De ce există doar patru culori de pașapoarte în lume. Semnificația fiecărei nuanțe pentru țara care a ales-o

27 Mart. 2023, 07:09
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
27 Mart. 2023, 07:09 // Actual //  bani.md

Paşaportul este un document indispensabil pentru călătorii în alte ţări. Dacă în Uniunea Europeană, un român poate călători doar cu buletinul, în alte ţări acest lucru se poate face exclusiv pe baza paşaportului.

În lume există patru tipuri de culori pentru paşapoartele obișnuite, respectiv cele dedicate cetățenilor: roşu (vișiniu), verde, albastru şi negru.
Statele UE au propus o culoare comună (vişinie), pentru a nuanţa unitatea şi diferenţierea de celelalte ţări de pe alte continente. Sperând că vor intră rapid în clubul “select” al Uniunii Europene, unele ţări s-au grăbit să adopte culoarea corectă folosită de statele UE.

În general, popoarele aleg culori care să le reflecte cultură şi religia, susţine Claire Burrows, reprezentant al companiei britanice De La Rue, firmă care realizează paşapoarte încă din 1915. Burrows povesteşte că ţările islamice preferă culoarea verde. Pentru 65 din cele 249 de state ale lumii, culorile închise sunt mai populare deoarece se murdăresc mai greu şi arată puţin “mai oficial”. Potrivit altor specialişti, culoarea paşaportului are legătură şi cu ”politica” şi ”geografia ţării”.
România foloseşte oficial cinci culori pentru diferite tipuri de paşapoarte: vişiniu (cel electronic simplu folosit de cetăţenii care călătoresc), negru (diplomatic), bleumarin (de serviciu), vişiniu cu model (pentru persoane fără cetăţenie), albastru (pentru refugiaţii recunoscuţi) şi gri (document de călătorie pentru protecţie subsidiară).
Cea mai răspândită culoare

Roşu (Vişiniu) este cea mai răspândită culoare folosită pentru copertarea paşapoartelor. Paşapoartele de culoare roşie sunt de cele mai multe ori alese de către ţările comuniste sau fost-comuniste. Aşadar, cetăţenii Chinei, Rusiei, Georgiei, au paşapoarte roşii. Statele membre ale Uniunii Europene, cu excepţia Croaţiei (albastru), utilizează paşapoarte de culoare vişinie sau de alte nuanţe de roşu. Printre acestea se află România și Republica Oldova. Ţările care manifestă interes faţă de aderarea la UE, adică ţări precum Turcia, Macedonia şi Albania, şi-au schimbat în urmă cu câţiva ani culoarea paşapoartelor, adoptând între timp nuanţa vişinie. Patru ţări din America de Sud, adică Bolivia, Columbia, Ecuador şi Peru, folosesc, de asemenea, paşapoarte vişinii.

Albastrul se află pe locul doi în topul celor mai folosite culori. Copertele albastre simbolizează „lumea nouă”, fiind folosite inclusiv de ţările arhipelagului Caraibe. În cadrul statelor din zona Americii de Sud, coperta albastră simbolizează apartenenţa la uniunea comercială Mercosur. Printre aceste state se numără Brazilia, Argentina şi Paraguay. Singura excepţie este Venezuela – deşi face parte din această uniune, cetăţenii ei au paşapoarte roşii. SUA a adoptat culoarea albastră pentru paşapoarte în 1976. Paşapoarte albastre mai există în Ucraina şi Belarus, dar şi în Canada.

Majoritatea ţărilor musulmane au paşapoarte verzi, adică inclusiv Maroc, Arabia Saudită, şi Pakistan. Se spune că verdele ar fi fost culoarea preferată a Profetului Mahomed, fiind preluat astfel ca un simbol al naturii şi al vieţii. Cetăţenii mai multor state din Africa de Vest, de exemplu, Burkina Faso, Nigeria, Niger, Coasta de Fildeş şi Senegal, posedă şi ei paşapoarte cu coperte de diferite nuanţe de verde. În cazul ţărilor din urmă, culoarea verde indică apartenenţa la ECOWAS (Comunitatea Economică a Statelor Vest-Africane).

Cele mai rare în lume sunt paşapoartele negre. Acestea sunt folosite în unele ţări din Africa, precum Botswana, Zambia, Burundi, Gabon, Angola, Ciad, Congo şi Malawi. Neo-zeelandezii au, şi ei, paşapoarte negre, dar pentru simplul fapt că negrul reprezintă culoarea naţională a acestui stat. Tot paşaport negru are şi India.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

 

16 Sept. 2026, 17:50
 // Categoria: Bănci şi Finanţe // Autor:  Grîu Tatiana
16 Sept. 2026, 17:50 // Bănci şi Finanţe //  Grîu Tatiana

Un investitor care ajunge să dețină peste 33% din acțiunile cu drept de vot ale unei societăți tranzacționate pe o piață reglementată ar putea fi obligat să facă o ofertă pentru cumpărarea acțiunilor celorlalți acționari. Pragul este mai mic decât cel prevăzut în prezent de legislație, de peste 50%. Prevederea se regăsește în proiectul de modificare a Legii privind piața de capital, elaborat în contextul alinierii legislației Republicii Moldova la normele Uniunii Europene. Documentul este supus consultărilor publice.

Dacă investitorul nu își îndeplinește obligația, drepturile de vot aferente acțiunilor care depășesc pragul de 33% sunt suspendate, iar acesta și persoanele cu care acționează concertat nu mai pot cumpăra alte acțiuni ale aceleiași companii.

Oferta trebuie lansată cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de trei luni de la momentul în care investitorul este înregistrat la Depozitarul central cu o participație de peste 33%. Aceasta se adresează tuturor deținătorilor de valori mobiliare și vizează toate deținerile acestora. Totuși, acționarii cărora li se face oferta nu sunt obligați să-și vândă acțiunile: ei pot accepta oferta sau pot păstra în continuare acțiunile și calitatea de acționari ai companiei.

Proiectul stabilește și reguli pentru prețul oferit acționarilor. Acesta trebuie să fie echitabil, iar la calcularea lui pot fi luate în considerare prețul mediu ponderat de tranzacționare din ultimele 12 luni, valoarea activului net pe acțiune și valoarea stabilită printr-o expertiză realizată de un evaluator independent.

Dacă pragul de 33% este depășit fără intenție, de exemplu în urma răscumpărării și anulării unor acțiuni, a unei fuziuni, divizări sau succesiuni, investitorul poate fie să facă oferta publică, fie să vândă suficiente acțiuni pentru a elimina participația dobândită suplimentar.

O excepție este prevăzută pentru investitorii care au ajuns la peste 33% în urma unei oferte publice benevole adresate tuturor acționarilor și pentru toate deținerile acestora. În acest caz, obligația de a lansa ulterior oferta obligatorie nu se aplică.

Un alt prag prevăzut în proiect este de 90%. Dacă, după oferta de preluare, ofertantul ajunge să dețină cel puțin 90% din valorile mobiliare vizate, acesta poate cere retragerea obligatorie a acționarilor rămași, la un preț echitabil. Dacă nu face această solicitare, acționarii rămași pot cere ofertantului să le cumpere acțiunile.

Achitarea acțiunilor în cadrul ofertei ar urma să se facă doar în bani, iar ofertantul trebuie să dispună de mijloacele necesare pentru finanțarea ofertei.

Proiectul introduce și reguli pentru ofertele de preluare transfrontaliere, precum și pentru transmiterea anumitor informații prin Punctul unic de acces european (ESAP). Cheltuielile legate de pregătirea și desfășurarea ofertei, transferul banilor și procedurile de retragere sau achiziționare obligatorie ar urma să fie suportate de ofertant.