vor fi adesea forțate să facă alegeri dificile între marile puteri. Statele mai mari, inclusiv puterile regionale sau de mijloc, vor avea mai multe pârghii pentru a pune marile puteri una împotriva celeilalte și pentru a obține mai multe concesii în interesul propriu.

Pe măsură ce intrăm în al doilea trimestru al secolului XXI, atenția globală principală se concentrează în principal asupra ciocnirii SUA – China. Cu toate acestea, în cadrul ecuației de putere internațională a intereselor concurente și variate, este important să nu subestimăm impactul puterilor de mijloc, care pot modela evenimentele mult peste așteptări în următorii ani și decenii.

Casa Albă a declarat că a fost contactată de mai mult de 50 de țări pentru a discuta despre reducerea tarifelor. Principala țintă a lui Trump, China, a promis să „lupte până la capăt”, după ce președintele american a amenințat cu o nouă taxă de 50%. În cazul în care China nu își retrage taxele de retorsiune asupra a 34% din importurile americane, care urmează să intre în vigoare la 10 aprilie.

Deși Uniunea Europeană se confruntă cu o cotă forfetară de 20 % la exporturile către SUA, multe vor depinde de schimburile comerciale individuale ale fiecărui stat membru cu SUA.

Ursula von der Leyen, președintele Comisiei Europene, a declarat că UE ar putea elimina tarifele la produsele industriale americane, dacă Trump ar elimina în schimb taxele echivalente.

În ciuda titlurilor, amenințarea cea mai presantă cu care se confruntă UE este de fapt dumpingul de produse chinezești în Europa, destinate inițial piețelor americane.

Țările asiatice se confruntă cu cele mai mari tarife, având în vedere proporția mai mare a exporturilor lor din SUA. Cu toate acestea, pragmatismul în soluționarea diferendelor ar putea prevala mai curând în cazul celor care se află sub umbrela de securitate a SUA, inclusiv Japonia, Coreea de Sud și Taiwan. Trump va folosi cu siguranță cartea apărării la masa negocierilor.

În contextul în care Coreea de Sud se află într-o criză constituțională profundă și urmează să organizeze alegeri anticipate, prim-ministrul Japoniei încearcă să obțină un angajament urgent cu Casa Albă și o posibilă vizită personală.

Indonezia, cea mai mare economie din Asia de Sud-Est, a fost lovită de un tarif de 32 %. A refuzat să riposteze și a optat pentru negocieri directe cu SUA.

Vietnamul, un important partener strategic al SUA, a fost una dintre cele mai afectate țări din Asia, cu un tarif de 46 %. Cu toate acestea, diplomația rapidă a președintelui Lam pentru a dezamorsa tensiunile. Au fost demarate discuții pentru eliminarea taxelor și pentru o întâlnire cu Trump.

Deși negocierile comerciale vor urma în mod inevitabil, o întrebare mai amplă rămâne: Cât timp pot rezista piețele și investitorii la incertitudinea și volatilitatea actuale.