Inflaţia şi dobânzile ridicate - o problemă care poate doborî economii mari şi mici: Supraîndatorarea celor săraci

Pentru Pakistan, problemele economice şi inflaţia galopantă devin un mix prea toxic. Costurile de finanţare ale statului pe pieţele internaţionale au scăpat de sub control şi se îndreaptă spre niveluri nesustenabile, iar investitorii sunt atenţi dacă nu cumva această ţară îi va urma Sri Lankăi în default, arată o analiză a Ziarului Financiar.

Sri Lanka este o economie mică şi săracă. Pakistanul nu este nici el mare, dar este un stat cu arsenal nuclear şi important în jocurile geopolitice din regiune: ţine contră Indiei, a fost considerat aliat al SUA şi tinde să se apropie de China. La stabilitate politică nu excelează.

Însă investitorii sunt în alertă şi în cealaltă parte a planetei. Americanii au datorii record în timp ce Rezerva Federală împinge tot mai sus dobânzile, adică preţul datoriei. Pentru debitorii cu venituri mici, povara ar putea deveni prea mare. Astfel, pot să apară crăpături pe piaţa creditului.

Semne de tensiune au apărut. Dacă inflaţia nu cedează şi Fed se va duce tot mai sus cu dobânzile, pericolul va creşte. SUA sunt cea mai mare economie a lumii, iar de acolo a mai pornit o criză financiară care a devenit mondială. Deocamdată, o altă piaţă-barometru pentru economie, cea a muncii, rezistă exemplar.

Datoriile produc din nou probleme şi se alătură multitudinii de crize cu care se confruntă ţări mari sau mici, slabe sau puternice. Nici China nu a scăpat, trecând prin prima ei criză a datoriilor pe care tot ea le-a încurajat în alte economii. Iniţiativa Belt and Road, un proiect de suflet al preşedintelui Xi Jinping prin care Partidul Comunist încearcă să extindă influenţa comercială, politică şi financiară a Chinei prin construirea de infrastructură, se împiedică de creşterea numărului de cazuri de intrare în incapacitate de plată.

În aceste condiţii, Beijingul este nevoit să ofere credite de urgenţă ţărilor cu probleme financiare, scrie Financial Times. În urmă cu doar cinci ani, liderul chinez se lăuda că Iniţiativa Belt and Road este proiectul secolului. De voie, de nevoie, Beijingul a devenit un pompier financiar.

În ceea ce priveşte Pakistanul, Bloomberg scrie că obligaţiunile guvernamentale emise pentru străinătate cu termene de maturitate în 2024, 2025 şi 2026 sunt tranzacţionate la cote de pericol. Obligaţiunile acestei ţări se numără printre cele cu cele mai slabe evoluţii anul acesta din grupul economiilor emergente.

Este un semn că investitorii tind să creadă că datoriile au devenit prea grele pentru anumite ţări în curs de dezvoltare. Scumpirea la nivel mondial a energiei şi alimentelor de când Rusia a invadat Ucraina în februarie a hrănit inflaţia produsă de blocajele din pandemie şi a dus la lărgirea deficitelor comerciale ale Pakistanului şi ale altor economii care depind de importuri pentru resurse vitale.

Dar Pakistanul nu mai are rezerve valutare decât pentru două luni şi se întrevede o criză de lichiditate. „În criza ucraineană, Pakistanul n-a pornit de pe o poziţie bună“, spune Gareth Leather, analist la Capital Economics. „Explozia preţurilor materiilor prime a dus la o deteriorare rapidă a contului curent şi la creşterea cheltuielilor guvernamentale.“ Există însă speranţa ca un pachet de bailout de la FMI şi alte forme de sprijin financiar să ajute Pakistanul să evite defaultul. Dar în aceeaşi situaţie sunt şi alte state, Ghana, din Africa, fiind unul dintre ele.

În SUA, nivelul datoriei gospodăriilor americane a crescut vertiginos în acest an, deoarece americanii se împrumută mai mult pentru a-şi plăti locuinţele şi maşinile din ce în ce mai scumpe.

#datorii #saracie #inflație

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Ministerul Finanțelor avertizează, în analiza riscurilor bugetar-fiscale, că Termoelectrica rămâne una dintre cele mai sensibile vulnerabilități ale statului, în pofida faptului că a raportat profit în 2024. Compania este cel mai mare producător de stat de energie termică și electrică din Republica Moldova și furnizează aproximativ 15% din energia electrică a țării și asigură încălzirea centralizată pentru circa 80% din populația municipiului Chișinău.

Termoelectrica a fost creată în 2015, prin fuziunea a trei întreprinderi municipale, moștenind datorii financiare semnificative și o infrastructură îmbătrânită. Compania operează trei centrale de cogenerare, vinde energia electrică către Energocom și livrează direct agent termic consumatorilor din capitală.

Potrivit documentului Ministerului Finanțelor, pentru perioada 2024–2028 a fost aplicat un test de stres care arată că, deși unele modernizări au îmbunătățit eficiența, provocările structurale rămân majore, în special necesarul ridicat de investiții și riscurile asociate ciclului de viață al activelor. Un element cheie semnalat este faptul că ratele de lichiditate „par sănătoase”, însă această imagine este în mare parte artificială.

Ministerul explică faptul că indicatorii de lichiditate sunt îmbunătățiți prin reclasificarea arieratelor vechi, în special a celor 1,3 miliarde de lei datorate către Moldovagaz”, ca datorii pe termen lung. Această mutare reduce datoriile curente și „cosmetizează” indicatorii financiari, fără a rezolva problema de fond.

Testele de stres mai arată o expunere ridicată la riscul valutar. Majoritatea împrumuturilor actuale și viitoare sunt denominate în valută, iar o simplă depreciere a leului ar putea majora pierderile companiei cu circa 90 de milioane de lei. Într-un scenariu combinat – șoc de PIB, curs de schimb și rată a dobânzii – pierderile ar putea crește cu încă 120 de milioane de lei, ceea ce ar genera o presiune fiscală semnificativă.

În paralel, Termoelectrica se confruntă cu scăderea cererii de încălzire urbană, determinată de tendințele demografice din Chișinău și de eficientizarea energetică a clădirilor noi. În același timp, infrastructura învechită reduce fiabilitatea operațională, limitând capacitatea companiei de a-și crește veniturile într-un mod sustenabil.

Ministerul Finanțelor identifică patru riscuri majore pentru buget: dependență bugetară implicită: rolul critic al companiei în sezonul rece o transformă într-un risc fiscal „de facto”, orice avarie majoră putând genera necesitatea unui sprijin bugetar imediat, criza infrastructurii amânată: deși este planificată construcția unei noi centrale de 55 MW cu finanțare de la Banca Mondială, proiectul nu este așteptat înainte de 2027, lăsând o perioadă de expunere critică, politica tarifară cvasi-fiscală: tarifele reglementate de ANRE pot fi întârziate sau limitate din motive sociale și politice, generând costuri nerecuperate care se transformă în pasive ascunse și structură de capital împovărată: datoriile moștenite limitează capacitatea de finanțare și pot amâna modernizarea infrastructurii critice.