Evaziunea fiscală a celor mai bogaţi americani aduce SUA pierderi în valoare de 163 de miliarde de dolari în fiecare an

Primii 1% dintre câştigătorii americani evită impozite de aproximativ 163 miliarde de dolari în fiecare an, au declarat cercetătorii de la Departamentul Trezoreriei într-un raport publicat miercuri, scrie Business Insider.

Acest lucru contează pentru aproximativ 28% din totalul decalajului fiscal din SUA, o măsurare a impozitelor datorate în comparaţie cu impozitele colectate. Decalajul total este de aproximativ 600 de miliarde de dolari anual şi va aduce guvernului pierderi de venituri de 7 trilioane de dolari în următorul deceniu, a declarat departamentul.

O mare parte a disparităţii este determinată de capacitatea americanilor bogaţi de a se proteja de plata impozitelor. Contribuabilii cu venituri mai mari pot recurge la contabili, pregătitori de impozite sau alte servicii pentru a-şi reduce datoria fiscală reală. Aceşti americani ştiu, de asemenea, că guvernul are puţine resurse pentru a contracara o astfel de evaziune, scrie Ziarul Financiar.

Această practică contribuie la alimentarea inegalităţilor economice din întreaga ţară, au declarat reprezentaţii departamentului. Exacerbând decalajul fiscal, americanii bogaţi îi obligă pe parlamentari să aleagă între deficitele bugetare mai mari sau majorările fiscale pentru a putea finanţa programele sociale. Ambele opţiuni sunt din punct de vedere istoric nepopulare şi tind să împiedice Congresul să susţină indemnizaţiile de şomaj, timbrele alimentare şi cheltuielile legate de infrastructură.

Administraţia Biden are un plan pentru a opri decalajul fiscal. Totuşi, convingerea Congresului de a acţiona rămâne o luptă dură.

Casa Albă încearcă să consolideze aplicarea impozitelor pentru a compensa o parte din costul propunerii sale de infrastructură de 3,5 trilioane de dolari. Trezoreria estimează că investiţia de 80 de miliarde de dolari propusă de Biden pentru IRS (Internal Revenue Service) ar putea aduce încă 700 de miliarde de dolari în decurs a 10 ani.

Finanţarea lui Biden ar pune, de asemenea, un accent mai mare pe decalajele fiscale ale celor mai bogaţi americani. Numărul agenţilor dedicaţi combaterii evaziunilor fiscale a scăzut cu 35% în utlimul deceniu, potrivit Trezoreriei. Bugetul IRS a scăzut cu 20%, în timp ce auditurile au scăzut cu 42% din 2010 până în 2017. Potrivit unei fişe informative de la Casa Albă, din 2011 până în 2018 a existat o scădere cu 80% a ratei de audit pentru cei care câştigă peste 1 milion de dolari pe an.

Măsura de evaziuni fiscale a americanilor bogaţi ar putea fi chiar mai mare decât estimările Trezoreriei. Charles Retting, comisar IRS, a declarat că decalajul fiscal ar putea depăşi 1 trilion de dolari.

Aşteptările din reforma IRS ar putea depăşi estimările iniţiale. Casa Albă a solicitat, de asemenea, utilizarea informaţiilor de la instituţiile financiare pentru a impune impozitele pe venit. Creşterea bugetului IRS şi extinderea setului de instrumente ar putea genera până la 1,6 trilioane de dolari în venituri fiscale neîncasate în următorul deceniu, a declarat Trezoreria, mai mult decât dublul jackpotului de 700 de miliarde de dolari estimat de adminsitraţia Biden.

#evaziune fiscala #cei mai bogati #SUA

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Modelul economic al regiunii din stânga Nistrului se confruntă cu dificultăți tot mai mari, iar situația bugetară indică probleme structurale serioase. Concluzia aparține expertului în politici economice de la IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță, prezentată în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță” din 6 martie 2026.

Potrivit economistului, între cele două maluri ale Nistru există diferențe majore în ceea ce privește structura bugetară, veniturile și cheltuielile publice. Pe malul drept al râului, bugetul public este format din mai multe componente – bugetul de stat, bugetele autorităților publice locale, bugetul asigurărilor sociale și cel al asigurărilor medicale. În schimb, în regiunea din stânga Nistrului există doar bugetul regional și bugetele locale, fără bugete separate pentru asigurări sociale sau medicale.

Un alt aspect semnalat de expert este lipsa de transparență privind executarea bugetului în regiune. Dacă pe malul drept datele privind veniturile și cheltuielile sunt publice, în stânga Nistrului aceste informații nu sunt făcute publice.

Pentru anul 2026, autoritățile autoproclamate din regiune au planificat venituri bugetare mai mici decât cele din 2024 și 2025, iar cheltuielile planificate sunt, de asemenea, în scădere. „Deficitul bugetar este foarte mare – aproape jumătate din bugetul regiunii este acoperit din deficit”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Potrivit economistului, modul în care este acoperit deficitul bugetar rămâne secretizat. El presupune însă că o parte importantă a acestuia ar putea proveni din diferențele legate de prețul gazelor naturale. În regiune, gazul este vândut la prețuri foarte mici – între 1,7 ruble pentru populație și până la 5 ruble pentru agenții economici, în timp ce costurile de transport și distribuție sunt de aproximativ 0,5 ruble.

Comparativ cu malul drept, deficitul bugetar al regiunii din stânga Nistrului raportat la PIB este de aproximativ trei ori mai mare. Dacă în Republica Moldova deficitul este acoperit în principal din împrumuturi, în regiunea transnistreană acesta provine din surse care nu sunt făcute publice.

Diferențe importante apar și în ceea ce privește veniturile bugetare pe cap de locuitor. În 2015, acestea erau de 15,3 mii lei pe malul drept și 12 mii lei pe malul stâng. În 2025, veniturile au ajuns la 51,6 mii lei în dreapta Nistrului și la 18,1 mii lei în stânga. Pentru 2026 sunt estimate aproximativ 57 mii lei pe cap de locuitor pe malul drept și doar 14,8 mii lei pe malul stâng. Astfel, veniturile bugetare pe cap de locuitor sunt în prezent de aproape patru ori mai mari în dreapta Nistrului.

În același timp, presiunea fiscală este semnificativ mai mică în regiunea transnistreană. Dacă în Republica Moldova veniturile bugetare reprezintă aproximativ 35% din PIB, în stânga Nistrului acestea sunt de circa 20%. De asemenea, regiunea nu aplică TVA, principala sursă de venit a bugetului Republicii Moldova.

Diferențe majore se observă și în nivelul cheltuielilor publice pe cap de locuitor. În 2015 acestea erau de 16,3 mii lei pe malul drept și de 22,5 mii lei pe malul stâng. În 2025, cheltuielile au ajuns la 59,2 mii lei pe malul drept, în timp ce în stânga Nistrului au fost de 25,5 mii lei. Pentru 2026 sunt estimate cheltuieli de 66,1 mii lei pe cap de locuitor în dreapta Nistrului și doar 24,8 mii lei în stânga.

„În ultimii zece ani, pe malul drept cheltuielile publice pe cap de locuitor au crescut de peste patru ori, în timp ce în stânga Nistrului au rămas practic la același nivel”, a subliniat expertul.

Veaceslav Ioniță mai afirmă că, în trecut, nivelul mai ridicat al cheltuielilor pe cap de locuitor în regiune era posibil deoarece deficitul bugetar era acoperit din surse externe sau neclare. În prezent însă, acest model nu mai funcționează. La o populație estimată la aproximativ 300 de mii de locuitori, regiunea cheltuie de circa trei ori mai puțin decât malul drept.

În ultimii doi ani, diferențele s-au accentuat. Dacă pe malul drept economia s-a stabilizat, inflația a revenit la niveluri normale, iar cheltuielile guvernamentale pe cap de locuitor au crescut cu aproximativ 12%, în stânga Nistrului acestea au scăzut cu circa 27%.

„Acești doi ani sunt cei mai dramatici pentru malul stâng al Nistrului”, a concluzionat Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului, singurul domeniu în care regiunea transnistreană a investit mai mult decât malul drept este infrastructura rutieră. În ultimii zece ani, malul drept a alocat aproximativ 0,9% din PIB pentru reparația drumurilor, în timp ce în stânga Nistrului acest indicator a fost de aproximativ 1,2%.

În concluzie, economistul susține că modelul economic al regiunii din stânga Nistrului nu mai funcționează în parametrii anteriori. Veniturile bugetare sunt în scădere, cheltuielile se reduc, iar o parte semnificativă a acestora continuă să fie acoperită din surse netransparente, ceea ce pune sub semnul întrebării sustenabilitatea financiară a regiunii.