În timp ce oligarhii lui Putin profită de pe urma retragerii brandurilor occidentale, unii europeni nu scăpă de ruşi

Sub presiunea clienţilor şi guvernelor occidentale de a pune capăt operaţiunilor din Rusia în urma invadării Ucrainei, brandurile occidentale şi-au anunţat retragerea, unii ruşi găsind în aceasta oportunităţi unice de a obţine active extrem de valoroase la preţuri foarte reduse, scrie The Guardian.

Rapperul rus Timati şi proprietarul de restaurante Anton Pinskiy au declarat că au achiziţionat activele Starbucks din Rusia pentru doar 500 milioane de ruble (5,4 milioane de euro). În 2021, veniturile Starbucks din Rusia depăşeau 60 milioane de dolari.
Timati şi Pinskiy sunt doar doi dintr-un număr de oligarhi ruşi care au beneficiat de pe urma exitului mărcilor occidentale din Rusia punând mâna pe businessuri americane şi europene la preţuri reduse.

Alexander Govor, cu investiţii într-o multitudine de sectoare, a preluat operaţiunile McDonald’s din Rusia, descriind suma plătită drept „simbolică“.

Rusia vrea acum să îngreuneze exitul companiilor occidentale de pe plan local şi urmează să adopte puteri de preluare a controlului asupra activelor companiilor „impertinente“, în condiţiile în care Vladimir Putin caută modalităţi de a reacţiona la sancţiunile occidentale, notează Financial Times.

Kremlinul a cerut săptămâna trecută în secret adoptarea de legi care să faciliteze însuşirea de active occidentale la preţuri extrem de reduse şi discută măsuri şi mai drastice pentru naţionalizarea grupurilor.
Insiderii spun că echipa economică a lui Putin vrea ca ameninţarea naţionalizării să fie parte a unei abordări „morcov şi băţ“ menită să penalizeze ţările occidentale care preiau controlul asupra activelor ruseşti, recompensându-le pe cele care joacă după regulile Kremlinului.

Ordinul lui Putin cere de asemenea ca toţi cumpărătorii ruşi privaţi de active occidentale să aibă capital exclusiv rusesc sau să se afle într-un proces de excludere a tuturor acţionarilor străini, complicând şi mai mult orice procedură de exit.

În aprilie, Rusia a preluat diviziile locale ale Fortum din Finlanda şi Uniper din Germania ca reacţie la preluarea activelor ruseşti de peste hotare. În decizia privind extinderea unor astfel de măsuri la mii de grupuri occidentale, Kremlinul va monitoriza ce se va întâmpla cu activele băncii centrale ruseşti îngheţate în vest.

Între timp, unii europeni se chinuie să scape de proprietarii ruşi.

Fortenova, cea mai mare companie privată a Croaţiei, a încercat în mod repetat să iasă din orbita Kremlinului, însă în zadar.

De la izbucnirea războiului, Fortenova priveşte cu disperare în creştere cum cel mai mare proprietar al său, Sberbank, face eforturi în val de a-şi vinde participaţia.
Cu relaţiile dintre Rusia şi vest părând ireparabile, dezlegarea legăturilor din era anterioară poate fi complicată şi costisitoare.
Guvernul german a preluat în septembrie anul trecut controlul asupra rafinăriei PCK Schwedt deţinută de grupul rus Rosneft, însă acesta deţine în continuare 54% din acţiunile acesteia, potrivit Reuters.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#oligarhi #Putin #Rusia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Elon Musk visează la construirea unui „oraș sustenabil” pe Lună în mai puțin de zece ani, însă un nou studiu arată că principala piedică ar putea fi una foarte simplă: apa. Cercetătorii spun că rezervele lunare cunoscute nu ar putea susține pe termen lung o metropolă cu sute de mii sau milioane de locuitori.

Studiul, publicat în revista „Frontiers in Space Technologies”, analizează cât timp ar putea supraviețui diferite așezări umane folosind apa disponibilă la polii Lunii. Autorii, astrofizicienii Martin Elvis și Jonathan McDowell, au pornit chiar de la o estimare foarte generoasă – aproximativ un miliard de tone de apă.

Chiar și în acest scenariu optimist, un oraș cu un milion de locuitori ar epuiza rezervele în doar câțiva ani dacă apa nu ar fi reciclată. Cu un sistem extrem de eficient de reciclare, de aproximativ 98%, comparabil cu cel utilizat pe Stația Spațială Internațională, rezervele ar rezista puțin peste un secol.

Problema este că estimările actuale privind cantitatea de apă accesibilă pe Lună sunt de aproximativ 30 de ori mai mici decât ipoteza generoasă de un miliard de tone folosită în calculele cercetătorilor. În aceste condiții, chiar și un oraș mult mai mic și-ar putea epuiza apa într-un interval relativ scurt.

Elon Musk anunțase în februarie că SpaceX își îndreaptă într-o măsură mai mare atenția către Lună, susținând că un oraș lunar sustenabil ar putea fi realizat într-un interval mai mic de zece ani. Cercetătorii consideră însă că un scenariu realist pentru următoarele decenii ar fi mai degrabă o așezare de dimensiunea unui sat sau a unui oraș mic.

O comunitate de aproximativ 10.000 de persoane ar putea, în condiții favorabile, utiliza resursele de apă pentru sute sau chiar mii de ani, în timp ce o bază cu circa 1.000 de locuitori ar pune o presiune mult mai redusă asupra rezervelor lunare. CNN notează că autorii studiului consideră mai realistă apariția unui mic oraș lunar în aproximativ 30 de ani decât a unei metropole în următorul deceniu.

Apa ar fi necesară nu doar pentru băut și igienă, ci și pentru cultivarea alimentelor, producerea oxigenului și, prin separarea hidrogenului și oxigenului, obținerea combustibilului pentru rachete. Agricultura ar putea deveni unul dintre cei mai mari consumatori de apă într-o așezare lunară.

Există însă și o altă problemă: nimeni nu știe încă exact câtă apă poate fi extrasă în mod practic. O parte se află în cratere permanent umbrite de la polii Lunii, unde temperaturile extrem de scăzute permit păstrarea gheții timp de miliarde de ani. Aceste zone sunt însă foarte dificil de explorat și exploatat.

Cercetătorii avertizează și că apa lunară nu trebuie privită doar ca o resursă industrială. Depozitele de gheață acumulate timp de miliarde de ani pot conține informații importante despre evoluția Lunii, a Pământului și a mediului din Sistemul Solar.

Pe termen lung, una dintre soluții ar putea fi importarea apei din alte regiuni ale Sistemului Solar, inclusiv de pe asteroizi. Cu tehnologia actuală, însă, transportarea unor cantități suficient de mari pentru alimentarea unei populații numeroase rămâne extrem de dificilă.

Autorii studiului avertizează astfel că ambițiile privind marile orașe lunare trebuie temperate de limitele resurselor disponibile. Înaintea unei metropole cu un milion de oameni, scenariul mult mai realist pare să fie apariția unor baze și așezări cu câteva sute sau câteva mii de locuitori.

#Musk #oras #luna