Energia ieftină, dezgheţarea consumului şi exporturile au îndepărtat economia zonei euro de recesiune

Zona euro a ieşit din recesiune în primul trimestru, iar mai multe economii mari au evoluat peste aşteptări în timp ce în aprilie inflaţia a bătut pasul pe loc. Sunt veşti bune care i-au mulţumit pe analişti şi îi încurajează să creadă că Banca Centrală Europeană va da în iunie startul reducerilor de dobânzi.

Totuşi, au rămas şi câţiva nori în această atmosferă optimistă: în Germania, cea mai mare economie europeană, inflaţia, spaima BCE, a accelerat. De asemenea, în zona euro, inflaţia de bază, care nu ia în calcul elementele volatile precum preţurile energiei, a fost şi ea mai puternică decât s-au aşteptat analiştii, cum de altfel este şi în alte locuri, cum ar fi SUA. Dar, în general, economia zonei euro „înaintează binişor“, după cum spune Neil Birrell, strateg de investiţii la Premier Miton Investors. „Perspectivele pentru zona euro se îmbunătăţesc în vremuri în care pesimismul se strecoară în perspectivele altor economii“, a afirmat el pentru The Guardian.
Pentru Europa de Est aceste noi semne că zona euro îşi revine economic contează pentru că regiunea este cel mai mare partener comercial şi prima sursă de investiţii. Cererea din zona euro este un motor principal de creştere pentru economiile estice.

PIB-ul zonei euro a crescut cu 0,3% în primul trimestru, faţă de cel anterior, când a scăzut cu -0,1%. Economia Uniunii Europene a avansat în acelaşi ritm. Datele sunt de la Eurostat. Dintre greii Europei, Germania a făcut un salt de 0,2% după ce în ultimul trimestru al anului trecut a plonjat cu -0,5%.
În Germania se duce cea mai mare parte a exporturilor României, Poloniei, Ungariei şi Cehiei. Biroul de statistică german nu a publicat încă cifre despre evoluţia componentelor PIB-ului, dar analiştii de la ING cred că avansul se datorează mai ales sectorului construcţiilor şi exporturilor nete. Acesta ar fi un lucru bun pentru est-europeni deoarece fabricile lor produc componente pe care industria germană le integrează în produse cu valoare adăugată mai mare pe care le exportă.

Pe est-europeni i-ar interesa şi consumul. Analizele despre încrederea consumatorilor sugerează că în următoarele luni şi consumul gospodăriilor germane va accelera. Pe de altă parte, estimările pentru inflaţia anualizată arată că aceasta a accelerat uşor în aprilie, de la 2,3% la 2,4%. Consumatorii germani au fobie de inflaţie. Încrederea lor din prezent reflectă aşteptările că veniturile le vor creşte.
Franţa, a doua economie ca mărime din zona euro, a ieşit din primul trimestru cu o surpriză: a rupt ritmul de creştere de 0,1% din cele două trimestre anterioare şi a accelerat la 0,2%. Inflaţia a stagnat la 2,5%. Italia s-a dus de la 0,1% la 0,2%, iar Spania şi-a menţinut viteza ameţitoare, în comparaţie cu cele ale partenerilor, de 0,7%. Inflaţia a accelerat uşor acolo şi a încetinit în Italia. În Franţa, creşterea economică a fost susţinută mai ales de consumul din gospodării, spun datele statisticii oficiale. Şi în Spania cea mai mare contribuţie a venit de la „consumul naţional“. Italia a fost ajutată de exporturi.

În general, preţurile mai mici ale energiei, retragerea inflaţiei, majorarea salariilor reale (raportate la inflaţie) şi posibilitatea ca BCE să reducă dobânzile au impulsionat activitatea economică a zonei euro în primul trimestru al acestui an după un 2023 slab, în care economia nu a crescut decât într-un trimestru, notează The Guardian. „În acest fel se termină recesiunea din zona euro. Acest lucru confirmă că 2024 marchează revenirea mult timp întârziată“, scriu şi analiştii de la Moody’s Analytics. Ei se aşteaptă ca BCE să reducă dobânzile în iunie. Însă când o va face din nou după aceea nu mai este sigur. Aceasta pentru că revenirea nu este completă.

Consumul din zona euro este încă slab. Daniele Antonucci, director de investiţii la Quintet Private Bank, a remarcat şi ea partea goală a paharului. „Partea pesimistă a poveştii este că ritmul de creştere economică rămâne mai degrabă anemic, indicatorii anticipativi arătând condiţii economice moderat pozitive. Contrastul faţă de SUA, unde cererea internă pare că rezistă, iar creşterea PIB pare să accelereze din nou, este şocantă“, a spus ea.

Analiştii de la ING apreciază că economia zonei euro a intrat clar într-o „fază mai bună“, cu revenire economică, şomaj redus şi inflaţie mai moderată. Preţurile mai mici ale energiei, care urmează exploziei cotaţiilor petrolului şi gazelor naturale după ce Rusia a invadat Ucraina în 2022, ajută economia, au explicat ei. Prin urmare, zona euro este pe drumul cel bun, dar mai are mult până departe.

Iar Europa de Est o însoţeşte în această călătorie. Legat de economiile est-europene, cel mai recent raport al Eurostat despre evoluţia economică în UE conţine date doar despre Cehia şi Ungaria. Ambele au accelerat în ritm trimestrial în T1. Ungaria chiar semnificativ, cu 0,8%, faţă de stagnare în trimestrul anterior. În Polonia, indicatorii din industrie şi construcţii pentru martie au anunţat veşti neplăcute. Vânzările de retail nu au fost spectaculoase.

Analiştii de la ING şi-au diminuat estimarea de creştere a PIB în primul trimestru de la 2,3% la 1,5% în ritm anualizat. Dar revenirea economică există şi este de aşteptat îmbunătăţirea consumului gospodăriilor. Apoi, aşa cum marile economii vestice au întrecut aşteptările cu creşterea din primul trimestru, aşa şi economiile est-europene pot surprinde plăcut.

Analiştii de la Moody’s Analytics se aşteaptă ca BCE să reducă dobânzile în iunie. Însă când instituţia o va face din nou după aceea nu mai este sigur. Aceasta pentru că revenirea economiei zonei euro nu este completă, iar inflaţia nu se dezlipeşte uşor de regiune.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#zona euro #recesiune #economie

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

De ce Donald Trump este un pericol mult mai mic față de ceea ce urmează; JD Vance

Trump, omul care râdea de Biden că adoarme în conferințe, că se contrazice în aceeași propoziție, că e un ramolit ținut în viață de medicamente și de staff, a devenit exact Biden. Soarta e și crudă, și dreaptă: același mers ezitant, aceleași fraze care se întorc unele împotriva altora, același aer de marțafoi căruia îi scapă realitatea printre degete. Tabloul clinic e aproape identic.

Însă în umbra lui Trump, tânăr și lucid, stă JD Vance! Patruzeci și unu de ani, soția lui așteaptă al patrulea copil, omul care e convins că numai credința poate conduce lumea. Convins că democrația e un experiment eșuat. Convins că el și doar el știe ce urmează.

Doamnelor și domnilor, noi încă nu-l cunoaștem bine pe JD Vance. Dar vă asigur, el ne cunoaște foarte bine pe noi toți. Și știe inclusiv cum ar trebui să trăim.

Vă invit la lectură pentru a înțelege de ce lansarea unei cărți va însemna, cel mai probabil, și noua direcție a politicii americane republicane. Cititul este gratuit, dar un abonament plătit este doar pentru cei care si vor să înțeleagă mai mult!

După nebun, vine „profetul”

Donald Trump și JD Vance nu sunt două grade ale aceluiași pericol, sunt două specii diferite. Președintele Trump este catastrofa meteorologică violentă, imprevizibilă, spectaculos de caraghioasă, dacă există așa ceva, dar în cele din urmă trecătoare. Vance e altceva, e proiectul construit cu mare grijă în spatele furtunii. În timp ce primul talks shit, celălalt desenează planuri. Trump distruge din instinct, este incult și înțelege puțin.

JD Vance este altă marfă. El construiește din convingere.

Iar între instinct și convingere, între haos și doctrină, între nebunie și „profeție”, distanța aceasta, e exact măsura pericolului suplimentar pe care îl reprezintă vicepreședintele Statelor Unite, posibilul candidat republican la alegerile din 2028, autorul viitoarei cărți Communion: Finding My Way Back to Faith („Împărtășanie: Regăsirea drumului către credință”), care va apărea pe 16 iunie la Harper Collins Publishers.

Creatorul din Silicon Valley

JD Vance nu s-a inventat singur. Ca orice produs politic, a fost inventat.

Peter Thiel, miliardarul din Silicon Valley care a scris răspicat că nu mai crede că libertatea și democrația sunt compatibile, l-a descoperit, l-a finanțat și l-a introdus în rețelele unde se construiesc doctrine, nu partide. Vance este o creație a lui Thiel. Și, la fel ca binefăcătorul său, îmbrățișează o ideologie radicală care urmărește să distrugă guvernarea democratică ca sistem. Nu să o reformeze, ci să o distrugă.

Ideologul din spatele acestui proiect se numește Curtis Yarvin, blogger cunoscut sub pseudonimul Mencius Moldbug, fondatorul mișcării Dark Enlightenment sau NRx, Neoreacționarismul. Yarvin este gânditorul principal al unei mișcări care promovează deschis dictaturile ca superioare democrațiilor și care vede națiunile ca sisteme software depășite ce trebuie pur și simplu dezinstalate. Iar acestea nu sunt metafore, sunt componente explicite ale doctrinei.

Vance l-a lăudat public pe Yarvin în 2021 și, preluând direct una dintre ideile lui, a spus că Trump ar trebui să concedieze fiecare funcționar de rang mediu din administrația federală și să-l înlocuiască cu „oamenii noștri”, iar dacă instanțele l-ar opri, să iasă în față și să declare că decizia judecătorilor nu îl privește.

Teologul de la Notre Dame

Dar Yarvin și Thiel sunt doar jumătate din ecuație. Cealaltă jumătate e mai subtilă și, în felul ei, mai periculoasă — pentru că vine învelită în latină și în miros de tămâie.

Vance s-a aliniat cu mișcarea catolică postliberală, al cărei principal teoretician, Patrick Deneen de la Notre Dame, scrie că este nevoie de „schimbare de regim, răsturnarea pașnică, dar viguroasă a clasei conducătoare liberale corupte și crearea unei ordini postliberale.”

Consensul acestui curent e că metodele și modelele democratice nu sunt suficiente pentru a salva societatea. Integraliștii speră că Trump va dezmembra sistemul democratic astfel încât creștinii, cum a spus chiar Trump, „să nu mai trebuiască să voteze niciodată.“
Vance a spus că, data viitoare când aliații săi controlează președinția sau Congresul, „trebuie să fim cu adevărat necruțători în exercitarea puterii” și că republicanii trebuie să pună mâna pe instituții, inclusiv universități, „pentru a le face să lucreze pentru oamenii noștri.”

Dacă n-am fi văzut cum lucrează actuala administrație americană, am fi zis că e doar un mic exces verbal. Dar nu e. E viziune de stat și, din pacate, si o viziune asupra viitorului.
Înțelegeți ce se întâmplă? Vance a reușit o sinteză extraordinară: pe de o parte, techno-autoritarismul Silicon Valley al lui Thiel și Yarvin, statul ca o corporație, democrația ca software defect ce trebuie șters și reinstalat, pe de altă parte, integralismul catolic, adică statul subordonat Bisericii, ordinea naturală divină impusă prin lege. Două ideologii radical diferite ca sursă, convergente însă ca scop: sfârșitul pluralismului liberal și instalarea unei elite care știe, mai bine decât tine și decât mine, cum trebuie să trăim.

Ce se întâmplă în viața reală

Dacă cineva crede că acestea sunt discuții rezervate revistelor de științe politice, se înșală. Toate aceste idei vor avea consecințe cât se poate de practice atunci când JD Vance va ajunge să decidă politici publice.

Adică vor avea efecte asupra corpului nostru, consecințe în dormitorul tău, asupra drepturilor și libertăților tale cetățenești.

Avortul
Vance s-a descris pe sine drept „100% pro-life” și a declarat că „ar dori ca avortul să fie ilegal la nivel național.“ A apărat lipsa excepțiilor pentru viol și incest din interzicerea avortului în Texas, spunând că „două greșeli nu fac o dreptate.“

Și, poate cel mai orwellian detaliu: Vance a semnat o scrisoare prin care cerea retragerea regulilor ce protejau confidențialitatea dosarelor medicale ale femeilor care călătoreau în alt stat pentru a întrerupe o sarcină, deschizând practic ușa supravegherii sarcinilor de către stat. Proiectul 2025, pe care Vance l-a descris drept conținând „idei bune,” propune redenumirea Departamentului de Sănătate în „Departamentul pentru Viață” și implementarea unui sistem național de supraveghere a avorturilor, fiecare procedură, la ce vârstă gestațională, din ce motiv, din ce stat provenea pacienta.

George Orwell ar fi recunoscut imediat sistemul.

Libertatea de gândire
La un miting din ianuarie 2026, Vance a declarat că e rolul Americii să „combată DEI și ideologiile radicale de gen care vânează copiii noștri”, nu al statelor individuale, nu al comunităților locale, ci al Americii ca proiect unitar guvernat de o viziune morală centralizată. Adică al lui JD Vance.

Modelul politic pe care îl admiră în mod declarat este Viktor Orbán. Nu în sens abstract; pe 7 aprilie 2026, JD Vance va zbură personal la Budapesta pentru a-l susțină pe premierul ungar cu doar câteva zile înainte de alegerile legislative care îi vor decide soarta politică. Are programat un discurs despre „bogatul parteneriat dintre Ungaria și Statele Unite.” Secretarul de stat Rubio a fost deja acolo cu câteva săptămâni înainte, să-i ureze „succes.” Iar Trump l-a descris pe Orbán ca pe „un lider cu adevărat puternic, cu o capacitate dovedită de a produce rezultate fenomenale.“

Cine a trăit în Europa de Est și în UE știe bine exact ce înseamnă aceste „rezultate fenomenale” în practică. Și cât de mult a decăzut societatea maghiară sub bagheta lui Orban.

„Communion” sau invitație la “Împărtășanie”

Pe 16 iunie 2026, JD Vance va publica o carte despre cum și-a găsit drumul înapoi spre Dumnezeu. O va lansa în America, pentru americani. Și americanii o vor citi cu emoție, cu interes, poate cu admirație. Pentru că americanii nu știu și înțeleg destul de puțin, așa au demonstrat lumii de multe ori.

De exemplu, nu știu ce înseamnă un stat care decide pentru tine și pe corpul tău. Nu știu ce înseamnă Decretul 770. Nu știu că în România lui Nicolae Ceaușescu avortul a fost interzis în 1966, că femeile mureau cu miile în spitale improvizate sau în bucătării, că generații întregi de copii nedoriți au crescut în orfelinate despre care, cum scria cineva recent, nici măcar Stephen King n-ar fi avut tupeu să scrie. Nu știu că între 1966 și 1989 au murit oficial aproape 10.000 de femei din cauza avorturilor ilegale, iar numărul real era cu mult mai mare, îngropat în statistici falsificate, în tăcere administrativă, în rușinea sistemului. Nu știu ce înseamnă frica, nu frica abstractă, cea de la televizor, ci frica de propria sarcină, de propriul corp devenit proprietate de stat.

Noi, românii, știm. Cei care am trăit în comunism știm exact ce înseamnă când statul decide că are dreptul să intre în dormitorul tău și să decidă în numele unui drept pe care el, statul, îl batjocorește în fiecare secundă. În realitate, statul român nu dă doi bani pe viața ta, și când nu te omoară, te umilește continuu. Dar când e vorba de a decide asupra corpului femeii, cum să scape o asemenea ocazie, el, un ticălos fără de margini?
Ș iată unde am ajuns: un sondaj INSCOP din martie 2026, realizat pe un eșantion reprezentativ de tineri români între 18 și 35 de ani, arată că 58,4% dintre ei sunt împotriva avortului. Cincizeci și opt la sută dintre tinerii unei țări care a trăit pe propria piele ce înseamnă interdicția. Între timp, un sondaj din 2024 al Asociației Moașelor Independente a constatat că 90% dintre spitalele și clinicile din România, din 959 analizate, au refuzat să ofere trimiteri pentru femeile care solicitau avort.

Avortul e legal în România. Și ce dacă, de când în România legea trebuie si respectată ?

Directorul INSCOP, Remus Ștefureac, a comentat rezultatele astfel: „Ne arată și un filon mai conservator al tinerilor și efectul unor dezbateri din societatea românească. Ne arată și vulnerabilitatea categoriei tinere asupra dezinformării, asupra populismelor de orice tip.”

Asta înseamnă că îndoctrinarea funcționează. La treizeci și șase de ani după ce Nicolae Ceaușescu a crăpat, proiectul lui merge mai departe. Fără el, dar prin Biserică și prin algoritmi.

Aceasta e România pe care o recunoaște JD Vance.

Aceasta e lumea pe care o construiește, rafinată ideologic, legitimată teologic, exportată global. Un Vance președinte nu ar face altceva decât să dea apă la moară „credincioșilor” care nu sunt capabili să gândească pentru ei înșiși, dar care sunt gata oricând să decidă pentru alții.
La fel si cu medicii și cu asistentele care refuză avorturile în spitale publice invocând conștiința, dar care nu au nici o tresărire când vine vorba de condiționarea actului medical de sfânta șpagă! A celor care confundă credința cu puterea și puterea cu dreptul de a controla. Dacă ar fi așa cum propovăduiesc aceste carcase ale moralității, România n-ar mai fi țara furtului, a corupției și a preacurviei, nu ar mai fi țara imposturii, a bigotismului medieval și a lipsei de sacru.

Iar aici nu e doar nostalgie după comunism în sens strict. E ceva mai difuz și mai periculos: imensa disponibilitate de a ceda dreptul de a decide, de a preda cheile propriei vieți unui sistem care promite în schimb ordine, sens și mântuire. Ceaușescu promitea și el ceva. Promitea nație, familie, viitor. Și a livrat foamete în bucătării, moarte în orfelinate și frică în fiecare casă.

Titlul cărții lui Vance nu e ales întâmplător. Communion — Împărtășanie, este în teologia catolică ritualul central prin care credincioșii consumă pâine și vin care, conform dogmei transsubstanțierii, se transformă apoi în trupul și în sângele lui Hristos. Dar euharistia nu e un act individual. E actul prin care te unești cu corpul mistic al Bisericii, cu toți ceilalți credincioși. E dizolvarea eului în colectivul sacru.

Asta este exact ceea ce propune Vance din punct de vedere politic: nu libertatea individuală, ci subordonarea individului față de un adevăr comun, revelat, inatacabil.
Titlul cărții lui e, în felul acesta, și un manifest. Nu spune „iată călătoria mea personală.” Spune „iată corpul din care fac parte și din care ar trebui să faceți parte și voi.”

E subtil. E inteligent. Și e înfricoșător tocmai pentru că e sincer.

Iar diferența față de omul pe care îl servește acum este abisală. Trump e ținut în geam, îmbătrânit, previzibil, prizonier al propriei guri slobode și al degenerării evidente. Lumea lui are două culori: good guy și bad guy. Atât. Mintea lui n-are nuanțe, nu a avut niciodată și nici n-a simțit nevoia — pentru că în lumea lui binară totul se rezolvă simplu: ești cu mine sau ești dușmanul meu. Un om periculos, da. Dar un om pe care îl înțelegi, pentru că nu face nimic surprinzător.

JD Vance e altă specie. El nu mai are nici măcar gândirea binară. Nu pentru că ar fi mai complicat, ci pentru că acolo unde există credință ca program politic, binarul dispare și el, rămâne doar adevărul revelat, singurul, întreg și inatacabil. Nu există negociere cu adevărul revelat. Nu există excepții, nuanțe, cazuri particulare. Există doctrina și există cei care n-au înțeles-o încă.

Platformele electorale se negociază în Congres. Cosmologiile nu se negociază nicăieri.

Trump doar urlă și trece. Prin Vance vine însă vraja. Pentru că Dumnezeu i-a dat învățătura, iar Vance i-a găsit cea mai lumească și mai periculoasă dintre întrebuințări.

SERGIU TOADER | București, România