Grecia are nevoie de 19 ani pentru închiderea rănilor provocate de falimentul economic

Grecia nu va reuși să atingă nivelurile economice de dinaintea pachetelor de salvare financiară decât abia în 2028, conform Planului pe Termen Mediu 2025-2028 prezentat de ministrul grec al Economiei, Kostis Hatzidakis, și ministrul adjunct Thanos Petralias, informează Rador Radio România.

După aproape 20 de ani de dificultăți economice, marcate de faliment, pachete de salvare financiară și titluri de stat catalogate drept „junk”, Grecia se apropie de revenirea la un echilibru economic.

Indicatori economici cheie:
-Datoria publică: În 2009, datoria era de 301 miliarde de euro (126,7% din PIB), iar în 2023, aceasta a ajuns la 356 miliarde de euro (161,9% din PIB). Se preconizează că va scădea la 133,4% din PIB până în 2028.
-PIB: De la 237 miliarde de euro în 2009, PIB-ul a scăzut drastic în timpul crizei, dar este prognozat să atingă 272 miliarde de euro în 2028, depășind nivelurile pre-criză.
– Șomajul: De la 10,4% în 2009, șomajul a atins un vârf de 27% în 2015. În 2023, a scăzut la 10,5%, și se estimează că va ajunge la 8,5% până în 2028.
– Investițiile: În 2009, investițiile erau aproape de media UE (20% din PIB), dar au scăzut semnificativ. Se estimează că vor crește la 17% din PIB până în 2028, rămânând însă sub media europeană.

Deși Grecia va înregistra progrese economice în următorii ani, rănile adânci lăsate de criza financiară vor continua să influențeze economia țării pe termen lung.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#recuperare #economie #Grecia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Marile porturi europene sunt copleșite de un val de marfă care blochează rutele comerciale și provoacă întârzieri majore în lanțurile de aprovizionare, atrag atenția companiile de transport și logistică. Cauzele? Politicile tarifare imprevizibile ale fostului președinte american Donald Trump, care au reconfigurat fluxurile globale de comerț, și nivelul extrem de scăzut al apelor fluviului Rin, care limitează capacitatea de încărcare a barjelor, scrie Financial Times.

„Toate huburile mari sunt supraaglomerate”, avertizează Caesar Luikenaar, director general al WEC Lines, companie de transport maritim din Olanda. Cele mai afectate sunt porturile Rotterdam, Anvers și Hamburg, unde întârzierile se întind pe zile întregi, atât pentru nave maritime, cât și pentru transportul pe apă intern.

Potrivit operatorului german Contargo, barjele așteaptă în medie 66 de ore pentru încărcare în Anvers și 77 de ore în Rotterdam – dublu față de timpii normali. La Anvers, navele maritime ajung cu 3–5 zile întârziere, ceea ce blochează lanțul întreg până la consumatorul final.

Albert van Ommen, directorul grupului Euro-Rijn, spune că situația este comparabilă cu haosul din timpul pandemiei: „Este cel mai grav blocaj de la criza Covid încoace”.

Creșterea cu peste 7% a volumelor de containere venite din Asia către Europa, pe fondul tarifelor ridicate impuse de SUA, a accentuat colapsul operațional. „Europa a început să absoarbă o parte importantă din marfa care altădată era destinată pieței americane”, a explicat Casper Ellerbaek, director în cadrul DHL Germania.

La toate acestea se adaugă dezorganizarea produsă de ruperea alianței dintre Maersk și MSC, cele mai mari linii maritime din lume, care a condus la reconfigurări de rute și terminale, amplificând haosul.

Operatorii portuari, inclusiv giganții ECT și DP World, admit că traficul este „foarte intens” și că sunt în curs de angajări masive și investiții în echipamente, dar avertizează că problema nu va fi rezolvată curând.

„Aceasta nu este o situație care se va rezolva rapid. Poate dura ani până când investițiile în capacitate vor acoperi cererea”, a declarat Luikenaar.

Portul Anvers-Bruges, prin autoritatea sa publică, recunoaște o „congestie prelungită și accentuată”, dar susține că sistemele funcționează în limitele planificate. Totuși, în spatele acestor „limite” se ascund întârzieri majore și clienți care așteaptă marfa cu zilele sau chiar săptămânile.