De la Chișinău la Kyoto: MIGF a evidențiat importanța agendei digitale pe timp de criză

Cel de-al treilea Forum de guvernanță a Internetului (Moldova Internet Governance Forum) și-a încheiat activitatea la Chișinău, subiectul principal fiind problematica dezvoltării digitale durabile. În cadrul evenimentului, experții naționali și internaționali au făcut un schimb de opinii cu privire la dezvoltarea Internetului, contribuind la o înțelegere comună despre utilizarea la maxim a posibilităților a spațiului virtual și rezolvarea riscurilor și problemelor emergente.

Printre speakerii-cheie ai forumului, organizat de Asociația “Comunitatea Internet”, se numără atât participanți din anii precedenți, cât fețe noi. Pe parcursul a două zile, 27 și 28 aprilie, MIGF a adunat pe platforma FinTeh Hub în jur de 40 de experți cu autoritate din Moldova, Canada, SUA, Austria, Ucraina, Georgia, țările Asiei Centrale etc. Printre ei — reprezentanți ai instituțiilor guvernamentale-cheie, mediului academic și de experți, ai businessului, organizațiilor regionale și internaționale. Forumul a avut loc în format hibrid: online și offline.

În deschiderea evenimentului au vorbit reprezentanți ai partenerilor instituționali și internaționali a Forumului de Guvernanță a Internetului în Moldova – UN IGF, ICANN, Internet Society, RIPE NCC, SecDev Foundation. Unii dintre ei s-au alăturat online, alții au venit la Chișinău pentru a lua parte la dezbaterile incluse în agenda digitală actuală pentru Moldova. Printre parteneri naționali ai Forumului se numără Academia de Studii Economice, companiile din domeniul tehnologiilor informaționale și de asemenea un șir de organizații și instituții.

Directorul Agenției de Guvernare Electronică, Olga Tumuruc, a remarcat la deschiderea Forumului, că posibilitățile Internetului apropie cetățenii și autoritățile prin intermediul serviciilor online și de asemenea asigură transparența și eficiența instituțiilor publice. Totodată, ea a evidențiat unele dintre problemele care apar în acest sens, în special, cele legate de asigurarea securității informaționale și protecția datelor cu caracter personal.

Potrivit Olgăi Tumuruc, succesul în acest domeniu poate fi asigurat prin „parteneriate durabile și stabile cu alte autorități care promovează aceleași idei și au aceleași obiective cu sectorul privat, care vede beneficiile în procesul de digitalizare, și cu mediul academic, care oferă studii și stabilesc modul de gândire”.

Șeful Direcției politici în domeniul comunicațiilor electronice și poștale a Ministerului dezvoltării economice și digitalizării, Vitalie Boboc, a informat despre dezvoltarea politicii de stat în domeniul securității cibernetice. Din spusele sale, Moldova va avea un cadru clar pentru cooperarea națională și internațională în acest domeniu, reguli de gestionare a riscurilor cibernetice și de informare despre acestea. Vitalie Boboc a vorbit pe larg despre agenda legislativă a Ministerului care vizează actualizarea reglementării legale.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

După cum a remarcat Alexei Marciuc, președintele Asociației “Comunitatea Internet”, coordonatorul MIGF, anul acesta Forumul este dedicat în special dezvoltării unei infrastructuri digitale durabile și incluzive, schimbului de experiențe și practici avansate, care vor contribui la formarea politicii naționale și globale privind internetul. Potrivit acestuia, concluziile MIGF vor fi prezentate la Forumul ONU pentru Guvernarea Internetului, care va avea loc în octombrie la Kyoto, Japonia.

„În urmă cu câțiva ani, Republica Moldova a devenit a 88-a țară din lume în care a fost lansată inițiativa IGF. Al treilea forum național are loc într-o perioadă în care țările din regiune, inclusiv Moldova, se confruntă cu o serie de provocări fără precedent în spațiul digital. Acestea necesită atât parteneriate strategice flexibile, răspunsuri coordonate la diferite niveluri, cât și adaptare pe termen lung”, a menționat Alexei Marciuc.

Participanții la MIGF 2023 au discutat despre abordările globale și naționale în utilizarea Internetului, inclusiv în situații de criză, și ce rol ar trebui să joace statul în procesele de guvernanță a internetului. De asemenea, a fost luată în considerare cea mai recentă experiență a diferitelor țări în reglementarea spațiului digital și posibilitățile Internetului pentru dezvoltarea economiei naționale. Subiectele actuale ale Forumului au fost problemele impactului negativ al Internetului, utilizarea inteligenței artificiale și a altor tehnologii digitale avansate și riscurile asociate cu acestea, participarea diferitelor grupuri de populație la procesele de guvernanță a internetului.

Cea de-a doua zi de lucru a MIGF 2023 a fost deschisă cu de o discuție panel pe tema problemelor etice în spațiul digital, a noilor provocări pentru mass-media și modalităților de adaptare la realitățile moderne în contextul riscurilor de securitate națională și regională. Subiectele principale au fost, de asemenea, dezvoltarea unei protecții complexe pentru prevenirea încălcărilor securității cibernetice și consolidarea securității digitale a societății civile în calitate de prioritate strategică a Moldovei digitale.

După cum a remarcat în cadrul sesiunii finale reprezentantul RIPE NCC, Alex Semenyaka, în decurs de două zile, pe platforma MIGF au fost discutate un număr mare de subiecte.

„Am participat la evenimente similare în diverse țări și trebuie să spun, că IGF în Moldova se dezvoltă cu mult succes și este la un nivel de maturitate absolută. Evenimentul s-a dovedit a fi intens, interesant, saturat din punct de vedere informativ, cu un număr mare de participanți din diferite grupuri de părți interesate. Sunt sigur că comunitatea MIGF nu se va limita doar la țara sa și ne vom întâlni de asemenea și la alte evenimente pentru a discuta despre abordări și soluții comune la nivel regional și global”, a menționat Alex Semenyaka.

#MIGF #experti #forum #dezvoltare #internet #digitalizare

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

La începutul anilor 1990, odată cu încheierea Războiului Rece, ţările europene au profitat de aşa-numitele dividende al păcii(beneficiile economice ale reducerii bugetelor pentru apărare – n.r). Acestea au redus bugetele de apărare şi au casat sau au vândut cantităţi mari de echipamente, convinse că un război terestru major pe continent nu mai reprezenta un scenariu plauzibil. Invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina la începutul anului 2022 a pus capăt acestei iluzii, scrie Bloomberg

Acum, guvernele din întreaga Europă s-au angajat să crească semnificativ cheltuielile militare pentru a se pregăti pentru tipul de conflict prelungit şi de mare intensitate pe care îl duce Ucraina. Cu toate acestea, rezultatele au fost inegale, ridicând întrebarea dacă şi când va fi Europa pregătită pentru viitoarele provocări de securitate.

În 1989, cheltuielile militare ale membrilor NATO au depăşit în medie 4% din PIB, deoarece statele membre au căutat să menţină şi să consolideze propriile linii de apărare pentru a fi gata în eventualitatea unui război deschis de URSS şi aliaţii săi.

După prăbuşirea URSS, guvernele s-au grăbit să profite de relaxarea tensiunilor dintre superputeri. Acestea au redus cheltuielile pentru apărare, redirecţionând resursele către domenii mai productive şi mai populare, cum ar fi asistenţa medicală şi socială.

Tancurile, artileria şi alte tipuri de armament greu au fost casate sau vândute. Această tendinţă s-a accelerat după atacurile din 11 septembrie 2001 asupra SUA, deoarece forţele concepute pentru războiul terestru au fost reconfigurate în unităţi mobile, mai puţin înarmate, pentru misiuni de combatere a terorismului în întreaga lume.

Până în 2014, membrii europeni ai Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord au alocat în medie 1,4% din PIB pentru apărare. Germania avea mai puţin de 1.000 de tancuri şi vehicule de luptă de infanterie combinate, faţă de 7.000 (numai în Germania de Vest) în timpul Războiului Rece.

În cazul SUA, marele câştigător al Războiului Rece, beneficiile economice au fost de scurtă durată. Cheltuielile pentru apărare au scăzut de la 6% din PIB în 1989 la un minim de 3% în 2001, dar au inversat cursul după ce atacurile din 11 septembrie au precipitat războaiele americane majore din Afganistan şi Irak. Aceste angajamente au dus la o creştere a cheltuielilor până la 5% din PIB în 2010, înainte de a se stabiliza la aproximativ 3,5% în ultimii ani.

Scăderea cheltuielilor pentru apărare în rândul membrilor europeni ai NATO a început să se inverseze în 2014, după ce Rusia a anexat peninsula ucraineană Crimeea. În acel an, alianţa a stabilit un termen limită de 2024 pentru ca membrii să atingă un obiectiv de cheltuieli de 2%, ignorat anterior. Puţini erau pe cale să reuşească acest lucru în momentul în care invazia în toată regula a Ucrainei a schimbat radical percepţiile cu privire la cât de multă apărare are nevoie Europa.

Mulţi oficiali europeni şi americani consideră că preşedintele rus Vladimir Putin este hotărât să subordoneze naţiuni care au făcut parte cândva din Uniunea Sovietică. La doar câteva luni după începerea războiului, NATO a adoptat o strategie actualizată care a identificat Rusia ca fiind „cea mai semnificativă şi directă ameninţare a alianţei”. Versiunea anterioară, din 2010, viza un „parteneriat strategic” cu Rusia.

Unele guverne au ajuns să reexamineze doctrinele de apărare care definesc tipurile de războaie pentru care continentul ar trebui să se pregătească. Cei mai mulţi analizează – într-o măsură mai mare sau mai mică – cum să refacă stocurile de tancuri, sisteme antitanc şi antiaeriene, rachete ghidate de precizie, baterii de artilerie şi muniţie, precum şi dronele care s-au dovedit esenţiale în războiul din Ucraina. Compania de consultanţă McKinsey & Co a estimat că, fără război, cheltuielile europene pentru apărare din 2021 până în 2026 ar fi crescut cu 14%, iar conflictul va împinge această creştere la cel puţin 53%, de la 296 miliarde de euro (317 miliarde de dolari) la 453 miliarde de euro, conform estimărilor sale.

Decizia Germaniei în contexul războiului a fost poate cea mai spectaculoasă. Dintre statele NATO, cea mai mare economie a Europei a alocat una dintre cele mai mici părţi din PIB pentru apărare. Dar, la câteva zile după ce Rusia a invadat Ucraina, cancelarul Olaf Scholz a anunţat o creştere de 100 de miliarde de euro a cheltuielilor militare. Franţa şi-a majorat cu o treime alocarea bugetară pe şase ani pentru apărare.

Polonia a întocmit o listă de cumpărături care include sute de lansatoare de rachete HIMARS, care au avut un impact semnificativ în Ucraina, precum şi de trei ori mai multe tancuri decât au Franţa şi Marea Britanie împreună şi de şase ori mai multe piese de artilerie autopropulsate decât posedă Germania.

Dacă guvernele vor fi capabile să plătească pentru modernizările ambiţioase în domeniul apărării rămâne o întrebare deschisă. Apelurile pentru mai multe cheltuieli vin într-o perioadă de inflaţie ridicată şi de cerere mare de creşteri salariale în sectorul public, precum şi de subvenţii şi investiţii necesare pentru a îndeplini obiectivele de combatere a schimbărilor climatice. În plus, costul reconstrucţiei Ucrainei, în cele din urmă, va fi ridicat, acesta fiind estimat la câtva sute de miliarde de euro.