Cum să alegi canapeaua potrivită pentru camera de zi?

Sufrageria este, practic, cea mai importantă cameră din locuință. Aici întreaga familie se poate relaxa privind televizorul sau poate primi oaspeții în vizită. Ba mai mult, experții spun că anume camera de zi este punctul central al întregii locuințe, fiindcă aici se petrec toate sărbătorile din casă.

Din acest motiv, alegerea unei canapele ar trebui să fie o sarcină destul de importantă, nu doar pentru că aceasta îți determină stilul sufrageriei, dar și pentru că este o piesă de mobilier în care investești cei mai mulți bani.

Așa că, dacă intenționezi să mergi într-un magazin de mobilă pentru a alege canapeaua potrivită pentru camera ta de zi, ia în considerare următoarele sfaturi:

Alege dimensiunea potrivită

Un aspect important de care ar trebui să ții cont este, bineînțeles, dimensiunea canapelei. Nu uita că orice piesă de mobilier îți poate încărca vizual spațiul camerei, dacă nu o alegi cu grijă. Astfel, dacă dispui de un living spațios, poți opta pentru o canapea mare sau o canapea colțar. Pe de altă parte, dacă nu ai foarte mult spațiu, ai putea alege și o canapea mai mică, care să nu-ți aglomereze spațiul.

Ia în considerare și utilitatea canapelei

Înainte de a achiziționa o canapea gândește-te, o vei folosi doar pentru a întâlni oaspeții sau și pe post de pat de dormit? Dacă noua ta canapea va fi de folos doar în timpul zilei, poți alege un model fix, dar dacă va fi folosită și noaptea, va trebui să te gândești la o canapea extensibilă. În plus, multe modele sunt echipate și cu spațiu de depozitare, ceea ce la fel îți poate fi de folos. Oricum, ai în vedere că o canapea, chiar şi extensibilă, este doar o alternativă pentru somn noapte de noapte, un rezultat optim şi o odihnă cu adevărat regală o vei avea într-un dormitor special conceput în acest sens (numaidecât cu o saltea premium).

Alege o formă care se potrivește cu stilul de amenajare al camerei

Poți alege dintre o canapea în forma de L, o canapea simplă, o formă rotunjită sau o canapea fără spătar, în funcție de atmosfera pe care vrei să o creezi. De exemplu, în cadrul intim modelele cu forme rotunjite se potrivesc perfect. În plus, adepții stilului modern pot opta oricând pentru o canapea doar cu cotiere, fără spătar.

Determină tapițeria care se potrivește cu stilul camerei

Când vine vorba de tapițerie, trebuie să răspunzi la întrebarea: piele naturală, piele ecologică sau material? Atunci când alegi canapeaua potrivită, trebuie să iei în considerare faptul că nu trebuie doar să aibă un aspect unic, ci și să fie șionfortabilă și ușor de întreținut. De asemenea, dacă optezi pentru un model din piele, este mai bine să alegi nuanțe neutre, deoarece astfel de canapele sunt perfecte pentru apartamentele sau casele elegante.

Nu știi unde găsești canapea potrivită pentru camera ta de zi? Alege magazinul online Ecohome. La noi găsești o gamă variată de modele de canapele și fotolii cu design-uri deosebite și la prețuri mai mult decât avantajoase! Ne găsești pe adresa or. Chișinău, str. Voluntarilor 12/3 (Ciocana).

#Ecohome #canapea #mobilă #magazin

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

La începutul anilor 1990, odată cu încheierea Războiului Rece, ţările europene au profitat de aşa-numitele dividende al păcii(beneficiile economice ale reducerii bugetelor pentru apărare – n.r). Acestea au redus bugetele de apărare şi au casat sau au vândut cantităţi mari de echipamente, convinse că un război terestru major pe continent nu mai reprezenta un scenariu plauzibil. Invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina la începutul anului 2022 a pus capăt acestei iluzii, scrie Bloomberg

Acum, guvernele din întreaga Europă s-au angajat să crească semnificativ cheltuielile militare pentru a se pregăti pentru tipul de conflict prelungit şi de mare intensitate pe care îl duce Ucraina. Cu toate acestea, rezultatele au fost inegale, ridicând întrebarea dacă şi când va fi Europa pregătită pentru viitoarele provocări de securitate.

În 1989, cheltuielile militare ale membrilor NATO au depăşit în medie 4% din PIB, deoarece statele membre au căutat să menţină şi să consolideze propriile linii de apărare pentru a fi gata în eventualitatea unui război deschis de URSS şi aliaţii săi.

După prăbuşirea URSS, guvernele s-au grăbit să profite de relaxarea tensiunilor dintre superputeri. Acestea au redus cheltuielile pentru apărare, redirecţionând resursele către domenii mai productive şi mai populare, cum ar fi asistenţa medicală şi socială.

Tancurile, artileria şi alte tipuri de armament greu au fost casate sau vândute. Această tendinţă s-a accelerat după atacurile din 11 septembrie 2001 asupra SUA, deoarece forţele concepute pentru războiul terestru au fost reconfigurate în unităţi mobile, mai puţin înarmate, pentru misiuni de combatere a terorismului în întreaga lume.

Până în 2014, membrii europeni ai Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord au alocat în medie 1,4% din PIB pentru apărare. Germania avea mai puţin de 1.000 de tancuri şi vehicule de luptă de infanterie combinate, faţă de 7.000 (numai în Germania de Vest) în timpul Războiului Rece.

În cazul SUA, marele câştigător al Războiului Rece, beneficiile economice au fost de scurtă durată. Cheltuielile pentru apărare au scăzut de la 6% din PIB în 1989 la un minim de 3% în 2001, dar au inversat cursul după ce atacurile din 11 septembrie au precipitat războaiele americane majore din Afganistan şi Irak. Aceste angajamente au dus la o creştere a cheltuielilor până la 5% din PIB în 2010, înainte de a se stabiliza la aproximativ 3,5% în ultimii ani.

Scăderea cheltuielilor pentru apărare în rândul membrilor europeni ai NATO a început să se inverseze în 2014, după ce Rusia a anexat peninsula ucraineană Crimeea. În acel an, alianţa a stabilit un termen limită de 2024 pentru ca membrii să atingă un obiectiv de cheltuieli de 2%, ignorat anterior. Puţini erau pe cale să reuşească acest lucru în momentul în care invazia în toată regula a Ucrainei a schimbat radical percepţiile cu privire la cât de multă apărare are nevoie Europa.

Mulţi oficiali europeni şi americani consideră că preşedintele rus Vladimir Putin este hotărât să subordoneze naţiuni care au făcut parte cândva din Uniunea Sovietică. La doar câteva luni după începerea războiului, NATO a adoptat o strategie actualizată care a identificat Rusia ca fiind „cea mai semnificativă şi directă ameninţare a alianţei”. Versiunea anterioară, din 2010, viza un „parteneriat strategic” cu Rusia.

Unele guverne au ajuns să reexamineze doctrinele de apărare care definesc tipurile de războaie pentru care continentul ar trebui să se pregătească. Cei mai mulţi analizează – într-o măsură mai mare sau mai mică – cum să refacă stocurile de tancuri, sisteme antitanc şi antiaeriene, rachete ghidate de precizie, baterii de artilerie şi muniţie, precum şi dronele care s-au dovedit esenţiale în războiul din Ucraina. Compania de consultanţă McKinsey & Co a estimat că, fără război, cheltuielile europene pentru apărare din 2021 până în 2026 ar fi crescut cu 14%, iar conflictul va împinge această creştere la cel puţin 53%, de la 296 miliarde de euro (317 miliarde de dolari) la 453 miliarde de euro, conform estimărilor sale.

Decizia Germaniei în contexul războiului a fost poate cea mai spectaculoasă. Dintre statele NATO, cea mai mare economie a Europei a alocat una dintre cele mai mici părţi din PIB pentru apărare. Dar, la câteva zile după ce Rusia a invadat Ucraina, cancelarul Olaf Scholz a anunţat o creştere de 100 de miliarde de euro a cheltuielilor militare. Franţa şi-a majorat cu o treime alocarea bugetară pe şase ani pentru apărare.

Polonia a întocmit o listă de cumpărături care include sute de lansatoare de rachete HIMARS, care au avut un impact semnificativ în Ucraina, precum şi de trei ori mai multe tancuri decât au Franţa şi Marea Britanie împreună şi de şase ori mai multe piese de artilerie autopropulsate decât posedă Germania.

Dacă guvernele vor fi capabile să plătească pentru modernizările ambiţioase în domeniul apărării rămâne o întrebare deschisă. Apelurile pentru mai multe cheltuieli vin într-o perioadă de inflaţie ridicată şi de cerere mare de creşteri salariale în sectorul public, precum şi de subvenţii şi investiţii necesare pentru a îndeplini obiectivele de combatere a schimbărilor climatice. În plus, costul reconstrucţiei Ucrainei, în cele din urmă, va fi ridicat, acesta fiind estimat la câtva sute de miliarde de euro.