Scandal la numirea din ANRE! Candidat votat, dar criticat pentru răspunsuri „zero”

Parlamentul a votat numirea lui Daniel Mititelu în funcția de director al Consiliului de Administrație al Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică (ANRE), pentru un mandat de șase ani. Decizia a fost susținută de 52 de deputați și intră în vigoare la data de 11 mai 2026.

Candidatura lui Mititelu a fost înaintată Legislativului în urma unui concurs public la care au participat 10 persoane, dintre care 8 au fost admise la interviu. Potrivit autorităților, acesta a acumulat cel mai mare punctaj în urma evaluării. Mititelu are peste 20 de ani de experiență în industria petrolului și gazelor, fiind specializat în managementul operațiunilor de foraj, coordonarea echipelor și optimizarea costurilor, inclusiv în proiecte internaționale din Orientul Mijlociu.

Numirea vine după expirarea mandatului fostului director, Violina Șpac. Consiliul de administrație al ANRE este format din cinci directori, desemnați de Parlament cu votul majorității deputaților aleși.

Decizia a fost criticată de opoziție. Reprezentanții Partidul Nostru au pus la îndoială competențele candidatului și corectitudinea procedurii de selecție. Deputatul Alexandr Berlinschii a declarat că Mititelu nu ar fi putut răspunde la întrebări elementare despre funcționarea pieței gazelor, inclusiv diferența dintre furnizorul cu obligație de serviciu public și cel concurențial.

La rândul său, deputatul Serghei Ivanov a cerut majorității parlamentare să își asume politic această numire, iar Nicolae Margarint a solicitat informații despre salariul viitorului director.

Raportorul proiectului, deputatul Vasile Grădinaru, a declarat că datele privind remunerația sunt confidențiale și nu pot fi făcute publice.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Scenaristul și publicistul Mihai Poiată vorbește despre personalitatea complexă a regizorului Emil Loteanu, despre ambițiile sale artistice, dezamăgirile care i-au marcat cariera și dificultățile întâmpinate după revenirea la Chișinău. Într-un interviu acordat pentru Realitatea, Poiată evocă întâlnirile cu cineastul și explică de ce succesul nu i-a adus întotdeauna și satisfacția pe care o căuta.

Mihai Poiată povestește că prima întâlnire cu cinematografia lui Loteanu a avut loc în 1966, când a vizionat filmul „Poienile Roșii”, la Casa de Cultură din satul Cojușna. Pentru adolescentul de atunci, experiența a fost una neașteptată, mai ales că vedea pentru prima dată un film realizat în limba română.

„Eu priveam pentru prima oară un film în limba mea maternă. Eu nici nu admiteam gândul că pot fi produse, realizate filme în limba română sau moldovenească, cum îi ziceam noi pe atunci”, își amintește scenaristul.

Vorbind despre personalitatea regizorului, Poiată spune că Loteanu transforma fiecare apariție publică într-un adevărat spectacol. Avea grijă de imaginea sa, de felul în care se prezenta și de impresia pe care o lăsa asupra celor din jur.

„El făcea un spectacol din fiecare apariție a lui în public”, afirmă Mihai Poiată, adăugând că regizorul era artist chiar și în situațiile care nu aveau legătură directă cu arta. Unul dintre aspectele care îl caracterizau pe Loteanu era, în opinia scenaristului, importanța pe care o acorda recunoașterii publicului. Regizorul urmărea atent reacțiile spectatorilor și măsura succesul inclusiv prin durata aplauzelor de la premiere.

„El cronometra aplauzele, cât durează aplauzele, să zicem, la premieră, pentru că acestea erau un indiciu. El avea niște măsurări altele decât le avea un critic”, explică Poiată.

Potrivit acestuia, atunci când reacțiile publicului nu corespundeau așteptărilor sale, Loteanu devenea dezamăgit. Această sensibilitate față de succesul exterior ar fi contribuit la paradoxul destinului său: un artist cunoscut și apreciat, dar care nu părea să fie pe deplin mulțumit de propriile realizări.

Scenaristul a vorbit și despre dificultățile întâmpinate de Loteanu după revenirea la Chișinău. Mihai Poiată consideră că Loteanu s-a confruntat cu o realitate în care cinematografia locală nu beneficia de resursele financiare și condițiile necesare pentru producția de filme de lungmetraj.

Mihai Poiată a amintit și despre presiunile sistemului sovietic, despre mecanismele de cenzură prin care trebuiau să treacă producțiile cinematografice, dar și despre felul în care regizorul a reușit să-și păstreze o identitate artistică distinctă. În opinia lui Mihai Poiată, moștenirea lui Emil Loteanu nu trebuie redusă la imaginea unui cineast legendar, ci redescoperită prin vizionarea și analiza filmelor sale.

„Nu trebuie să facem nicio icoană din Emil. Atunci când se face icoană, atunci nu mai privim filmele.”

Filmele lui Loteanu continuă să transmită o lecție importantă despre relația dintre artă, istorie, mit și identitatea culturală, spune Mihai Poiată.

Interviul cu Mihai Poiată face parte din seria materialelor dedicate celor 90 de ani de la nașterea lui Emil Loteanu, unul dintre cei mai importanți regizori din cinematografia moldovenească.