Foamea devine arma tăcută. Reducerea ajutoarelor națiunilor bogate lasă milioane de oameni disperați

Numărul persoanelor care suferă de foame sau se confruntă cu dificultăți grave la nivel mondial continuă să crească, în timp ce contribuțiile financiare ale celor mai bogate națiuni pentru ajutor umanitar scad semnificativ. Potrivit Organizației Națiunilor Unite (ONU), doar aproximativ 60% dintre cei 307 milioane de oameni care vor avea nevoie de asistență umanitară în 2025 vor primi ajutor. Astfel, peste 117 milioane de persoane riscă să rămână fără sprijin esențial, scrie Reuters.

În 2024, ONU estimează că va strânge doar 46% din cele 49,6 miliarde de dolari necesare pentru a acoperi nevoile umanitare globale, marcând al doilea an consecutiv cu un deficit major de finanțare. Acest lucru forțează agențiile umanitare să ia decizii dureroase, cum ar fi reducerea rațiilor alimentare sau limitarea numărului de beneficiari.

În Siria, Programul Alimentar Mondial (PAM), principalul distribuitor de alimente al ONU, a fost nevoit să reducă numărul de persoane asistate de la 6 milioane la doar 1 milion, conform declarațiilor Raniei Dagash-Kamara, director adjunct al organizației. „Suntem într-o situație în care luăm de la cei flămânzi pentru a hrăni pe cei care mor de foame”, a spus Dagash-Kamara.

Cele mai mari contribuții pentru ajutor umanitar provin din Statele Unite, Germania și Comisia Europeană, care au acoperit 58% din finanțarea globală între 2020 și 2024. Cu toate acestea, Germania a redus finanțarea cu 500 de milioane de dolari din 2023 până în 2024 și plănuiește o reducere suplimentară de 1 miliard de dolari pentru 2025.

În același timp, contribuțiile Chinei, Rusiei și Indiei au fost neglijabile, cumulând mai puțin de 1% din finanțarea globală. În 2023, China a oferit doar 11,5 milioane de dolari, iar India 6,4 milioane de dolari pentru ajutor umanitar.

Rezultatul recentelor alegeri din Statele Unite, în urma cărora Donald Trump a fost ales președinte pentru un al doilea mandat, adaugă incertitudine în privința sprijinului american pentru ajutorul umanitar. Trump a încercat anterior să reducă finanțarea internațională și a numit consilieri care susțin tăieri suplimentare în acest domeniu.

Numărul tot mai mare de crize umanitare, agravate de conflicte, fenomene meteorologice extreme și inflația globală, pune o presiune enormă asupra sistemului de ajutor umanitar. În 2023, aproximativ 282 de milioane de oameni din 59 de țări s-au confruntat cu niveluri ridicate de insecuritate alimentară acută.

Lipsa de fonduri suficiente și dificultățile logistice, mai ales în zonele de conflict, îngreunează eforturile de a ajunge la cei care au cea mai mare nevoie de ajutor. Potrivit unui raport al Reuters, crizele din Sudan, Myanmar și Afganistan sunt printre cele mai grave exemple ale eșecului sistemului actual de ajutorare.

Fostul șef al ajutorului umanitar al ONU, Martin Griffiths, a subliniat necesitatea schimbării modelului de finanțare al organizației. Propuneri anterioare, precum introducerea unui sistem de taxe pentru statele membre, similar cu cel folosit pentru bugetul ONU, nu au fost acceptate de donatori.

ONU lucrează acum pentru a diversifica baza de donatori, însă provocările rămân imense. „Nu ne putem baza doar pe același grup de donatori, oricât de generoși ar fi aceștia”, a declarat Jens Laerke, purtător de cuvânt al Biroului pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare al ONU.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#ajutoare #foame #criză

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Titlurile presei care susțin că Trump a cedat în fața presiunilor interne și externe sunt, în general, încă premature. Verdictul nu a fost încă dat, întrucât foarte multe vor depinde de rezultatul negocierilor purtate de Trump cu partenerii comerciali ai Americii în următoarele 90 de zile și mai departe, precum și de evoluția relațiilor dintre SUA și China, notează evz.ro.

Un factor-cheie care îl motivează pe președintele Donald Trump este nevoia de a emana putere și dorința de a o folosi. Inițiativa sa globală, amplă, privind tarifele, marchează o reconfigurare istorică a relațiilor comerciale ale SUA la nivel mondial. Cu toate acestea, este în esență un joc de putere geopolitică care îi vizează pe mulți, dar în special China, care de ani de zile își desfășoară propriul joc de putere. Unii ar spune chiar război neregulat – împotriva SUA, a Occidentului în general și a altora.

În timp ce China este stăpâna lanțurilor globale de producție și de aprovizionare, SUA sunt încă lider în domeniul financiar. Trăim în continuare într-o lume dominată și denominată în dolari, cel puțin pentru moment. Predominanța pe frontul tehnologic, în special IA și domeniile conexe, este încă disponibilă.

Țările terțe care nu sunt pe deplin aliate sau legate de SUA sau China, și care constituie majoritatea națiunilor din întreaga lume, se luptă din ce în ce mai mult în acest mediu concurențial.

Națiunile mai mici și mai vulnerabile vor fi adesea forțate să facă alegeri dificile între marile puteri. Statele mai mari, inclusiv puterile regionale sau de mijloc, vor avea mai multe pârghii pentru a pune marile puteri una împotriva celeilalte și pentru a obține mai multe concesii în interesul propriu.

Pe măsură ce intrăm în al doilea trimestru al secolului XXI, atenția globală principală se concentrează în principal asupra ciocnirii SUA – China. Cu toate acestea, în cadrul ecuației de putere internațională a intereselor concurente și variate, este important să nu subestimăm impactul puterilor de mijloc, care pot modela evenimentele mult peste așteptări în următorii ani și decenii.

Casa Albă a declarat că a fost contactată de mai mult de 50 de țări pentru a discuta despre reducerea tarifelor. Principala țintă a lui Trump, China, a promis să „lupte până la capăt”, după ce președintele american a amenințat cu o nouă taxă de 50%. În cazul în care China nu își retrage taxele de retorsiune asupra a 34% din importurile americane, care urmează să intre în vigoare la 10 aprilie.

Deși Uniunea Europeană se confruntă cu o cotă forfetară de 20 % la exporturile către SUA, multe vor depinde de schimburile comerciale individuale ale fiecărui stat membru cu SUA.

Ursula von der Leyen, președintele Comisiei Europene, a declarat că UE ar putea elimina tarifele la produsele industriale americane, dacă Trump ar elimina în schimb taxele echivalente.

În ciuda titlurilor, amenințarea cea mai presantă cu care se confruntă UE este de fapt dumpingul de produse chinezești în Europa, destinate inițial piețelor americane.

Țările asiatice se confruntă cu cele mai mari tarife, având în vedere proporția mai mare a exporturilor lor din SUA. Cu toate acestea, pragmatismul în soluționarea diferendelor ar putea prevala mai curând în cazul celor care se află sub umbrela de securitate a SUA, inclusiv Japonia, Coreea de Sud și Taiwan. Trump va folosi cu siguranță cartea apărării la masa negocierilor.

În contextul în care Coreea de Sud se află într-o criză constituțională profundă și urmează să organizeze alegeri anticipate, prim-ministrul Japoniei încearcă să obțină un angajament urgent cu Casa Albă și o posibilă vizită personală.

Indonezia, cea mai mare economie din Asia de Sud-Est, a fost lovită de un tarif de 32 %. A refuzat să riposteze și a optat pentru negocieri directe cu SUA.

Vietnamul, un important partener strategic al SUA, a fost una dintre cele mai afectate țări din Asia, cu un tarif de 46 %. Cu toate acestea, diplomația rapidă a președintelui Lam pentru a dezamorsa tensiunile. Au fost demarate discuții pentru eliminarea taxelor și pentru o întâlnire cu Trump.

Deși negocierile comerciale vor urma în mod inevitabil, o întrebare mai amplă rămâne: Cât timp pot rezista piețele și investitorii la incertitudinea și volatilitatea actuale.