Criza de la CFM se adâncește! Conducerea scoasă pe tușă până în februarie

Conducerea Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” (CFM) a decis prelungirea concediilor tehnice forțate pentru o parte din șefii companiei, pe fondul agravării crizei financiare și al scăderii dramatice a volumelor de transport.

Potrivit unui ordin semnat de directorul general al CFM, Serghei Cotelinic, măsura care vizează aproximativ o treime dintre conducătorii companiei va fi aplicată în continuare în perioada 12 ianuarie – 2 februarie 2026, după ce inițial fusese stabilită doar pentru intervalul 22 decembrie 2025 – 12 ianuarie 2026.

Decizia este motivată oficial prin necesitatea de a evita intrarea CFM în incapacitate de plată și blocarea totală a transportului feroviar. În document se arată că întreprinderea se confruntă cu o reducere accentuată a volumelor de muncă, creșterea cheltuielilor de exploatare și imposibilitatea temporară de a continua activitatea în regim normal. În aceste condiții, conducerea afirmă că trebuie să asigure măcar plata parțială a salariilor și să limiteze acumularea de noi restanțe.

Ordinul semnat de Cotelinic prevede că toate celelalte măsuri stabilite anterior, prin documentul din 17 decembrie 2025, rămân în vigoare. Secretariatul și structurile administrative ale CFM sunt obligate să transmită ordinul către toate subdiviziunile și sucursalele, iar șefii de direcții și servicii trebuie să informeze angajații sub semnătură.

Anterior, șefii de la CFM au fost trimiși în concediu tehnic forțat, în perioada 22 decembrie – 12 ianuarie.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#CFM #angajati #criză

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Alexandr Slusari, membru al Consiliului Energocom, îl acuză pe fostul consilier municipal Ruslan Verbițchi că manipulează cifrele despre tarifele la gaze și creează artificial impresia că moldovenii ar fi jefuiți cu sute de milioane de euro prin facturi umflate.

Într-o reacție pentru BANI.MD, Slusari afirmă că Verbițchi „încurcă voit structura tarifului” și atribuie greșit componentele care formează prețul final plătit de consumatori.

„28% nu este transport, ci distribuție. Oricine poate verifica acest lucru pe site-ul ANRE. Acești bani nu sunt plătiți de Energocom, ci direct de consumatori către companiile din grupul Moldovagaz. Serviciile de transport reprezintă doar 4,84%”, spune Slusari.

Potrivit acestuia, cifra de 320 de milioane de euro invocată de Verbițchi reprezintă strict costul de achiziție a gazelor de către stat și nu include nicio altă componentă obligatorie: distribuția, transportul, rezervarea capacităților, taxele ANRE și TVA.

Slusari explică mecanismul real al formării tarifului: la un preț de achiziție de 410 euro pentru mia de metri cubi, un metru cub costă aproximativ 8 lei. La acest preț se adaugă, în medie, încă circa 5 lei pentru distribuție, logistică și TVA, ceea ce duce tariful corect într-o zonă de 14,7–15 lei pe metru cub.

„Acesta este tariful pe care ANRE ar fi trebuit să îl aprobe deja. Dar ei trag de timp din cauza devierilor financiare ale Moldovagaz, despre care nu se știe nici când au apărut, nici de ce nu au fost acoperite la timp prin ajustarea tarifelor”, afirmă Slusari.

În opinia sa, adevărata problemă nu este la Energocom, ci la Moldovagaz și la modul în care ANRE a gestionat situația.

„Toată opoziția antieuropeană a tăcut. Nimeni nu protestează la ANRE, deși acolo se ține tariful artificial ridicat pentru a acoperi pierderile Moldovagaz. Tac pentru că știu cine e vinovatul și nu se poate de atacat Moldovagaz”, susține Slusari.

El mai acuză că Moldovagaz ar fi cumpărat gaz „foarte scump, posibil cu rea intenție”, iar într-un an electoral tarifele nu au fost ajustate la timp, ceea ce a generat actualele deviații financiare.

Reacția vine după ce Ruslan Verbițchi a susținut că statul a cumpărat pentru anul 2026 circa 782 de milioane de metri cubi de gaze la un preț mediu de 410 euro mia de metri cubi, pentru aproximativ 320 de milioane de euro, în timp ce populația ar urma să achite prin tarife circa 667 de milioane de euro, ceea ce ar însemna un „supraplus” de peste 300 de milioane de euro.

Slusari califică aceste calcule drept „beleberdă” și avertizează că manipularea cifrelor riscă să deturneze atenția publică de la adevărata problemă: pierderile istorice ale Moldovagaz și protecția de care aceasta ar beneficia din partea regulatorului.