(foto) O casă cât o insulă! Top 5 case care ocupă o insulă întreagă!

În timp ce unii își doresc o casă cu o curte mare, în care să aibă loc să se miște, să încingă un grătar, în unele părți ale lumii, alți oameni au ales să-și înghesuie casa pe unele dintre cele mai mici insule din lume.

Iată 5 case care ocupă o insulă întreagă:

1. Casa de pe Insula ”Spațiu suficient”

Este o traducere puțin adaptată, dar insula se numește „Just Enough Room” și se găsește la granița dintre Canada și SUA, într-o regiune cunoscută drept „Granița celor 1.000 de insule”.

Just Enough Room Island s-a numit inițial Hub Island și are o suprafață mai mică de 310 metri pătrați, dar a devenit locul pe care înstărita familie Sizelands și-a ridicat o casă. Insula a fost cumpărată în 1950 și, după cum vedeți în imaginea de mai jos, este ocupată aproape în întregime de o casă.

2. Casa construită pe o insulă, ca protest la adresa guvernului SUA

Tot în SUA, în Golful Narragansett, în apropiere de Jamestown, statul Rhode Island, al cărui nume a fost ales după insula grecească Rodos, din Marea Egee, găsim încă o casă cocoțată pe o mică insulă.

A fost construită în anul 1905 de către un cunoscut finanțist originar venit din Philadelphia, pe numele lui Joseph Lovering Wharton, și care nu era foarte iubit de autorități.

Construcția acestei case a venit ca un gest de rebeliune față de guvernul american, după ce autoritățile l-au deposedat de locuința de vară din Fort Wetherill, care se afla la sud de Jamestown. Supărat că a fost evacuat din propria casă de vacanță, Wharton a decis să construiască una nouă, într-un loc unde autoritățile să nu-l mai deranjeze niciodată.

3. O casa prea mare pentru insula pe care a fost construită

În Canada, în mijlocul lacului Steenburg, din statul Ontario, se găsește o casă care este chiar prea mare pentru insula pe care a fost ridicată. Casa stă mai mult pe pontoane decât pe sol.

Locuința oferă două dormitoare și este alimentată în totalitate cu energie electrică furnizată de panourile solare cu care a fost dotată. A fost construită din lemn, în 2018, și a fost scoasă la vânzare în 2020, pentru 325.000 de dolari.

4. Casă din Norvegia

Am găsit poza în mai multe locuri, dar singura informație concretă despre casa de mai jos a fost aceea că se găsește în Norvegia. Uitându-ne la imagine, putem spune că proprietarul ar mai fi putut construi ceva pe această insulă. Parcă mai era loc pe stânga din spatele casei.

Spațiul este ceva mai generos, din moment ce proprietarul a avut loc să contruiască și un garaj pentru barca lui.

5. Villa de pe Dunbar Rock – Caraibe

O altă construcție care abia de are loc pe insula pe care a fost ridicată este Villa de pe Dunbar Rock, care aparține Hondurasului, în minunatele ape ale Mării Caraibilor. Nu este neapărat reședința cuiva, fiind utilizată în scop turistic. Doritorii pot să o închirieze doar pentru ei și să se bucure pe deplin de izolare, de liniște și de vremea plăcută din Caraibe.

Clădirea a fost construită în 1996, dispune de o echipă de oameni care se ocupă tot timpul de întreținerea ei și de oaspeții săi. Potrivit site-ului oficial al acestei destinații de vis din Caraibe, sunt locuri suficiente pentru 24 de persoane.

Sursa: WallStreet.ro

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Extinderea irigațiilor în Republica Moldova rămâne una dintre cele mai costisitoare și mai lente promisiuni ale statului, în contextul secetelor tot mai frecvente. Investiția medie pentru reabilitarea irigațiilor este de aproximativ 3.000 de euro pe hectar, însă autoritățile recunosc că revenirea la sistemele postsovietice, care acopereau masiv suprafețele agricole, nu mai este realistă. Pentru irigarea celor 1,5 milioane de hectare de terenuri agricole din Republica Moldova, costul estimativ ar fi de 4,5 miliarde de euro.

În prezent, Moldova dispune de circa 1,5 milioane de hectare de teren arabil. Aplicând costul mediu estimat de autorități, irigarea integrală a acestor suprafețe ar presupune investiții teoretice de peste 4,5 miliarde de euro, o cifră considerată imposibil de atins în actualul context bugetar. „Nu vom iriga tot și nici nu este sustenabil. Apa este o resursă limitată și trebuie utilizată eficient și responsabil”, a declarat Ludmila Catlabuga.

Guvernul lucrează în prezent la o strategie integrată de reziliență climatică, care să evite proiectele fragmentate și să coreleze irigațiile cu tipul culturilor agricole și specificul zonelor. Autoritățile iau în calcul atât irigațiile la scară mare prin pulverizare, cât și soluțiile moderne de irigare prin picurare, în funcție de culturile cultivate și de disponibilitatea surselor de apă.

Datele oficiale arată însă că situația actuală este modestă. În prezent, doar 35.000 de hectare sunt considerate predispuse pentru irigare, iar acestea nu sunt utilizate la capacitate maximă. Prin proiectele aflate în derulare, suprafața efectiv irigată este estimată la circa 27.000 de hectare, cu un anumit potențial de extindere, nivel pe care autoritățile îl califică drept „un început”.

La rândul său, Olga Sainciuc, directoarea executivă a Unității Consolidate pentru Implementarea și Monitorizarea Proiectelor în domeniul Agricol, a precizat că unele proiecte concrete vor produce rezultate abia în 2027, când vor fi irigate aproximativ 1.900 de hectare în nordul țării, iar alte 2.600 de hectare la Ștefan Vodă și 1.900 de hectare la Briceni vor beneficia de investiții realizate cu sprijinul Băncii Mondiale. Costurile acestor proiecte ajung la 40–90 de milioane de euro, în funcție de tehnologiile aplicate, estimativ 3000 de euro pe hectar.

Comparativ, înainte de destrămarea URSS, în Republica Moldova erau irigate peste 300.000 de hectare, de aproape zece ori mai mult decât în prezent. Autoritățile recunosc că extinderea rapidă a irigațiilor depinde nu doar de finanțare, ci și de mobilizarea comunităților locale, crearea asociațiilor utilizatorilor de apă și implicarea fermierilor în pregătirea proiectelor tehnice.

În programul de guvernare prezentat de premierul desemnat Alexandru Munteanu, agricultura este descrisă drept „pilon strategic al economiei”, iar extinderea irigațiilor este una dintre promisiunile-cheie. Totuși, obiectivul anunțat, 50.000 de hectare irigate, ar reprezenta mai puțin de 3% din totalul terenurilor agricole ale țării, un impact limitat în raport cu amploarea crizei climatice.