Importăm ca să mâncăm, exportăm ca să semănăm: paradoxul mazării moldovenești

În perioada iulie 2024 – iulie 2025, Republica Moldova a înregistrat un comerț exterior semnificativ cu mazăre, arată o analiză economică detaliată elaborată de Iurie Rija. Potrivit datelor, țara a importat 7.410 tone de mazăre, în valoare de peste 49 milioane de lei, în timp ce exporturile au însumat doar 966 de tone, dar la o valoare considerabilă de peste 18 milioane de lei.

Importurile au reprezentat 88% din volumul total al comerțului, iar mazărea pentru consum a dominat cu 99,8% din acest volum. Principalii furnizori externi ai Moldovei au fost Elveția, Marea Britanie și Emiratele Arabe Unite, care au livrat mazăre la prețuri medii între 5 și 8 lei per kilogram. La polul opus, Germania și Filipine au exportat volume mai mici, dar la prețuri semnificativ mai mari – de peste 12 lei/kg, indicând o posibilă specializare pe sortimente premium.

În contrast, exporturile moldovenești s-au remarcat printr-o valoare unitară mult mai ridicată: prețul mediu de export a fost de 19,41 lei/kg, aproape triplu față de prețul mediu de import. Cea mai valoroasă componentă a exportului o reprezintă mazărea pentru sămânță, cu un preț mediu de peste 31 lei/kg. Moldova a exportat 448 de tone de semințe de mazăre, în special către Cehia, Ungaria, Germania și România, consolidându-și poziția de net exportator în acest segment.

În ceea ce privește mazărea pentru consum, Moldova a exportat 518 tone, în special către România, Ucraina și Ungaria. De remarcat este faptul că Ungaria a achiziționat mazăre la prețuri de peste 36 lei/kg, ceea ce sugerează un interes pentru produse de calitate superioară sau specializate.

Pe plan intern, piața de import este concentrată în mâinile a cinci companii – printre care Quadra Commodities, Agrostoc și Altis Impex – care împreună acoperă peste 70% din volumul total importat. În schimb, exportul de semințe de mazăre este mult mai dispersat, fiind realizat de 16 companii, printre care CATYGROUP, ZAVOD KONSERV. DETSK. PITANIA SA și Natur Bravo.

Importurile de semințe sunt aproape inexistente – doar 15 tone, provenind exclusiv din Țările de Jos și importate de compania BLACK SEA SEEDS SRL, cu un preț mediu uriaș de aproape 62 lei/kg. Acest fapt denotă dependența de soiuri de elită din străinătate, dar și calitatea superioară a semințelor moldovenești exportate.

Analiza evidențiază și o puternică sezonalitate: cele mai mari volume de import au fost înregistrate în iulie și august 2024, iar exporturile de semințe s-au intensificat între ianuarie și martie 2025, în perioada de pregătire a campaniilor agricole.

În concluzie, Moldova este un importator net de mazăre pentru consum, dar un exportator competitiv de semințe de mazăre. Potrivit economistului Iurie Rija, pentru a reduce dependența externă și a spori competitivitatea, autoritățile ar trebui să încurajeze creșterea producției interne de mazăre pentru consum și să consolideze poziția Moldovei pe piața internațională de semințe, inclusiv prin investiții în cercetare agricolă și selecție.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#mazare #import #export #Moldova

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Premierul Norvegiei, Jonas Gahr Støre, a cerut Uniunii Europene să renunțe la moratoriul privind explorarea și exploatarea resurselor de petrol și gaze din regiunea arctică, argumentând că securitatea energetică a Europei trebuie să primeze în actualul context geopolitic.

Într-un interviu acordat publicației Financial Times, premierul norvegian a calificat drept „nejustificată” poziția Bruxelles-ului față de exploatarea hidrocarburilor din nordul extrem al continentului.

Potrivit lui Støre, după declanșarea războiului dintre Rusia și Ucraina, Europa a devenit deja dependentă de gazele extrase în Arctica. El a amintit că majorarea exporturilor de gaze către Uniunea Europeană după 2022 a fost asigurată în mare parte de gazul natural lichefiat produs la terminalul din Hammerfest.

„Când a început războiul din Ucraina, am crescut exporturile de gaze către Uniunea Europeană, iar întreaga creștere a fost asigurată de Arctica. Era vorba despre gaz natural lichefiat din Hammerfest”, a declarat premierul norvegian.

Oficialul a avertizat că, dacă Europa nu dorește aceste resurse energetice, ele vor fi redirecționate către alte piețe. Totodată, el a întrebat dacă statele europene consideră mai sigur să depindă de livrările din Golful Persic, din Qatar sau din Statele Unite.

Declarațiile vin pe fondul schimbărilor geopolitice majore din ultimii ani. Norvegia încearcă să se poziționeze drept principalul furnizor democratic de energie pentru Europa, în timp ce războiul din Orientul Mijlociu și tensiunile privind Groenlanda au readus Arctica în centrul preocupărilor de securitate ale Occidentului.

În acest context, Bruxelles-ul analizează actualizarea strategiei sale pentru Arctica. Potrivit autorităților norvegiene, gazul provenit din această regiune ar trebui privit drept un activ strategic pentru securitatea energetică europeană și nu exclusiv prin prisma obiectivelor climatice.

Norvegia susține că exploatările din Marea Barents nu pot fi comparate cu imaginea clasică a Arcticii, asociată cu ghețari, regiuni izolate și ecosisteme fragile. Companii precum Equinor și Var Energi dezvoltă deja proiecte importante în această zonă, iar eliminarea restricțiilor europene ar facilita accesul la finanțare din partea băncilor europene.

În același timp, tema rămâne sensibilă în interiorul Uniunii Europene. Diplomați europeni au recunoscut că există în continuare îngrijorări majore privind impactul asupra mediului și efectele asupra schimbărilor climatice.

Premierul norvegian a respins însă acuzațiile că Oslo folosește argumentele de securitate pentru a-și promova industria petrolieră. Potrivit acestuia, Europa are interesul să dezvolte resurse energetice produse conform celor mai stricte standarde tehnologice și de mediu din lume.

Comisia Europeană a confirmat că strategia pentru Arctica este în curs de actualizare pentru a reflecta noul context geopolitic și geoeconomic, subliniind însă că obiectivele privind protecția mediului, combaterea schimbărilor climatice și dezvoltarea durabilă rămân priorități pentru Uniunea Europeană.