Moldovenii sfidează criza. Consumă și își iau case în credit. Cu cât a crescut apetitul

La finele trimestrului III 2021, volumul total al creditelor acordate de către băncile licențiate a consemnat o creștere anuală pozitivă și a însumat 51,8 miliarde de lei, superior celui de la sfârșitul trimestrului III 2020 cu 22,2 la sută (cu o contribuție pozitivă din partea soldului creditelor acordate în monedă națională de 18,9 puncte procentuale). Ponderea soldului creditelor acordate în moneda națională s-a majorat până la 69,2 la sută din soldul total al creditelor, ceea ce a dus la descreșterea gradului de dolarizare cu 3,5 puncte procentuale comparativ cu finele trimestrul III 2020, potrivit datelor Băncii Naționale a Moldovei.

În trimestrul III 2021, volumul total al creditelor noi acordate de către băncile licențiate a fost superior celui din trimestrul III 2020 cu 41,1 la sută. Această creștere a fost influențată de evoluția pozitiva a creditelor acordate atât în monedă națională cât și în valută, recalculate în MDL. Dinamica anuala a creditelor acordate persoanelor fizice în trimestrul III 2021 a constituit 67,3 la sută. Analogic trimestrelor precedente, ponderea cea mai mare în aceste credite au constitut-o creditele acordate în scop de consum (62,2 la sută), urmate de creditele acordate pentru imobil, a căror pondere a crescut până la 32,5 la sută, pe seama trendului descrescător al ratelor nominale ale dobânzilor și programului guvernamental „Prima casa”.

Economiștii susțin că băncile au prins șmecheria și dau credite în stânga și în dreapta persoanelor fizice, care sunt și cei mai buni platnici. Rata creditelor neperformante este foarte joasă comparativ cu cea a businessului, care în unele domenii se ridică și la 30%. Ba mai mult, băncile au suficienți bani pentru împrumuturi. Excesul de lichiditate la sfârșitul trimestrului trei a însumat 4,3 miliarde de lei cu 25 la sută mai puțin în valoare anuală.

Pe parcursul trimestrului III 2021, lichiditatea excesiva în sistemul bancar s-a diminuat cu 1,17 miliarde lei. De menționat că față de trimestrul III 2020 volumul lichidităților excesive la fel s-a diminuat în medie cu 1,45 milioane lei (-25,0 la suta anual), înregistrând valoarea medie de 4,3 miliarde lei.

#consum #imobil #credite

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.