Israelul se hrănește cu făina noastră, iar noi importăm mai scump

Republica Moldova a înregistrat o creștere a exporturilor de făină de grâu în sezonul 2024/2025, potrivit unei analize realizate de economistul Iurie Rija. În perioada iulie 2024 – iunie 2025, au fost exportate peste 30.000 de tone de făină, față de 21.800 de tone în sezonul precedent și 15.500 de tone în 2022/2023. Creșterea volumului vine pe fundalul unor prețuri relativ stabile, cu o medie de 5,15 lei/kg în acest sezon.

Valoarea exporturilor a crescut proporțional: de la 97,4 milioane lei în 2022/2023 și 102,6 milioane lei în 2023/2024, la un impresionant 155,3 milioane lei în sezonul actual — o majorare anuală de 51%.

Clasamentul exportatorilor a suferit modificări. FPC „Ghenven-Service” SRL a urcat pe primul loc cu 3.407 tone exportate, urmat de „Eco-Grain Elevator” (3.149 tone), beneficiind de noua moară cu capacitate mare din orașul Drochia. Fostul lider, „Oleineac” SRL, a coborât pe locul trei.

România rămâne principala destinație, cu peste 18.300 de tone exportate, însă marea surpriză a venit din partea Israelului, care a urcat pe locul doi, cu peste 11.400 de tone cumpărate la un preț mediu de 5,8 lei/kg. Alte destinații au fost marginale: Cuba (191 tone) și Marea Britanie (141 tone).

Pentru prima dată după mulți ani, Moldova a exportat mai multă făină decât a importat. În 2024, exporturile au depășit importurile cu 11,6%, iar în primul semestru din 2025, avansul este de 24%. Cu toate acestea, valoarea importurilor rămâne mai mare decât cea a exporturilor, din cauza prețurilor mai ridicate: în 2025, prețul mediu de import a fost de 7,59 lei/kg, față de doar 5,32 lei/kg la export, un decalaj de 43%.

Importurile sunt dominate de două firme: „Galexim Grup” SRL (46,5% din totalul importurilor în 2024) și „Vitalcomus” SRL (17,5%). Principalii furnizori sunt Ucraina (82% din total) și România (9,5%).

Marea parte a făinii importate este destinată retailului, livrată în ambalaje mici, în timp ce morile locale vând preponderent vrac sau în saci mari pentru brutării. De altfel, marii procesatori interni, precum Franzeluța, nu importă făină, asigurându-și materia primă din producția locală.

Consumul anual de făină în R. Moldova este estimat la 136–140 mii tone, iar importurile acoperă aproximativ 20% din necesar. Restul este furnizat de morile autohtone. Cu toate acestea, doar 15–20% din grâul produs în țară este procesat local, restul fiind exportat ca materie primă, ceea ce subliniază nevoia de investiții suplimentare în procesare și ambalare.

Concluziile economistului Iurie Rija indică o direcție clară: Moldova are potențial de a-și consolida poziția pe piața regională a făinii, însă succesul depinde de valorificarea internă a grâului și adaptarea producătorilor locali la cerințele consumatorilor de retail.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#faina #Israel #export #Moldova

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Noul membru al Consiliului de Supraveghere al Băncii Naționale a Moldovei și fost ministru al Economiei, Dumitru Alaiba, a debutat în funcția sa cu prima postare pe Facebook, care a stârnit zâmbete și ridicări din sprâncene. Pe ton optimist și autoreferențial, fostul ministru a declarat că „politicile pro-investiționale încep să dea rezultate”, cu referire la o creștere de 12% a producției industriale în luna mai 2025, comparativ cu aceeași lună a anului trecut.

Într-o postare care pare să fi fost scrisă cu o mână pe tastatură și cealaltă bătându-se singur pe umăr, Alaiba susține că investițiile private sunt în creștere pentru al cincilea trimestru consecutiv — „un record absolut”, după cum notează chiar el. Ce nu menționează e că în perioada mandatului său, economia Republicii Moldova a înregistrat o creștere modestă de 0,1% în 2024, ceea ce ar face „miracolul investițional” destul de greu de observat cu ochiul liber.

„Investițiile de azi sunt creșterea de mâine”, spune Alaiba, sugerând că poate ar fi trebuit să fim mai răbdători în 2024. „Această transformare nu se produce peste noapte”, adaugă el — un mesaj subtil pentru cei care încă mai așteaptă să vadă impactul concret al politicilor sale economice.

Fostul ministru pare să se poziționeze deja ca un gardian al consecvenței și prudenței macroeconomice, probabil uitând de entuziasmul inițial al unor „soluții rapide” promise în urmă cu trei ani. Acum, însă, se declară adversar ferm al celor care vând iluzii de redresare economică instantă: „Cine promite soluții rapide, fie induce în eroare, fie nu înțelege cum funcționează economia.”

Ironia face ca Alaiba să ocupe acum o funcție de supraveghere într-o instituție financiară-cheie, de unde poate urmări cu atenție — și poate mai puțină presiune — cum economia va continua să se transforme lent, dar sigur… poate. Până atunci, industria crește 12% într-o lună, iar optimismul politic al lui Alaiba rămâne singura constantă care nu se corectează niciodată.