Guvernele din toată lumea, faţă în faţă cu o provocare majoră: cea mai scumpă mâncare din ultima jumătate de secol

Indiferent că vorbim despre pâine, orez sau orice alt fel de aliment, guvernele din toată lumea sunt conştiente să preţurile tot mai mari ale mâncării pot veni cu un anumit grad de riscuri politice. Dilema este dacă pot lua suficiente măsuri pentru a nu plăti costurile pe scena publică, scrie Bloomberg, citat de Ziarul Financiar.

Vremea extremă, scumpește alimentele

Preţurile globale ale alimentelor au crescut în august cu 33% faţă de aceeaşi perioadă de anul trecut, înregistrându-se creşteri constante în ceea ce priveşte uleiul vegetal, cerealele şi carnea, arată datele Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură din cadrul ONU (FAO). Iar experţii sunt de părere că situaţia nu se va îmbunătăţi în viitorul apropiat, notând în acest sens vremea extremă, costurile tot mai mari ale proceselor de transportare şi îngrăşămintelor, întreruperile lanţurilor de aprovizionare şi penuria forţei de muncă.

Mai mult, diminuarea rezervelor de valută continuă să afecteze abilitatea anumitor ţări de a importa mâncare.

Din Europa până în Turcia şi India, politicienii oferă acum mai multe ajutoare, forţându-i pe comercianţi să reducă din preţuri, în timp ce încearcă să îmbunătăţească normele comerciale pentru a diminua impactul generat asupra consumatorilor.

Piețee emergente – vulnerabile

Problema este mult mai pregnantă în pieţele emergente, unde mâncarea reprezintă o porţiune mai mare din cheltuielile gospodăriilor, dar şi în naţiunile afectate puternic de criză. În Liban, gruparea militară Hezbollah şi-a crescut controlul exercitat asupra ţării prin distribuirea a tot mai multe alimente. Până şi în Statele Unite, autorităţile încep să se gândească la măsuri pentru a adresa problema accesibilităţii mâncării.

Creşterea inflaţiei la alimente a provocat peste douăzeci de revolte în Asia, Orientul Mijlociu şi Africa, contribuind urmă cu un deceniu la crearea Primăverii Arabe. În prezent, nivelul de neîncredere din rândul populaţiei începe din nou să crească. Tulburările declanşate în Africa de Sud de arestarea fostului preşedinte Jacob Zuma s-au transferat către industria alimentară pe măsură ce oamenii au început să jefuiască magazine şi restaurante. În Cuba, lipsa alimentelor a condus la cele mai mari proteste din ultimele decenii.

Prețurile au ajuns la nivelul ultimelor șase decenii

Anualizate şi ajustate la inflaţie, costurile au ajuns aproape în toată lumea la maximul ultimelor şase decenii, conform datelor FAO. De altfel, oamenii întâmpină mult mai multe dificultăţi cu privire la achiziţia de alimente prin comparaţie cu perioada din timpul protestelor din Orientul Mijlociu al anului 2011, care au dus la înlăturarea liderilor din Tunisia, Libia şi Egipt.

„Mâncarea este mai scumpă astăzi prin comparaţie cu marea majoritate a istoriei moderne consemnate”, spune Alastair Smith, profesor în dezvoltare globală sustenabilă în cadrul Universităţii Warwick din Regatul Unit.

În ultimele luni, România a devenit principalul exportator european de pâine, în condiţiile în care preţurile au crescut într-un ritm tot mai accelerat. Per total, inflaţia din 2021 se pregăteşte să atingă în România cel mai mare ritm de creştere din ultimii opt ani.

Bloomberg scrie că fosta ţara din blocul sovietic are o istorie neagră în ceea ce priveşte hrănirea populaţiei, întrucât penuriile de alimente reprezentau o constantă a regimului Ceauşescu de-a lungul anilor 1980 şi, deşi potenţialul agricol al României este unul dintre cele mai mari din Europa, ţara a eşuat până acum cu privire la folosirea banilor oferiţi de UE pentru a-şi îmbunătăţi producţia locală.

#importuri #preturi #alimente

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Republica Moldova riscă să rămână în beznă, în condițiile în care țara se află într-o situație critică în orele de vârf ale consumului, când necesarul depășește cu mult capacitatea de import, a declarat economistul Sergiu Tofilat la emisiunea „Punctul pe Azi” de la TVR Moldova.

„Deficitul nostru de energie în orele de vârf, dimineața și seara, sare de 600 MW. Noi avem nevoie de 600 MW în fiecare oră ca să acoperim consumul, dar putem importa doar 345 MW”, a explicat Tofilat. Potrivit lui, Moldova reușește momentan să se mențină pe linia de plutire doar pentru că Ucraina nu utilizează întreaga sa cotă de interconexiune și permite realocarea surplusului către Chișinău. „Personalul de la Energocom stă până noaptea târziu în fiecare zi, analizând fiecare interval orar, ca să vadă cât n-a utilizat Ucraina și să realoce asta pentru Republica Moldova. Nu știu dacă asta e o soluție sustenabilă. Oamenii aceștia se pot îmbolnăvi, au nevoie de concediu. Nu putem depinde la infinit de asta.”

Tofilat afirmă că în următorii trei ani situația va rămâne exact la fel, dacă nu se intervine imediat. În opinia sa, Guvernul trebuie să convoace „de urgență” Comisia pentru pregătirea sezonului rece, împreună cu întreprinderile din sectorul energetic și mediul privat, pentru a identifica soluții rapide. Printre opțiuni: generatoare modulare și mobile, inclusiv închiriate sau aduse de agenții economici în schimbul unui tarif compensat.

„Ucraina deja face asta. Noi de ce nu? Fie le procurăm, fie le închiriem, fie facem un apel către mediul privat: ce tarif vă dăm ca să aduceți generatoare, ca să nu rămânem fără curent electric? Dacă nu facem nimic, în scenariul pesimist, dacă bombardamentele continuă și Ucraina își utilizează toată cota, noi rămânem descoperiți.”

Economistul avertizează că, în lipsa unei acțiuni urgente, Moldova se va confrunta cu două scenarii: tarife mai mari sau întreruperi de energie. „Avem deficit de 600 MW. Putem importa 345 MW. Diferența? Ori o acoperim cu energie de avarie, care este extrem de scumpă și limitată la 200–300 MW, și atunci vom majora tarifele; ori, dacă nici avarie nu e disponibilă, vom fi obligați să deconectăm anumite raioane din Republica Moldova. Avantajul unde este?”