Președintele PAS, Igor Grosu, a solicitat explicații directorului Agenției Proprietăți Publice (APP), Roman Cojuhari, în legătură cu un posibil conflict de interese. Presa a semnalat recent că soția lui Cojuhari, Viorica Cojuhari, deține mai multe funcții în întreprinderi și instituții aflate în subordinea APP.
„Am văzut știrea. Aceste lucruri, probabil, erau indicate și în declarația de interese. L-am contactat pe dl Cojuhari și i-am spus să iasă cu o poziție și să explice. Vreau să văd cum argumentează și după asta vom face concluziile”, a declarat Igor Grosu în cadrul unei emisiuni de la Jurnal TV, citat de ziua.md.
Conform unei investigații realizate de portalul telgraph.md, Viorica Cojuhari, angajată în prezent la Ministerul Dezvoltării Economice și Digitalizării, este membru al mai multor consilii de administrație. Printre acestea se numără Institutul de Proiectări pentru Organizarea Teritoriului, Termoelectrica și Comisia de Cenzori a Administrației de Stat a Drumurilor.
De asemenea, în declarația de avere pentru 2023, Roman Cojuhari a raportat că soția sa a obținut venituri de aproximativ 160.000 de lei din activitatea de reprezentant al statului în opt societăți comerciale, printre care se numără Energocom, Moldexpo, Franzeluța și Moldtelecom. Indemnizațiile lunare primite pentru aceste funcții au variat între 500 și 3.100 de lei.
Igor Grosu a menționat că va lua o decizie finală după ce Roman Cojuhari își va prezenta punctul de vedere și va oferi explicații clare privind situația.
Redacția BANI.MD a solicitat o opinie de la APP în legătură cu posbilul conflict de ineterese, însă până la publicarea știrii nu am obținut un răspuns. Totodată, redacția a expediat o solicitare și la ANI în cazul ui Roman Cojuhari.
În inima Chișinăului, la intersecția străzilor Columna și Mihai Viteazul, se află un loc unde timpul pare că s-a oprit pentru a păstra vie memoria evoluției transportului public: Muzeul Regiei Transport Electric Chișinău. Povestea acestuia este la fel de unică ca și exponatele sale. A fost inaugurat în anul 1974 în interiorul unui troleibuz scos de pe linie și transformat într-o mică galerie mobilă – un concept unic în Europa de Est la acea vreme. Zece ani mai târziu, în 1984, toate exponatele au fost mutate într-o clădire istorică din complexul fostei Societăți Anonime Belgiene „Tramvai”, construită în perioada 1913–1916, unde muzeul activează și astăzi.
Muzeul adăpostește o colecție valoroasă ce surprinde transformarea mobilității urbane din capitală. Istoria transportului electric în Chișinău începe în anul 1889, când pe actualul bulevard Ștefan cel Mare și Sfânt a fost pusă în funcțiune prima linie de tramvai tras de cai, cunoscut sub denumirea de „konka”. Această rețea a fost rezultatul unui parteneriat dintre Duma orășenească, condusă de primarul Karol Schmidt, și Societatea Belgiană, semnat în 1888. Primele tramvaie au fost aduse din Varșovia și Odesa, iar traseul lor inițial măsura doar 6.400 metri. Chiar dacă orășenii înstăriți continuau să folosească trăsurile, „konka” a devenit rapid o soluție accesibilă pentru studenți și cetățenii cu venituri modeste.
În anul 1896, parcul de tramvaie din Chișinău a fost preluat de „Societatea Anonimă Chișinăuiana” din Bruxelles, care a devenit unic operator. În urma acestui transfer, s-a extins rețeaua de transport, iar până în 1910 distanța totală a liniilor ajunsese la aproape 13 km. Treptat, tracțiunea animală a fost înlocuită cu tracțiune electrică, vagoanele devenind din ce în ce mai moderne. În anul 1939, în Chișinău circulau deja 50 de vagoane electrice, iar în același an a fost făcut public și numărul pasagerilor transportați într-un an – 175.000.
Al Doilea Război Mondial a schimbat radical soarta tramvaiului în Chișinău. Peste 60% dintre vagoane au fost grav avariate, iar o parte au fost confiscate de trupele germane. În lipsa tramvaielor produse în URSS cu ecartament îngust, reparațiile au fost lente. Până în 1952, doar 17 vagoane au fost repuse în circulație, iar în 1956 au fost aduse din Germania 7 vagoane motor și 5 remorci. Totuși, ecartamentul îngust nu a fost niciodată înlocuit cu unul standardizat, ceea ce a grăbit retragerea definitivă a tramvaielor din uz.
Pe 12 octombrie 1949 a avut loc un nou moment definitoriu pentru transportul urban din capitală: lansarea primului troleibuz de tip MTB, pe ruta strada Gospitalinaia (actuala str. Toma Ciorbă) – strada Svecinaia (bd. Iurii Gagarin). Primul troleibuz a fost condus de Ivan Grecu. Timp de 10 ani, tramvaiele și troleibuzele au funcționat în paralel, iar abia în 1959 s-a renunțat definitiv la tramvaie, acestea fiind înlocuite cu o flotă de 50 de troleibuze. Primele trasee de troleibuz asigurau legătura dintre Gara Feroviară şi Universitatea de Medicină, Valea Morilor, strada Pușkin și alte puncte-cheie din oraș.
Vizitatorii muzeului pot admira o impresionantă colecție de fotografii care ilustrează evoluția transportului public electric din Chișinău, de la „konka” poloneză, la tramvaiele electrice și troleibuzele care au circulat în oraș. Printre exponate se regăsesc hărți istorice, inclusiv o schemă a rețelei de tramvaie din anul 1912, dar și o hartă interactivă modernă a traseelor de troleibuz, în care fiecare linie este iluminată distinct. Sunt expuse de asemenea primul aparat de casă, folosit în troleibuzele timpurii, vechile compostoare pentru autotaxare, distincții, fotografii cu angajați emeriți și cadouri primite de la colegii de breaslă din țară și de peste hotare. În exteriorul muzeului, poate fi admirat primul tramvai tras de cai din Chișinău, recondiționat și expus publicului.
În exteriorul muzeului, vizitatorii pot admira o mică expoziție în aer liber de troleibuze istorice, păstrate într-o stare excelentă, care completează perfect atmosfera de epocă a întregului ansamblu muzeal.
Muzeul RTEC poate fi vizitat de luni până vineri, între orele 10:00 și 16:00. Accesul este gratuit, iar vizitatorii sunt întâmpinați cu povești autentice despre transportul care a modelat Chișinăul de ieri și de azi. Acest spațiu nu este doar un muzeu, ci o adevărată incursiune în istoria mobilității urbane și un omagiu adus celor care au contribuit, de-a lungul decadelor, la dezvoltarea transportului electric din capitală.
