(foto) O casă cât o insulă! Top 5 case care ocupă o insulă întreagă!

În timp ce unii își doresc o casă cu o curte mare, în care să aibă loc să se miște, să încingă un grătar, în unele părți ale lumii, alți oameni au ales să-și înghesuie casa pe unele dintre cele mai mici insule din lume.

Iată 5 case care ocupă o insulă întreagă:

1. Casa de pe Insula ”Spațiu suficient”

Este o traducere puțin adaptată, dar insula se numește „Just Enough Room” și se găsește la granița dintre Canada și SUA, într-o regiune cunoscută drept „Granița celor 1.000 de insule”.

Just Enough Room Island s-a numit inițial Hub Island și are o suprafață mai mică de 310 metri pătrați, dar a devenit locul pe care înstărita familie Sizelands și-a ridicat o casă. Insula a fost cumpărată în 1950 și, după cum vedeți în imaginea de mai jos, este ocupată aproape în întregime de o casă.

2. Casa construită pe o insulă, ca protest la adresa guvernului SUA

Tot în SUA, în Golful Narragansett, în apropiere de Jamestown, statul Rhode Island, al cărui nume a fost ales după insula grecească Rodos, din Marea Egee, găsim încă o casă cocoțată pe o mică insulă.

A fost construită în anul 1905 de către un cunoscut finanțist originar venit din Philadelphia, pe numele lui Joseph Lovering Wharton, și care nu era foarte iubit de autorități.

Construcția acestei case a venit ca un gest de rebeliune față de guvernul american, după ce autoritățile l-au deposedat de locuința de vară din Fort Wetherill, care se afla la sud de Jamestown. Supărat că a fost evacuat din propria casă de vacanță, Wharton a decis să construiască una nouă, într-un loc unde autoritățile să nu-l mai deranjeze niciodată.

3. O casa prea mare pentru insula pe care a fost construită

În Canada, în mijlocul lacului Steenburg, din statul Ontario, se găsește o casă care este chiar prea mare pentru insula pe care a fost ridicată. Casa stă mai mult pe pontoane decât pe sol.

Locuința oferă două dormitoare și este alimentată în totalitate cu energie electrică furnizată de panourile solare cu care a fost dotată. A fost construită din lemn, în 2018, și a fost scoasă la vânzare în 2020, pentru 325.000 de dolari.

4. Casă din Norvegia

Am găsit poza în mai multe locuri, dar singura informație concretă despre casa de mai jos a fost aceea că se găsește în Norvegia. Uitându-ne la imagine, putem spune că proprietarul ar mai fi putut construi ceva pe această insulă. Parcă mai era loc pe stânga din spatele casei.

Spațiul este ceva mai generos, din moment ce proprietarul a avut loc să contruiască și un garaj pentru barca lui.

5. Villa de pe Dunbar Rock – Caraibe

O altă construcție care abia de are loc pe insula pe care a fost ridicată este Villa de pe Dunbar Rock, care aparține Hondurasului, în minunatele ape ale Mării Caraibilor. Nu este neapărat reședința cuiva, fiind utilizată în scop turistic. Doritorii pot să o închirieze doar pentru ei și să se bucure pe deplin de izolare, de liniște și de vremea plăcută din Caraibe.

Clădirea a fost construită în 1996, dispune de o echipă de oameni care se ocupă tot timpul de întreținerea ei și de oaspeții săi. Potrivit site-ului oficial al acestei destinații de vis din Caraibe, sunt locuri suficiente pentru 24 de persoane.

Sursa: WallStreet.ro

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Modelul economic al regiunii din stânga Nistrului se confruntă cu dificultăți tot mai mari, iar situația bugetară indică probleme structurale serioase. Concluzia aparține expertului în politici economice de la IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță, prezentată în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță” din 6 martie 2026.

Potrivit economistului, între cele două maluri ale Nistru există diferențe majore în ceea ce privește structura bugetară, veniturile și cheltuielile publice. Pe malul drept al râului, bugetul public este format din mai multe componente – bugetul de stat, bugetele autorităților publice locale, bugetul asigurărilor sociale și cel al asigurărilor medicale. În schimb, în regiunea din stânga Nistrului există doar bugetul regional și bugetele locale, fără bugete separate pentru asigurări sociale sau medicale.

Un alt aspect semnalat de expert este lipsa de transparență privind executarea bugetului în regiune. Dacă pe malul drept datele privind veniturile și cheltuielile sunt publice, în stânga Nistrului aceste informații nu sunt făcute publice.

Pentru anul 2026, autoritățile autoproclamate din regiune au planificat venituri bugetare mai mici decât cele din 2024 și 2025, iar cheltuielile planificate sunt, de asemenea, în scădere. „Deficitul bugetar este foarte mare – aproape jumătate din bugetul regiunii este acoperit din deficit”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Potrivit economistului, modul în care este acoperit deficitul bugetar rămâne secretizat. El presupune însă că o parte importantă a acestuia ar putea proveni din diferențele legate de prețul gazelor naturale. În regiune, gazul este vândut la prețuri foarte mici – între 1,7 ruble pentru populație și până la 5 ruble pentru agenții economici, în timp ce costurile de transport și distribuție sunt de aproximativ 0,5 ruble.

Comparativ cu malul drept, deficitul bugetar al regiunii din stânga Nistrului raportat la PIB este de aproximativ trei ori mai mare. Dacă în Republica Moldova deficitul este acoperit în principal din împrumuturi, în regiunea transnistreană acesta provine din surse care nu sunt făcute publice.

Diferențe importante apar și în ceea ce privește veniturile bugetare pe cap de locuitor. În 2015, acestea erau de 15,3 mii lei pe malul drept și 12 mii lei pe malul stâng. În 2025, veniturile au ajuns la 51,6 mii lei în dreapta Nistrului și la 18,1 mii lei în stânga. Pentru 2026 sunt estimate aproximativ 57 mii lei pe cap de locuitor pe malul drept și doar 14,8 mii lei pe malul stâng. Astfel, veniturile bugetare pe cap de locuitor sunt în prezent de aproape patru ori mai mari în dreapta Nistrului.

În același timp, presiunea fiscală este semnificativ mai mică în regiunea transnistreană. Dacă în Republica Moldova veniturile bugetare reprezintă aproximativ 35% din PIB, în stânga Nistrului acestea sunt de circa 20%. De asemenea, regiunea nu aplică TVA, principala sursă de venit a bugetului Republicii Moldova.

Diferențe majore se observă și în nivelul cheltuielilor publice pe cap de locuitor. În 2015 acestea erau de 16,3 mii lei pe malul drept și de 22,5 mii lei pe malul stâng. În 2025, cheltuielile au ajuns la 59,2 mii lei pe malul drept, în timp ce în stânga Nistrului au fost de 25,5 mii lei. Pentru 2026 sunt estimate cheltuieli de 66,1 mii lei pe cap de locuitor în dreapta Nistrului și doar 24,8 mii lei în stânga.

„În ultimii zece ani, pe malul drept cheltuielile publice pe cap de locuitor au crescut de peste patru ori, în timp ce în stânga Nistrului au rămas practic la același nivel”, a subliniat expertul.

Veaceslav Ioniță mai afirmă că, în trecut, nivelul mai ridicat al cheltuielilor pe cap de locuitor în regiune era posibil deoarece deficitul bugetar era acoperit din surse externe sau neclare. În prezent însă, acest model nu mai funcționează. La o populație estimată la aproximativ 300 de mii de locuitori, regiunea cheltuie de circa trei ori mai puțin decât malul drept.

În ultimii doi ani, diferențele s-au accentuat. Dacă pe malul drept economia s-a stabilizat, inflația a revenit la niveluri normale, iar cheltuielile guvernamentale pe cap de locuitor au crescut cu aproximativ 12%, în stânga Nistrului acestea au scăzut cu circa 27%.

„Acești doi ani sunt cei mai dramatici pentru malul stâng al Nistrului”, a concluzionat Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului, singurul domeniu în care regiunea transnistreană a investit mai mult decât malul drept este infrastructura rutieră. În ultimii zece ani, malul drept a alocat aproximativ 0,9% din PIB pentru reparația drumurilor, în timp ce în stânga Nistrului acest indicator a fost de aproximativ 1,2%.

În concluzie, economistul susține că modelul economic al regiunii din stânga Nistrului nu mai funcționează în parametrii anteriori. Veniturile bugetare sunt în scădere, cheltuielile se reduc, iar o parte semnificativă a acestora continuă să fie acoperită din surse netransparente, ceea ce pune sub semnul întrebării sustenabilitatea financiară a regiunii.