Moldova – condamnată la sărăcie. Taxe pipărate la înființarea afacerilor

Înființarea unei afaceri este visul fiecăruia care vrea să facă business. Pe lângă investiția de timp necesară pentru a crea o afacere, există adesea o cerință de capital considerabilă. O afacere nouă necesită plata taxelor pentru licențiere, permise și aprobări, iar multe guverne au, de asemenea, cerințe minime de capital disponibil.

Din punct de vedere a costurilor, accesibilitatea de a începe o afacere este extrem de dependentă de loculul în care vă aflați. Unele țări au costul pornirii afacerilor extrem de scăzut pentru a încuraja activitatea economică. Alții au taxe mari sau aproape inaccesibile pentru a proteja afacerile existente sau pur și simplu pentru a profita de spiritul antreprenorial.

VisualCapitalist a analizat costul înființării afacerilor în 190 de țări ale lumii. Este vorba de înregistrarea unui SRL de dimensiuni mici și mijlocii în cele mai mari orașe.

Cele mai ieftine regiuni pentru începerea unei afaceri includ Asia Centrală și Africa.

Dar cele mai ieftine țări pentru un nou startup sunt Venezuela, Rwanda și Slovenia. În timp ce primq are taxe care totalizează doar 0,21 USD, atât Rwanda, cât și Slovenia nu au taxe pentru noile afaceri, deși Slovenia are o cerință de capital de 7.500 EUR.

Țările scumpe pentru începerea afacerilor sunt, de asemenea, răspândite în întreaga lume. Există unele în Europa, inclusiv Italia la 4.876 USD și Austria la 2.475 USD, precum și în America, inclusiv Surinam -3.030 USD și Ecuador la 1.630 USD.

Cele mai scumpe țări, însă, sunt în mare parte în Orientul Mijlociu. Acestea includ numărul 1 din Emiratele Arabe Unite la 7.444 USD, Qatarul nr. 4 la 3.952 USD și Libanul numărul 6 la 2.855 USD.

Fără a include țările cu date lipsă, cele mai accesibile țări pentru a începe o afacere includ Regatul Unit, Danemarca și Irlanda din Europa, Coreea de Sud în Asia de Est și Noua Zeelandă în Oceania. Costurile de pornire în fiecare variază de la doar 1%-2% din venitul lunar.

Imaginea este similară în America, unde Chile și Canada au cele mai mici taxe relative la 2% și, respectiv, 5% din venitul lunar. Chiar și SUA, care are un cost decent de mare de 725 USD pentru începerea unei afaceri, este relativ accesibilă la 16% din venitul lunar.

Republica Moldova este accesibilă pentru înființarea afacerilor. Costul de este de doar 76 USD, iar taxele constituie 24% din venitul lunar.

La accesibilitatea deschiderii afacerilor, Republica Moldova este în rând cu Federația Rusă, Bulgaria, Mozambic

Înființarea unui start-up este mult mai accesibilă în România, care are costul de 38 USD, iar taxele se ridică la 5% din venitul lunar.

Unele dintre cele mai puțin accesibile țări se află în Orientul Mijlociu și America Centrală. Haiti și Surinam au costuri de pornire care reprezintă 1.403% și 1.114% din venitul lunar, în timp ce Yemenul are rate de accesibilitate de 1.070%.

Dar cele mai puțin accesibile țări sunt în Africa. Multe țări de pe continent au costuri de pornire care reprezintă mai mult de 100% din venitul lunar, dar Republica Congo și Republica Centrafricană au rate de accesibilitate de 2.546% și, respectiv, 1.455% din venitul lunar.

#taze #venit #business

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.