Războiul din Ucraina a generat o criză umanitară fără precedent în întreaga regiune. În aceste circumstanțe, Republica Moldova și-a asumat gestiunea fluxului enorm de refugiați care vin în țara noastră.

Pe lângă ajutorul umanitar și emoțional oferit de către Republica Moldova, Ministerul Afacerilor Interne a realizat un reportaj video despre una dintre victimele războiului din Ucraina. Maria Artamonova povestește despre viața ei înainte de război, care era una obișnuită, exact ca cea pe care o vede aici, în Chișinău. După invazia rusă, aceasta s-a refugiat în Moldova împreună cu fiica ei, Arina.

„În primul rând, ne-am străduit să salvăm copiii noștri. Această neliniște pe care mereu o simți. Nu cred că poți reda această stare prin cuvinte, e groaznic, nu poți fi pregătit psihologic pentru așa ceva. Totul s-a întâmplat, undeva pe la ora 4 dimineața. Noi am auzit explozii și apoi m-a sunat sora mea și mi-a spus, Mașa, totuși a început războiul. Am trăit un șoc și o tulburare de conștiință, atât de puternică, că nu pot să redau prin cuvinte, este groaznic”, povestește Maria.

Ca și în cazul celorlalți refugiați, pentru Maria despărțirea de părinți, job, casă, soț și fiu, a fost foarte dureroasă.

„Casa noastră era într-o regiune unde se desfășurau lupte. Nu aveam timp de gândit, noi pur și simplu ne-am strâns lucrurile, fiind în ceea ce deja purtam pe noi. Cât timp eu strângeam lucrurile, copiii se ascundeau în subsol, deloc simplu. Până la urmă am urcat în mașină și am plecat, alte soluții nu aveam”, povestește refugiata.

Drumul spre Moldova, din spusele refugiatei, a fost foarte lung și greu, fiind nevoiți să stea la frontieră aproape o zi. Maria a stat în mașină cu sora sa și patru copii. La un moment, polițiștii de frontieră i-au anunțat că trebuie să oprească farurile, din motiv că ar fi periculos ca cineva să tragă în mașină. „Am stins motorul și aerul condiționat nu funcționa, deoarece afară era 27 februarie și era foarte frig”, spune Maria Artamonova.

La trecerea frontierei, Maria și sora ei au fost întâmpinate de voluntari care le-au venit în ajutor cu produse necesare și mâncare.

„Un mare mulțumesc poporului moldovenesc, sunt niște oameni deschiși și buni. Oameni cu inimă mare, a căror susținere o simți la fiecare pas, toți te încurajează, îți spun cuvinte liniștitoare, ceea ce ne permite să ne simțim aici ca acasă. Copiilor le propuneau pizza, ne-au oferit cartele telefonice. Aici copiii și-au găsit liniștea, ei pot trăi și se pot bucura de viața lor de copil, pentru asta vă mulțumesc enorm”, spune Maria.

Pacea este o stare normală în care trebuie să trăiască fiecare om. Războiul înseamnă stres, durere, lacrimi, jale, moarte – emoții în care un om nu poate trăi. Avem nevoie de pace ca să creștem copii, să construim case și să ne trăim viața în liniște.