Cum arată una dintre cele mai exotice insule din Europa? O găseşti greu pe hartă, dar odată ajuns nu vrei să mai pleci

11 Ian. 2022, 15:34
 // Categoria: Slider // Autor:  MD Bani
11 Ian. 2022, 15:34 // Slider //  MD Bani

Cum te uiţi pe harta lumii, undeva la jumătatea distanţei dintre Europa şi America de Nord, deşi cumva mai aproape de Bătrânul Continent, se află o salbă de nouă insule ce formează arhipelagul Azore. Dacă nu eşti atent şi nu ştii exact ce cauţi, cel mai probabil o să le treci cu vederea, atât sunt de mici în economia lucrurilor. Cunoscătorii şi călătorii cu ştate vechi ştiu însă că aceste petice de pământ aruncate în mijlocul Oceanului Atlantic nu doar că nu trebuie trecute cu vederea, dar au o frumuseţe magnetică, ce te face să îţi doreşti să revii până le descoperi pe fiecare în parte sau până le dezbraci de toate secretele.

Insulele Azore sunt un grup de insule portugheze situate în mijlocul Oceanului Atlantic, la aproximativ 1.500 km de Lisabona și 3.900 km de coasta de est a Americii de Nord. Arhipelagul este împrăștiat pe o zonă a paralelei care trece prin Lisabona, dându-i un climat moderat, cu oscilații anuale de umiditate.

Arhipelagul Azore este aproape invizibil pe harta lumii, însă odată ce te apropii de el îţi dai seama că nu îl poţi cuprinde într-o călătorie decât dacă ai luxul timpului şi prin asta mă refer la câteva săptămâni bune, dacă nu chiar luni. Sunt nouă şi sunt mici, însă aceste insule sunt fiecare în parte o lume în sine. Una este cunoscută ca insula orhideelor, o alta ca fiind un paradis pentru pasionaţii de vinuri, o a treia găzduieşte cele mai spectaculoase cascade, iar lista poate continua cu vârfuri semeţe şi oraşe patrimoniu UNESCO, scrie ZF.

Cea mai mare, cea mai cunoscută, cea mai populată dintre toate este Sao Miguel, capitala arhi­pelagului – Ponta Delgada – fiind găzduită pe această insulă unde poposesc cei mai mulţi vizita­tori străini.

Sao Miguel are câte puţin aproape din toate, dar nu stă chiar bine la producţia de vin. De asemenea, este apreciată pentru imaginea clasică a lacurilor Sete Cidade. Este iconică şi chiar dacă pare greu de crezut că toate tonurile alea de verde şi albastru sunt reale, parcă vrei să te convingi chiar tu că natura e mai tare ca orice Photoshop. Şi bineînţeles că e!

Cei mai mulţi aleg să viziteze Sao Miguel în patru zile. Probabil că dacă te grăbeşti, ai timp să vezi multe. Însă, cu cât ai mai multe zile, cu atât le poţi face mai pe îndelete. De multe ori, drumurile din Sao Miguel sunt o destinaţie în sine, chiar şi dacă mergi fără o ţintă anume în minte. Totuşi, e greu să nu ai o ţintă când sunt atât de multe locuri de văzut. În Azore, spre exemplu, sunt singurele două plantaţii industriale de ceai din Europa – Gorreana şi Cha Porto Formoso -, construite ca două labirinte unde plimbarea devine o joacă.

Plimbarea e activitatea de bază în Sao Miguel, fie că mergi către un lac, pe o plajă ori într-un parc, fie către o cascadă (una dintre multele) – Salto do Cabrito, Salto do Farinha, cele din parcul Ribeira dos Caldeiroes sau cea de la capătul parcului Caldeira Velha presărat cu izvoare termale unde oamenii vin să se înmoaie în apele cu proprietăţi curative. Izvoare similare sunt şi la Poca Dona Beija, unde, în zilele bune, oamenii stau la coadă cu orele, dar şi la Terra Nostra Botanic Gardens, unde, după cum îi spune şi numele, ai şi avantajul unei grădini botanice luxuriante. Aici te poţi pierde sute de minute fără să simţi trecerea timpului. Complexul include şi un hotel de cinci stele ce cuprinde şi un restaurant de fine dining şi o cafenea, care e, de fapt, mai degrabă, un bar de tapas. Cea mai bună mâncare însă se zice că e la Tony’s, Caldeiras & Vulcoes, doar şi pentru că aici găseşti preparate tradiţionale precum cozido das Furnas – o tocană de carne gătită în gheizerele din apropiere, oalele fiind înghiţite de pământul fierbinte timp de 6-8 sau chiar 12 ore.

Gheizerele sunt la Fumarolas, pe malul lacului Lagoa das Furnas, al treilea cel mai popular de pe insulă după Sete Cidades şi do Fogo.

E un fel de Prâslea din poveste, nici la fel de frumos, nici la fel de spectaculoasă priveliştea – pe care cel mai bine o poţi admira de la Pico do Ferro Viewpoint -, nici la fel colorat.

Realitatea Live

09 Aug. 2026, 12:12
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
09 Aug. 2026, 12:12 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Blocarea porturilor maritime ale Ucrainei nu a redirecționat automat exporturile de cereale către calea ferată și rutele terestre prin Republica Moldova, România, Polonia sau Ungaria. Dimpotrivă, primele zile ale lunii august au adus una dintre cele mai puternice scăderi ale exporturilor feroviare din ultimii ani.

În primele cinci zile ale lunii august, Ucraina a transportat pe calea ferată pentru export numai 76,3 mii de tone de cereale, cu 73% mai puțin decât în iulie și cu 72,4% sub nivelul din perioada similară a anului trecut, potrivit datelor prezentate în cadrul unei ședințe dintre reprezentanții „Ukrzaliznițea” și participanții pieței agricole, citate de RAIL.insider.

Volumul total al transporturilor de cereale, în toate tipurile de trafic, a constituit 182 de mii de tone, fiind cu 44% mai mic decât nivelul din iulie.

Încărcarea medie zilnică s-a redus aproape la jumătate, de la 51,5 mii de tone în iulie la 26,6 mii de tone în august. Scăderea vine după ce, în luna iulie, volumul cerealelor încărcate în vagoane se diminuase deja cu 40%.

Economistul Iurie Rija explică această evoluție prin rolul pe care îl avea calea ferată în lanțul logistic ucrainean. Trenurile nu reprezentau o alternativă la porturi, ci transportau majoritatea cerealelor chiar către terminalele maritime.

În primul semestru al anului 2026, pe calea ferată au fost transportate 17,453 milioane de tone de cereale, cu 18,4% mai mult decât în perioada similară a anului trecut. Din acest volum, 15,768 milioane de tone au reprezentat transporturi pentru export, iar 91% din marfă era direcționată către porturile maritime.

Astfel, odată cu oprirea transbordării în porturile din regiunea Odesa, aproximativ nouă din zece tone de cereale transportate feroviar și-au pierdut destinația finală.

Rutele occidentale au început să preia volume suplimentare, însă creșterea este prea mică pentru a compensa blocajul maritim. În primele cinci zile ale lunii august, prin punctele feroviare de trecere a frontierei din vestul Ucrainei au fost transportate 35,5 mii de tone de cereale, cu 31% mai mult decât în iulie. În direcția porturilor au mai fost expediate 40,8 mii de tone.

Valerii Tkaciov, reprezentant al „Ukrzaliznițea”, susține că producătorii analizează ce rute își pot permite, deoarece toate variantele alternative sunt foarte costisitoare. Cheltuielile cresc din cauza transbordării la frontiere, transportului suplimentar prin Republica Moldova, România, Polonia sau Ungaria și accesului la terminalele de export.

Nici portul Constanța, indicat frecvent drept principala alternativă la porturile din regiunea Odesa, nu dispune în prezent de suficientă capacitate liberă pentru transbordarea unor volume mari de cereale ucrainene.

„Calea ferată ucraineană nu înlocuia porturile, ci alimenta porturile. Când porturile se blochează, se blochează și o mare parte din fluxul feroviar”, concluzionează Iurie Rija.

Rutele prin Republica Moldova și celelalte state din vest pot absorbi o parte dintre exporturile Ucrainei, dar la costuri mai mari și în volume mult mai mici decât cele care erau procesate prin porturile maritime.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!