O relicvă energetică controlată de ruşi amenință inima locomotivei economice a Europei

Berlinul, inima locomotivei economice a Europei, este alimentat de zeci de ani de o rafinărie de pe vremea Războiului Rece. Din cauza războiului din Ucraina, Germania a decis să renunţe la petrolul rusesc. Pentru Berlin şi o bună parte din estul ţării, această alegere este sinonimă cu dezastrul, scrie Bloomberg.

Rafinăria aflată la graniţa cu Polonia este responsabilă atât de alimentarea flotei aviatice a aeroportului din Berlin, cât şi de alimentarea unui procent semnificativ a autoturismelor germane. Dacă decizia autorităţilor, de a renunţa la petrolul rusesc devine realitate, atunci capitala Germaniei s-ar putea confrunta cu blocaje majore.

Rafinăria PCK este conectată direct la o conducă care pompează ţiţei din Rusia şi este controlată de gigantul petrolier Rosneft, ceea ce se traduce prin mai multe probleme pentru autorităţile germane.

„Toate avioanele, maşinile de poliţie sau ambulanţele” din Berlin şi până la Marea Baltică sunt alimentate de relicva energetică rusă. PCK, care oferă energie pentru o suprafaţă de două ori mai mare decât celebrul Central Park din New York, a fost construită în 1960 pentru a consolida depedenţa Germaniei de Est de URSS. Problemele care apar în încercarea de a găsi o soluţie la acest puzzle energetic, subliniază că legăturile ruso-germane sunt încă solide, după peste 30 de ani de la căderea Zidului.

În încercare de a se conforma la condiţiile embarogului petrolier propus de UE, Olaf Scholz ia în considerare preluarea rafinăriei de către stat, aşa cum s-a întâmplat cu unitatea germană a Gazprom. Cu toate acestea, chiar şi în acest scenariu germanii nu vor putea înlocui cele 12 milioane de tone de ţiţei pompate de Rusia anual.

În trecut Berlinul s-a confruntat cu un mic episod din ce ar putea să însemne blocarea petrolului rusesc. În 2019, ţiţeiul livrat de ruşi a fost contaminat, iar pentru câteva săptămâni, capitala Germaniei se afla într-o situaţie de criză în care se chinuia să se alimenteze din Hamburg.

Atunci criza a fost una de scurtă durată. În prezent, schimbările sunt mult mai drastice, iar relicva energetică care dă viaţă Berlinului nu este pregătită pentru un embargo.

„Dacă PCK va fi oprită, nu va mai exista combustibl pentru estul Germaniei şi pentru Berlin. O regiune întreagă va muri, va fi un dezastru”, a declarat Claus Sauter, CEO al Verbio, producător şi furnizor german de biocombustibil.

Pentru mai multă diversitate și comoditate, urmărește contul nostru de INSTAGRAM!

#Berlin #rafinărie #petrol

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Investitorii care vor să construiască centrale mari de energie regenerabilă în Republica Moldova ar putea aștepta până la 24 de luni pentru obținerea tuturor autorizațiilor necesare. Deși autoritățile promit simplificarea procedurilor prin intermediul portalului guvernamental EVO, producătorii de energie avertizează că digitalizarea birocrației nu înseamnă neapărat și reducerea acesteia.

Secretarul de stat al Ministerului Energiei, Carolina Novac, a explicat că noul mecanism de autorizare va permite investitorilor să depună documentele și să urmărească online fiecare etapă a examinării dosarelor, de la certificatul de urbanism până la avizul de mediu și autorizația de construire.

„Centralizăm toate aceste acte permisive pe un singur portal, un singur proces, un singur portal, EVO, în care poți vedea, ca investitor sau viitor dezvoltator, la ce etapă se află autorizația de construire, avizul de mediu, certificatul de urbanism. Deci toate actele. Trasabilitate, simplificăm procedurile, indicăm un termen mult mai scurt”, a declarat Carolina Novac.

Cu toate acestea, termenul maxim prevăzut pentru autorizarea centralelor mari rămâne de doi ani. Practic, un investitor va putea vedea online unde se află dosarul său, însă acest lucru nu garantează că instituțiile vor examina documentele într-un interval semnificativ mai scurt.

Veceaslav Moldovan, producător de energie regenerabilă, consideră că autoritățile ar trebui să intervină asupra procedurilor propriu-zise, nu doar asupra modalității prin care acestea sunt administrate.

„Acest exemplu ne permite doar digitalizarea procesului, dar nu schimbă procesul în sine. Deci procedura de 24 de luni, de deadline pentru a primi toate autorizațiile, este destul de mare”, a declarat producătorul.

Discuțiile au loc în contextul unui proiect de lege privind eficientizarea autorizării producerii energiei din surse regenerabile, aprobat de Guvern la 9 septembrie 2026 și votat de Parlament în prima lectură la 24 septembrie.

Documentul stabilește, pentru prima dată, termene maxime pentru întregul proces de autorizare. Pentru centralele mari, perioada poate ajunge la 24 de luni, în timp ce instalațiile cu o capacitate sub 150 kW vor avea un termen de 12 luni. Pentru instalațiile de autoconsum, inclusiv cele amplasate pe clădiri, termenul va fi de trei luni, iar pentru panourile fotovoltaice de până la 100 kW instalate de prosumatori, de o lună.

Proiectul mai prevede crearea unor zone speciale de accelerare a investițiilor în energie regenerabilă, unde centralele vor putea fi autorizate în maximum 12 luni. Acestea vor fi desemnate de Guvern în funcție de potențialul energetic și de condițiile de amplasare.

Ministerul Energiei prezintă reforma drept o măsură menită să reducă obstacolele administrative și să stimuleze investițiile. Reprezentanții sectorului atrag însă atenția că eficiența noului sistem va depinde de simplificarea efectivă a procedurilor și de rapiditatea cu care instituțiile vor elibera documentele, nu doar de posibilitatea de a urmări dosarele pe internet.

Miza este cu atât mai mare cu cât dezvoltarea capacităților de producere a energiei regenerabile este esențială pentru reducerea dependenței de importurile de electricitate. Un proiect care rămâne blocat luni întregi în etapa autorizării înseamnă investiții amânate și capacități de producție care nu ajung la timp în sistemul energetic.

Conform declarației de avere, Carolina Novac a obținut în 2025 venituri totale de aproximativ 3,07 milioane de lei. Dintre acestea, peste 2,25 milioane de lei provin din activitatea în Consiliul de Observatori al Moldovagaz, iar peste 546 de mii de lei reprezintă salariul încasat din funcția de secretar de stat la Ministerul Energiei.