Lukașenko, dator vândut lui Putin: nu mai poate plăti gazul rusesc. Detaliul costisitor din contractul Gazprom

Belarusul nu poate plăti gazul rusesc din cauza întăririi artificiale a cursului de schimb al rublei. Președintele Alexander Lukașenko a trecut voluntar la plata gazelor naturale în ruble rusești, dar acum nu își poate îndeplini obligațiile, relatează Nasha Niva.

Conform contractului cu Gazprom, Belarusul ar trebuit să plătească 128 de dolari la mia de metri cubi de gaz. Acesta este un preț bun, de aproximativ patru ori mai mic față de prețul gazelor din alte țări.

„Totuși, Minskul a căzut într-o capcană pe care și-a pus-o singur. Din motive politice, administrația belarusă a cerut de multă vreme o tranziție la plățile de energie în ruble rusești. Însă Rusia a decis să ridice artificial rubla atât față de dolar, cât și față de euro și față de rubla din Belarus”, se arată în comunicat.

Acum, cotația este de 56 de ruble per dolar. Însă Minskul nu face plăți la cursul de schimb curent: toate tranșele se plătesc la nivelul primeia, aceasta este politica Gazprom.

Pe 3 iunie, Consiliul UE a finalizat procedura de aprobare a celui de-al șaselea pachet de sancțiuni împotriva Rusiei. Sancțiunile includ o abandonare treptată a importurilor UE de petrol rusesc.

Pentru mai multă diversitate și comoditate, urmărește contul nostru de INSTAGRAM!

#gaz #plati #Belarus #Rusia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Republica Moldova a depășit în 2025 pragul de 525 de mii de turiști cazați, iar numărul vizitatorilor străini a ajuns să reprezinte peste jumătate din totalul turiștilor care au ales structurile de cazare din țară. Totuși, în pofida creșterii accelerate a sectorului, autorii „Cărții Albe privind implementarea Sistemului Național al Organizațiilor de Management al Destinațiilor Turistice (OMDT)” atrag atenția asupra unei probleme. Este vorba de faptul că statul nu poate calcula exact contribuția reală a turismului la economia națională.

Potrivit documentului, în anul 2025 structurile de cazare din Republica Moldova au găzduit 525,1 mii de turiști, cu 10,7% mai mult decât în anul precedent. Dintre aceștia, 286,2 mii au fost turiști străini și au reprezentat 54,5% din total. În primul trimestru al anului 2026, numărul turiștilor cazați a crescut cu încă 17,7%, ajungând la 105,4 mii de persoane.

Un alt indicator care atrage atenția este valoarea pieței turistice organizate. În 2025, agențiile de turism și turoperatorii au deservit peste 604 mii de turiști și excursioniști, iar veniturile generate au depășit 5,1 miliarde de lei.

Autorii raportului susțin însă că Republica Moldova se confruntă cu o problemă statistică. Deși există date despre hoteluri, pensiuni, agenții și turoperatori, țara nu dispune de un sistem complet de Conturi Satelit pentru Turism (TSA), utilizat pe scară largă în Uniunea Europeană pentru a măsura impactul real al turismului asupra PIB-ului, ocupării forței de muncă și exportului de servicii. Din acest motiv, contribuția exactă a turismului la economia națională nu poate fi determinată.

Raportul evidențiază și o creștere a turismului intern. În 2025, numărul vizitatorilor care au călătorit prin țară prin intermediul agențiilor de turism a crescut cu 22,5%, iar în primele trei luni ale anului 2026 avansul a ajuns la 41,5%. Experții consideră că introducerea tichetelor de vacanță ar putea accelera și mai mult dezvoltarea turismului rural și a destinațiilor locale.

În același timp, documentul arată că Republica Moldova rămâne dependentă de piețele regionale. Ucraina și România generează peste jumătate din turiștii străini cazați în țară, ceea ce evidențiază necesitatea diversificării surselor de turiști și atragerii vizitatorilor din piețe cu valoare mai mare, precum Germania, SUA, Israel, Regatul Unit și Franța.

Autorii „Cărții Albe” susțin că principala problemă a turismului moldovenesc nu mai este lipsa atractivității, ci lipsa unui sistem integrat de gestionare a destinațiilor. Printre cele mai mari provocări sunt menționate fragmentarea guvernanței, deficitul de personal calificat, digitalizarea insuficientă, finanțarea limitată și lipsa unor mecanisme moderne de evaluare a performanței sectorului.