Europa – ”cetatea refugiaților”. Unde preferă moldovenii să ajungă

În al doilea trimestru al anului 2021 au existat aproximativ 103 895 de solicitanți de azil pentru prima dată, care a solicitat protecție internațională în țările UE, cu 115% mai mut în comparație cu 2020 (48 370 de candidați pentru prima dată) și a crescut cu 9% în comparație cu trimestrul unu 2021 (95 265). Cu toate acestea, numărul solicitărilor d azil a fost încă sub nivelurile pre-pandemice observate – în scădere cu 28% comparativ cu 2019, potrivit Eurostat.

În al doilea trimestru al anului 2021, au existat și 13 805 de solicitanți ulteriori (persoane care au solicitat azil după ce a fost luată o decizie cu privire la o cerere anterioară). Aceasta a scăzut cu 51% în comparație cu T1 2021 (28 150 de solicitanți ulteriori).

În al doilea trimestru al anului 2021, sirienii au fost cel mai mare grup de persoane care solicită azil (20 640 de solicitanți pentru prima dată). Au fost urmați de afgani (13 860) și pakistanezi (4 430). Cetățenii celor trei state au înregistrat o creștere în comparație cu T1 2021 (8%, 28% și, respectiv, 16%) și cu T2 2020 (148%, 216% și, respectiv, 183%).

Numărul cererilor depuse de sirieni și afgani în T2 2021 a depășit, de asemenea, nivelurile pre-pandemice observate în T2 2019 (în creștere cu 28% și, respectiv, 38%), în timp ce numărul pakistanezilor a scăzut cu 17%.

Pe lângă cetățenii celor 29 de state solicitanți de azil sunt și cetățenii Republicii Moldova, care sunt la coada clasamentului. Astfel, 1480 de moldoveni au depus cerere de azil pentru prima dată în statele din UE în șase luni ale anului 2021. În cele două trimestre ale anului au existat câte, aproximativ, 700 de cereri noi pentru azil.

În topul statelor unde moldovenii au solicitat azil în trimestrul doi al anului 2021 se găsesc Franța cu 310 cereri cu 40% față de trimestrul anterior, Germania – 240 (+31), Belgia – 135 (+17), Italia – 30 (+4), Spania – 20 (+3).

Totodată, în trimestrul doi al anului 2021 în UE au fost luate 1070 decizii cu privire la azil dintre care 15 decizii au fost pozitive, 10 cereri statut de refugiat, 5 pentru motive umanitare, iar 1055 de cereri au fost respinse.

#azil #top #moldoveni

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Irbit Motorcycle Plant (IMZ), singurul producător rus de motociclete grele cu ataș, a decis să mute producția în China, pe fondul unui declin de durată provocat de sancțiuni, probleme logistice și pierderea piețelor-cheie după declanșarea războiului la scară largă din Ucraina. Informația este relatată de publicația 7×7.

Potrivit sursei, încă din 2022 uzina transferase parțial asamblarea din regiunea Sverdlovsk în Kazahstan, încercând să ocolească sancțiunile occidentale și să mențină accesul la componente importate, care reprezentau peste 70% din motocicletele „Ural”. Măsura nu a fost însă suficientă pentru a opri pierderile.

Lovitura decisivă a venit în 2025, când administrația președintelui SUA Donald Trump a majorat la 25% taxele vamale pentru importurile din Kazahstan, făcând nerentabil exportul motocicletelor „Ural” pe piața americană — una dintre cele mai importante pentru companie.

În aceste condiții, conducerea IMZ a semnat un acord cu compania chineză Yingang. În 2026 a fost prezentat noul model Ural Neo 500, complet proiectat și produs în China. Motocicleta păstrează atașul emblematic al mărcii, dar diferă radical de modelele clasice „Ural” ca design și dotări. Lansarea pe piață este programată pentru mai–iunie 2026, la un preț estimat de 15.000 de dolari, față de aproximativ 20.000 de dolari pentru fostul model-fanion Ural Gear Up.

Relocarea producției a devenit inevitabilă după o serie de eșecuri. Sancțiunile din 2022 au întrerupt livrările unor componente esențiale — frâne Brembo, anvelope Heidenau, bujii NGK și rulmenți SKF. În paralel, „contra-sancțiunile” introduse de Vladimir Putin în 2022, inclusiv interdicția exportului unor produse precum motocicletele, precum și creșterea de patru ori a costurilor logistice, au afectat grav vânzările.

Până la război, 40% din vânzările IMZ mergeau către SUA, 30% către Europa și 25% către Asia. Mutarea temporară în Kazahstan a permis reluarea parțială a exporturilor, dar nu a rezolvat problemele structurale. Până în 2024, secția din Irbit ajunsese la doar doi asamblori, iar în 2025 a trecut exclusiv la producția de piese și servicii de garanție. Producția din Kazahstan, care ajunsese la 300 de motociclete pe lună, a fost subminată de noile tarife americane.

În 2016, uzina declara public că se mândrește cu rezistența față de „chinezificarea generală”. Astăzi, constată 7×7, IMZ este nevoită să urmeze același drum parcurs deja de numeroși producători auto ruși după 2022.